OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ce se întîmplă în prezent în Moldova seamănă mai curînd cu un ecou pierdut al evenimentelor care au schimbat faţa Europei de Est acum douăzeci de ani. Iar ecourile pierdute au acea caracteristică de a fi oarecum lipsite de substanţă. E drept, o asemenea afirmaţie ar putea isca reacţii acerbe din partea foarte multor oameni care îşi dedică întreaga existenţă corectitudinii politice; însă orice tip de argument contradictoriu ar suna ca acele vorbe-clişeu rostite de o bunică, ori de cîte ori un copil nu vrea să mănînce tot ce are în farfurie: „Nu mai fi răsfăţat şi nu mai lăsa în farfurie! Gîndeşte-te că în Africa copiii mor de foame“. De parcă ţîncul respectiv ar fi afectat în vreun fel de această realitate, de altfel extrem de nefericită! Şi chiar dacă ar fi, probabil că acest lucru nu s-ar întîmpla deloc în cel mai raţional mod cu putinţă.

Nici un argument viabil, nici o variantă de răspuns care să aibă potenţialul de a sta în picioare. Iar realitatea acestei irelevanţe te izbeşte în moalele capului imediat ce îţi scoţi nasul din lumea fandosită a cercurilor elitei (politice, culturale, economice ş.a.m.d.). Marile cotidiene din afară nu publică ştiri despre această parte a lumii decît atunci cînd spaţiul le permite sau – în cel mai evident mod cu putinţă – atunci cînd în joc se amestecă un interes strategic al Vestului.

Avem de-a face apoi cu problemele cele mai pregnante ale Moldovei, pe care cu greu poţi crede că Uniunea Europeană este dispusă să şi le asume în custodie: mafie, Transnistria, puternica influenţă moscovită, infiltrată în cele mai nebănuite straturi sociale etc. Şi există apoi „Politica europeană de vecinătate“ – al cărei partener Moldova este din 2005 –, care îşi stipulează precis ţelurile (cum ar fi ameliorarea unor probleme precum securitatea, protecţia mediului, energia şi imigraţia) în acord cu dezideratul de a le oferi ţărilor pentru care aderarea nu constituie o perspectivă viabilă posibilitatea unor relaţii mai strînse cu Uniunea Europeană.

Cealaltă faţetă a problemei este chestiunea internă a Moldovei, unde împărţirea voturilor în urma alegerilor din 29 iulie oferă şanse substanţiale Opoziţiei liberale, rămînînd însă de văzut în ce măsură aceasta va fi suficient de liberală, pentru a se organiza coerent ca să reziste presiunilor Moscovei şi ca să deschidă drumul implementării unor politici ce au puterea să transforme sărăcia Moldovei. Citat de Associated Press, Janusz Bugajski, director al Proiectului „New European Democracies“ iniţiat de Center for Strategic and International Studies din Washington, declară: „Moldova este o ţară mică, undeva departe. Este un colţ al Europei, uitat aproape în totalitate. Aceste alegeri mişcă pendulul într-o direcţie ceva mai europeană“.

Cele patru partide de opoziţie, Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Partidul Democrat din Moldova şi Alianţa „Moldova Noastră“ – dintre acestea, PD-ul este format de Marian Lupu, desprins din Partidul Comuniştilor –, nu fac decît să denote existenţa unei opoziţii neconsistente, facţionale, ce îşi asumă derutant sintagma de „liberal“ (unica metodă de a lupta împotriva stîngii radicale), nefăcînd decît să deruteze electoratul, şi aşa foarte nepriceput, atunci cînd vine vorba de exprimarea voinţei politice. În rest, în Moldova, politica îşi urmează cursul ei firesc, à l’Est.