A scrie sau a vorbi despre modă nu mai
presupune, în prezent, orientarea către un singur
public-ţintă, cel feminin. Interesul se deplasează şi înspre
sfera masculină, astăzi a ajuns să se vorbească mult mai deschis
şi mai lipsit de prejudecăţi despre importanţa aspectului
exterior la bărbaţi. Deşi, în general, se păstrează încă
o tendinţă clasicizantă, conservatoare de a vedea idealul modei
masculine, stilul vestimentar masculin nu este străin de manifestări
extravagante, care arată că au trecut vremurile în care
vestimentaţia era sinonimă doar cu utilitatea.
Moda a ajuns o adevărată industrie,
pe fundalul creşterii importanţei pe care imaginea o are în
ceea ce priveşte raporturile sociale. Şi pentru că moda şi stilul
merită mai mult decît prezentările şi abordările cu care
ne-au obişnuit nenumăratele reviste dedicate acestui fenomen, Adina
Nanu şi Ovidiu Buta oferă, în cartea lor recent publicată la
Editura Polirom, Bărbatul şi moda, o perspectivă extrem de
interesantă şi inedită, în care fenomenul modei este studiat
în aspecte multiple. Cartea este născută din colaborarea a
două nume de prestigiu în lumea modei româneşti: Adina
Nanu este istoric de artă, autoarea singurului studiu despre costum
publicat în România, Artă, stil, costum, profesor la
Universitatea Naţionala de Artă Teatrală şi Cinematografică din
Bucureşti, iar Ovidiu Buta, fost student al Adinei Nanu, este critic
de modă, fashion director al revistei G.Q. Studiul celor doi este
atractiv şi din punct de vedere grafic, prin cuprinderea a zeci de
ilustraţii ale Adinei Nanu, precum şi a unor fotografii realizate
de Ovidiu Buta. Bărbatul şi moda a avut parte de o lansare în
ton cu subiectul abordat: în cadrul unei petreceri dandy, în
Gaia Boutique Club, pe 14 decembrie, moderator fiind Oana Boca,
director de imagine Polirom.
Autorii pornesc de la ideea că
vestimentaţia îndeplineşte, mult mai mult decît ne dăm
seama, numeroase roluri în afara celui strict utilitar –
aspectul exterior este un cod complex prin care se comunică diferite
detalii legate de statutul social, funcţie, avere, îndatoriri,
apartenenţă etnică. Deşi interesul pentru modă a fost asociat
frecvent cu frivolitatea, Adina Nanu şi Ovidiu Buta subliniază că,
dincolo de graba de a eticheta preocuparea pentru stilul vestimentar
drept neserioasă, superficială, fiecare detaliu al aspectului
nostru este o marcă a personalităţii, comunicînd întotdeauna
un mesaj.
Cînd moda devine artă
A fi stilat – autorii realizează o
distincţie între simpla copiere a ceea ce e „la modă“ şi
descoperirea unui stil propriu, purtînd marca originalităţii
– presupune, în primul rînd, o bună cunoaştere de
sine. Cartea oferă o descriere minuţioasă a felului în care
silueta şi trăsăturile feţei se potrivesc cu un anume tip de
vestimentaţie şi de coafură. Hainele şi coafura pot ascunde
defecte sau potenţa calităţi, important este ca fiecare să
accepte că alegerea imaginii exterioare trebuie să pornească de la
posibilităţile oferite de conformaţia fizică. Fiecare obiect
vestimentar, de la cămaşă, glugă, pălărie pînă la
dantelă sau ecosez, în funcţie de cum este utilizat, poate să
îl transforme pe purtătorul său fie într-o persoană
„cu stil“, fie într-una care riscă să frizeze kitschul.
În plus, o ţinută căreia i se poate recunoaşte meritul de a
fi realizată „cu stil“ trebuie să ţină cont de armonia
stabilită între toate părţile componente. Atunci cînd
piesele vestimentare reuşesc să fie îmbinate armonios,
sugerează autorii cărţii, se poate vorbi de artă: „Realizarea
unei compoziţii costumare reuşite [...] dobîndeşte valoarea
artei în măsura în care trăirea celui care înfăptuieşte
creaţia este mai inspirată, mai armonioasă, întrupată în
forme mai expresive“.
Abordarea istorică a modului în
care, de-a lungul secolelor, s-au schimbat preferinţele
vestimentare, este un punct central al cărţii, transformînd-o
într-o lucrare cu o bază documentară serioasă, în care
speculaţiile sau prezentările superficiale sînt înlocuite
cu argumente. Adina Nanu şi Ovidiu Buta accentuează că multe
dintre prejudecăţile în ceea ce priveşte modul în care
ar trebui să arate un bărbat datează de pe la sfîrşitul
secolului al XIX-lea, cînd schimbările sociale, tehnologice
etc. au determinat crearea unui model de bărbat puternic, autoritar,
care trebuia să inspire severitate şi respect. Hainele erau, deci,
alese în consonanţă cu această tendinţă: tonurile
predominante erau cele închise, tot ceea ce ţinea de
coloristică, de ornamentaţie, de exces devenind un atribut al
femininului: „Cultivarea acestor imagini, funcţionale acum un
secol, a avut drept consecinţă şi poziţia total opusă a celor
două sexe faţă de modă, cultivată de femei şi socotită de
bărbaţi o frivolitate condamnată de moralişti“.
Schimbări de paradigmă
Autorii cărţii îndeamnă însă
la o privire dincolo de acest moment istoric – nu cu mult înainte,
în secolele XVII-XVIII, paradigma era cu totul alta: „bărbaţii
îşi arătau cu dezinvoltură gambele în ciorapi de
mătase, purtau mătăsuri şi dantele, îşi ondulau părul şi
se machiau la fel ca femeile“. Este una dintre puţinele epoci care
au atenuat discrepanţa dintre moda masculină şi cea feminină,
autorii incluzînd aici şi perioada Greciei antice, începutul
de secol XX, cînd a avut loc o masculinizare ostentativă a
femeilor, precum şi perioada actuală. Ultimele decenii au arătat o
nouă deschidere a bărbaţilor către accesorii văzute drept strict
feminine.
Încet, încet, devine firesc
ca bărbaţii să utilizeze produse cosmetice, simţindu-se însă
nevoia creării unei categorii noi, cea a metrosexualului, pentru a-i
include pe cei pentru care preocuparea pentru frumuseţea aspectului
fizic s-a transformat într-un ritual. Dar, aşa cum punctează
autorii cărţii, categoria metrosexualului a fost începutul
unei serii mai lungi de alte distincţii: sapiosexual, „un mascul
care consideră inteligenţa atrăgătoare şi o foloseşte ca armă
de seducţie“, pomosexualul, „cel care refuză să i se atribuie
orice orientare sexuală“, übesexual, desemnîndu-i pe
bărbaţii rafinaţi, care se raportează la noţiunea patriarhală
de masculinitate“, retrosexual, „bărbatul care cheltuieşte cît
mai puţini bani cu putinţă pentru propriul aspect“.
Chiar dacă epoca actuală păstrează
încă o rezervă considerabilă în ceea priveşte
libertăţile pe care le poate lua moda masculină, e clar că
tendinţa acesteia e de schimbare a paradigmei înspre o tot mai
accentuată interacţiune cu sfera stilului feminin. Idealul de
frumuseţe s-a schimbat şi el, deplasarea realizîndu-se, aşa
cum subliniază autorii, „de la machoul fioros la tînărul
graţios“. Şi, cum tot ceea ce credem că este în totalitate
nou a mai avut, sub o formă sau alta, diverse reprezentări de-a
lungul secolelor, s-a ajuns iarăşi la o imagine ideală întîlnită
în Antichitate: „efebul din Antichitatea clasică, tînăr
şi gingaş, plin de forţă fizică, dar şi de sensibilitate“.
Bărbatul şi moda este o carte
bine-venită în peisajul editorial românesc, atractivă
atît pentru pasionaţii de modă, cît şi pentru cei care
nu se apropie de acest domeniu decît întîmplător
şi care acum vor avea ocazia să descopere un fenomen complex, viu.
Lansare Bărbatul şi moda, Gaia
Boutique Club, 14 decembrie
- Această carte nu putea fi scrisă
decît cu un autor bărbat, tînăr şi interesat de modă,
pentru că eu, în calitate de bunică, oricît aş vrea eu
să par de juvenilă, mă temeam ca gîndurile mele despre
înfăţişarea bărbătească să nu fie luate exact aşa, ca
panseurile unei bunici care pretinde să dea sfaturi nepoţilor. L-am
ales pe Ovidiu pentru că ne-am înţeles foarte bine de la
prima oră cînd am predat o lecţie de istorie a costumului la
Universitatea de Teatru şi Film şi pentru că, într-adevăr,
corespundea nevoilor mele nu atît de plasare în
actualitate, cît de testare a gusturilor nepoţilor mei. Sigur,
aveam la îndemînă şi nepoţii, însă erau prea
din familie. Îmi trebuia un om imparţial. Or, Ovidiu, prin
urmare, a îndeplinit toate aceste condiţii şi între noi
– bineînţeles că n-am ajuns să ne certăm niciodată –
au avut loc nişte discuţii foarte plăcute, cu reportofonul lîngă
noi, cînd am încercat să vedem pe toate feţele anumite
lucruri care pe mine mă intrigau sau îl intrigau pe el. Şi
aşa ne-am tot sfătuit, pînă ce, în final, am „atacat“
computerul după aceea ne-am corectat, în ultima săptămînă,
după care a urmat dialogul, tot prin computer, cu Iaşii, cu
Poliromul.
Adina NANU
- Dandy nu mai e ceea ce a fost dandy.
A devenit un fel de bun public, nu mai e vorba de o castă estetică,
au apărut chiar genuri secundare ale dandy-ului. Sînt multe
răspunsuri în carte, sînt multe întrebări pe care
mi le-am pus eu, pe care i le-am pus Adinei, pe care Adina mi le-a
pus mie şi la care am căutat fie separat, fie împreună nişte
răspunsuri. E o carte asemenea costumului pe care îl port pe
mine. În afară de material, există cusături, există nasturi
care-l fac să arate aşa, au existat nişte oameni care l-au tăiat.
Aşa şi cartea aceasta – în aparenţă simplă, moda
bărbătească e ca un costum foarte complicat.
Ovidiu BUTA
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters