Literatura nu este un parc naţional,
în care, prin definiţie, trebuie să fie protejate nişte
specii, literatura este în esenţă un cîmp de luptă,
nimicitoare uneori, gama mijloacelor utilizate în această
luptă este mare (...). Iată că la Editura Lampa i Iskra Boza
a apărut romanul Dorotei Maslowska, intitulat Războiul polono-rus
sub steag alb-roşu2.
Este debutul unei autoare născute în
1983, debut surprinzător de expresiv; altădată, în asemenea
cazuri, se folosea expresia eveniment literar. Reiau această
sintagmă, şovăind, întrebîndu-mă dacă nu este cumva
anacronică, dar cu deplină convingere în ceea ce priveşte
conţinutul. Ar fi suficiente, de altfel, împrejurările
acestui eveniment: debuturile literare semnificative înainte de
vîrsta de 20 de ani reprezintă o raritate în sine, o
tînără de nouăsprezece ani care debutează – nu în
poezie – este o raritate nemaiîntîlnită, iar o tînără
de nouăsprezece ani care anunţă o proză frapantă – o
raritate şi mai mare. Cartea apare pe piaţă, fapt pentru care,
evident, trebuie să-i fim recunoscători editorului Pawel
Dunin-Wasowicz (deşi, la drept vorbind, publicarea ei nu este
neapărat un merit, în schimb nepublicarea cărţii ar fi fost
un scandal). Cartea, prin urmare, a fost tipărită şi a ajuns în
librării, însă, pe copertă figurează o notă de
„recomandare“ semnată de Marcin Swietlicki3 cu titlul „Marcin
Swietlicki vă recomandă“. Desigur, nota cu pricina este amplasată
în aşa fel, încît, dacă în realitate s-ar
întîmpla ca unui cititor obişnuit, unui om normal, unui
trecător întîmplător să-i cadă în mînă
volumul (iar cărţile Editurii Lampa i Iskra Boza, din păcate,
nu ocupă spaţii exagerat de mari în librării), după citirea
notei lui Swietlicki respectivul ar face un singur lucru: l-ar arunca
într-un colţ. Swietlicki, cu uşurinţa diabolică a unui
glumeţ aflat la vîrsta de mijloc, declară pe copertă că,
probabil, autoarea este spion rus şi a scris cartea pentru a se
putea mişca nepedepsită în realitatea noastră poloneză
şi ca să ne arunce nouă, polonezilor, praf în ochi. Mai
declară că n-ar dori s-o întîlnească pe Dorota
Maslowska niciodată în viaţă, de teamă că ea ar putea
stoarce din el tot ce are mai de preţ şi doar în beneficiu
propriu, în maniera ei de spion rus; însă încununarea
întregului său îndemn plin de culoare este aprecierea
plastică a romanului, etichetat drept „o bucată de carne literară
uşor stricată“.
La o ofertă care promovează în
acest fel opera autoarei cărţii, Voinicul, eroul şi naratorul
prozei Maslowskiei, ar spune: „Gata cu prostiile, cu mila, cu
scrupulele care m-au amăgit pînă acum“. Gata, cu atît
mai mult cu cît, în mod abil, greutatea cărţii Dorotei
Maslowska şi măsura talentului acesteia sînt diminuate
prin nota de desfiinţare a lui Swietlicki („a meritat să trăieşti
40 de ani, ca, în sfîrşit, să citeşti ceva atît
de interesant“ – face el o poantă generoasă, dar nu
într-atît de generoasă: nu ceea ce a scris autoarea este
important, important este ceea ce el a citit, afirmaţie care îmi
blochează mie drumul spre esenţa enunţului lui, deşi,
bineînţeles, însuşi faptul că-mi blochează drumul
este semnificativ). Cel mai important lucru, în pofida
aparenţelor, aici se găseşte, în măsura talentului
scriitoarei, această măsură este pur şi simplu atît de
remarcabilă, încît depăşeşte lejer obstacole, precum
asemenea fariseice note de recomandare.
Am să spun altfel: această fată
tînără în acte are în sine o formidabilă
maturitate scriitoricească şi un asemenea dar de a stăpîni
limba polonă, darul de a descoase, de a întoarce, de a stoarce
de resurse limba şi de a-şi face din ea o limbă proprie,
specifică, pe alocuri macabră şi periculoasă, întotdeauna
deosebit de poetică, încît posibilităţile unei
viitoare evoluţii par a fi aici nemăsurate. Dacă la această
vîrstă cineva reuşeşte atît de bine, practic aproape
că ţi-e frică să te gîndeşti ce va fi mai departe.
Poate
că, într-un fel, Swietlicki are dreptate, poate că trebuie să
fim mai atenţi la Maslowska asta, nu numai să îndreptăm spre
ea un suflu distrugător (la urma urmelor, o vorbă veche rusească
zice: „Omorîţi-i cît sînt încă mici“).
Chestiunea e că talentul excepţional al noii scriitoare este şi
el, în esenţă, un talent ostil. Monologul Voinicului abundă
în tot felul de lucruri respingătoare, incorigibile,
ticăloşii, este, bineînţeles, şi un monolog de iubire, dar
şi o viziune a lumii într-o totală dispersie, fragmentul pe
care-l citez nu spune prea multe, ceva totuşi transmite: „Magda
intră, dar fără Irek. Arată de parcă s-ar fi întîmplat
ceva, de parcă s-ar fi descompus în elemente primare, părul
într-o parte, geanta în altă parte, fusta-n stînga,
cerceii în dreapta. Dresurile, mînjite peste tot cu
noroi, în stînga. Chipul în dreapta, din ochi îi
curg lacrimi negre. De parcă, trecînd prin parc, ar fi luptat
în războiul polono-rus, de parcă ar fi fost călcată în
picioare de întreaga armată polono-rusă. Simt cum îmi
revin toate sentimentele. Întreaga situaţie. Socială şi
economică din ţară. Asta-i ea, cu toate ale ei. E beată, e
distrusă. E high, e dusă. E mai urîtă ca niciodată. Lacrimi
negre i se preling pe bărbie, pentru că inima îi e la fel de
neagră precum cărbunele. Pîntecul ei este negru, rupt. Un fir
tras se duce pe tot pîntecul. Din pîntecul ăsta o să
nască un copil de culoare, negru. Pe nume Angela, cu faţa turtită,
cu coadă. Cu copilul ăsta prea departe n-o să ajungă. N-o să-i
dea drumul în taxi, n-o să-i vîndă laptele. O să zacă
pe pămîntul negru de pe parcele. O să locuiască în
sere. Mîncată de rîme, mîncată de viermi. O să
alăpteze copilul cu lapte negru, de la pieptu-i negru. O să-i dea
să mănînce pămînt din grădină.”4.
Am ales un fragment ceva mai puţin
drastic, dar chiar şi aşa, din el se poate uşor conchide că
drumul autoarei spre lista lecturilor şcolare obligatorii nu va fi
aşternut cu petale de trandafiri. Scriitori irepetabili precum
Bialoszewski5 şi Czycz6, cel puţin la prima vedere, patronează
proza ei unică, rareori însă ceva ce de regulă este denumit
experiment lingvistic însoţeşte acest tip de curaj. Şi, de
asemenea, ştiinţa că arta literară autentică nu este o artă a
gramaticii, ci arta de a pătrunde în minte, în creier.
În romanul Albă ca Zăpada şi roşu bolşevic, distructiv,
maladiv şi scris în ritmul implacabil al unei limbi deformate,
în afară de final, nu există nici o urmă a unor începuturi
literare. Generaţia cea mai tînără, o generaţie bineînţeles
complet pierdută, pentru că e coruptă cu totul de televiziune, de
narcotice, de internet şi de sălbaticul capitalism polonez, această
generaţie complet pierdută are un noroc formidabil, pentru că a
dat o scriitoare, care o salvează.
––––––––––––
1. Jerzy Pilch (n. 1952) – prozator,
critic literar şi publicist, semnatar al unei rubrici permanente a
suplimentului Kultura al cotidianului Dziennik (din iulie 2008); a
publicat foiletoane în paginile revistelor Polityka şi
Tygodnik Powszechny. Laureat al premiului Fundaţiei „Koscielskich“
(1989) şi al premiului Nike 2001 (pentru romanul La hanul Ingerul
Puternic, 2000). (n. tr.)
2. titlul original al romanului Albă
ca Zăpada şi roşu bolşevic (n. tr.);
3. Marcin Swietlicki (n. 1961) –
prozator, poet şi muzician polonez, colaborator al săptămînalului
Tygodnik Powszechny (pînă în 2004), recunoscut drept una
dintre vocile cele mai personale ale poeziei poloneze contemporane.
Laureat al Premiului Fundaţiei „Koscielskich“ (1996),
nominalizat la Premiul Nike (1999) (n. tr.);
4. Dorota Maslowska, Albă ca Zăpada
şi roşu bolşevic, traducerea Constantin Geambaşu, Editura Trei,
Bucureşti, 2008, p. 12;
5. Miron Bialoszewski (1922-1983) –
poet, prozator, dramaturg şi actor polonez; autor al renumitului
Jurnal din Insurecţia varşoviană (1970) (n. tr.).
6. Stanislaw Czycz (1931-1996) – poet
şi prozator polonez; a debutat în 1955, odată cu Zbigniew
Herbert şi cu Miron Bialoszewski. A publicat mai multe tomuri de
poezie, povestiri şi romane, inspirate de temeri existenţiale şi
caracterizate prin viziuni catastrofice (n. tr.).
Traducerea din polonă de Luiza Săvescu
Articol publicat în revista
Polityka nr. 37 (2367) din 14
septembrie 2002, reprodus cu amabila permisiune a autorului şi a
redacţiei revistei.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters