Situatia de la Chisinau nu s-a detensionat, iar internationalizarea crizei moldovene bate mai departe de Moscova si Bucuresti. Concesiile facute de guvernul comunist nu au avut, cel putin imediat, efectul scontat. Organizatorii demonstratiilor au interpretat decizia comunistilor ca slabiciune si ca simpla manevra inselatoare. Presedintele Vladimir Voronin, pe de alta parte, a insotit gesturile conciliatoare cu un discurs dur si amenintator. Sa notam, totusi, ca aparenta intransigenta a liderilor PPCD ar putea sa fie atit o reactie normala de scepticism si rezerva, cit si o atitudine tactica in asteptarea planuitei mari demonstratii de duminica, cu care sa se incheie, oarecum apoteotic, protestele. Scepticismul demonstrantilor a fost intretinut, de altfel, si de declaratiile contradictorii ale unor ministri comunisti care au facut sa existe putina indoiala ca retragerea deciziilor asupra obligativitatii studierii limbii ruse si inlocuirii istoriei romanilor cu istoria Moldovei sint doar masuri temporare. |n acelasi timp, duritatea discursului prezidential, ca si intretinerea unor dubii in privinta durabilitatii concesiilor ar putea fi contabilizate ca tentative de placare a radicalilor din Partidul Comunistilor. Ramine ca aceste presupuneri sa se adevereasca. Deocamdata insa, este dificil de determinat cu certitudine incotro se indreapta lucrurile.
Nu mai putin interesante decit evolutiile interne din Republica Moldova sint prelungirile lor internationale. Putem intelege din discursul presedintelui Voronin ca presiunile din Europa nu au fost straine de relativa moderatie manifestata de puterea comunista. Daca vor fi fost si sfaturi de cumpatare venite de la Moscova nu stim. La prima vedere, astfel de indemnuri nu ar fi fost in logica lucrurilor, luind in considerare utilizarea pretextului demonstratiilor de la Chisinau de catre rusi pentru a manipula relatiile lor cu Bucurestiul intr-o maniera ce le-ar sluji zadarnicirii extinderii NATO pina la Prut. Criza de la Chisinau se afla in mod clar in contenciosul ruso-roman si a facut ca vizita de o zi a premierului Nastase la Moscova sa fie mai putin decit un succes. Cu toate acestea, retinerea manifestata de autoritatile moldovene slujeste strategiei rusesti, mai ales daca liderii demonstrantilor ramin intransigenti. Exista unele indicii ca Bucurestiul este inclinat sa indemne Partidul Popular Crestin-Democrat (PPCD) sa ia in considerare implicatiile evolutiilor din Moldova dincolo de granitele acesteia, testind intentiile puterii comuniste cu o contributie la detensionarea treptata a situatiei.
Interesul primordial al Romaniei acum este intrarea in NATO. Rusii incearca sa foloseasca demonstratiile din Moldova pentru a crea indoiala in privinta comportamentului Romaniei in zona, vizind compromiterea aspiratiei ei de integrare euroatlantica, aspiratie pe care au atacat-o explicit pentru prima oara in preajma vizitei la Moscova a primului ministru Nastase. Desi este improbabil ca pot reusi intr-o asemenea intreprindere, occidentalii fiind suficient de versati in privinta Moscovei pentru a citi exact jocurile pe care le face, e categoric mai bine ca lunile care ne despart de summit-ul de la Praga sa nu fie incarcate cu mesaje disonante sau incordari inutile. Declaratiile romanesti de neamestec in treburile interne ale Moldovei conteaza desigur, dar sint probabil insuficiente. O tentativa a Bucurestiului de influentare a liderilor PPCD in sensul incetarii demonstratiilor nu ar fi deloc surprinzatoare. De altfel, demonstrantii de la Chisinau inteleg cu siguranta si ei situatia delicata creata, atit de agitatiile rusilor si efectele lor in plan diplomatic, cit si de atitudinile puterii, care sint totusi interpretate in Occident ca moderatie.
|n jurul evenimentelor din Moldova, prin urmare, s-a creat un cerc mai larg de considerente si de complexitati. Descifrarea lor nu este foarte dificila. Ce-i ceva mai greu de intrevazut este cum se vor traduce ele in actiuni in viitorul imediat.
Praga
(Text transmis la Radio Europa Libera)

