OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Anuntul mortii lui Robbe-Grillet ma intristeaza. Stiam ca imbatrinea in castelul lui daruit de Jérôme Lindon de la Editura Minuit, castel pe care furtuna din 1999 i-l atacase rau; gradina, se pare, era distrusa si statuile sparte, daca retin bine. Atunci m-am gindit la gradina din Marienbad si mi-am inchipuit un alt film, unul care i se intimpla lui. Castelul din Normandia al unui breton, victima a naturii dezlantuite. Acum, in Normandia, Robbe-Grillet moare. Vestea e socanta. Si in reculegere imi fac timp sa scriu despre autorul acesta cu care am petrecut mult timp de lectura.

Cu Robbe-Grillet pot sa spun ca am avut o relatie speciala. Ani de zile l-am studiat pentru teza de doctorat, l-am cautat in toate bibliotecile, in toate librariile, am citit tot ce a scris si tot ce s-a scris despre el, m-am uitat la filmele lui, multe dintre care nu erau usor de gasit, am primit de la un prieten din Franta chiar si o vedere cu posterul filmului Un bruit qui rend fou.
O relatie capricioasa pot spune ca am avut cu Robbe-Grillet, cu numele lui ciudat si greu de pronuntat (fetita mea de doi anisori il pronunta „Gros Minet“, ca pe pisoiul Sylvester din desenul animat cu Tweety).

Am umblat chiar si dupa semnificatiile legendelor lui bretone din Les derniers jours de Corinthe (Minuit, 1994), ca sa imi dau seama mai tirziu ca nu aveam sa caut asa departe. Relatie dezamagitoare dupa un timp, cind am dat de multimea de creatii pornografice care au urmat unor carti si unui scenariu de film din cele mai intrigante.
Robbe-Grillet ramine in istoria literara ca autorul manifestului Noului Roman francez, o serie de eseuri publicate in cartea cu titlul Pour un nouveau roman, drept cel mai activ promotor al grupului Noului Roman, desi Nathalie Sarraute teoretizase inaintea lui nevoia de a rupe cu romanul de tip realist. Ce mi-a placut la Robbe-Grillet a fost nu neaparat ambitia lui de a schimba radical gustul cititorilor de roman impreuna cu un grup de autori deloc omogeni si de care s-a despartit repede, ci o teorie a romanului bazata pe o critica a umanismului de tip iluminist.

A te opune suferintei umane
In eseul intitulat Natura, tragedie, umanism (1958), de inspiratie heideggeriana, Robbe-Grillet isi propunea sa se opuna suferintei umane, pe care o vedea ca pe „ultima inventie a umanismului“. In acest eseu, scriitorul francez acuza romanul traditional (inteles ca roman realist sau psihologic) de a fi intretinut ideea suferintei ca redemptiune. Greu de imaginat cum se poate rupe cu aceasta idee cu care eu am fost educata si pe care se bazeaza toata cultura romana si nu numai. Am invatat de mici, de la Biblie si de la Mesterul Manole pina la antropologia lui Mircea Eliade si la literatura cea mai moderna, ca suferinta e indispensabila creatiei. Un autor ca Robbe-Grillet, care se opunea acestei idei, era pentru mine un Don Quijote nespus de atragator. Pentru el, daca am reusi sa consideram fiinta umana independent de natura care o inconjoara sau de lumea obiectelor, tragedia nu ar mai exista ca atare, caci ar fi doar rezultatul unei intimplari si nu ar fi considerata necesara. Profund influentat de fenomenologie, Robbe-Grillet se aventura intr-o intreprindere de anvergura care urma sa ii aduca notorietate. Atacat in presa, autorul francez se bucura de reactiile pe care le stirnise si persevera in a contraria lumea literara contemporana, asa cum se prezenta ea in anii ’50-’60 in Franta.

Umanismul, crestin sau socialist, era fundamental pentru romanul francez al epocii sau cel putin pentru romanul acceptat de canonul literar si constituia un criteriu axiologic al creatiilor romanesti. Mesajele metafizice din cartile lui Malraux, lui Bernanos sau lui Saint-Exupéry si chiar din cele ale existentialistilor, Camus si Sartre, aduceau in epoca o licarire de speranta si increderea intr-o lume mai putin absurda dupa ororile comise in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si care rasunau inca puternic in constiintele oamenilor. Dar alti scriitori, printre care Nathalie Sarraute, Robbe-Grillet, Claude Simon, Marguerite Duras, se aratau sceptici definitiei umanismului datind din secolul Luminilor. In vreme ce Sarraute scria despre era scepticismului care ar trebui reconfigurata in naratiunea romanesca, Robbe-Grillet ataca discursul metafizic al carui rol era, in opinia lui, de a umaniza, de a rationaliza si justifica gesturile aberante sau actele gratuite. Intr-o tentativa de a deconstrui à la Heidegger termenul „umanism“ (Heidegger o facuse in celebra Scrisoare despre umanism), Robbe-Grillet incearca sa elimine cauzalitatea si motivatiile „umane“ din actele tragice. Considerind actele tragice contingente, romancierul refuza conceptul de tragedie si critica pretentia romanului realist de a rascumpara individul prin suferinta.

Functia principala a romanului e, in viziunea lui Robbe-Grillet, una de contestare. Si iata-l deghizat in revolutionar, cavaler al morilor de vint cu o agenda curajoasa si pe care va reusi sa o impuna, in ciuda ridiculizarilor pe care le-a suferit (anumiti redactori de radio rideau de romanul sau, La Jalousie, citind pasaje din el cu un ton ironic). Trebuie sa ne amintim contextul istoric al literaturii epocii ca sa ne dam seama ce anvergura a avut contributia lui Robbe-Grillet la modificarea gustului literar, si asta nu numai in Franta. Cum schimba Robbe-Grillet lumea, in sens marxist? Schimbind naratiunea. Ori scria romane chosiste (dupa expresia lui Roland Barthes, cu mare atentie la obiecte, tratindu-le independent de manipularea lor de catre oameni), ori pastisa naratiunea traditionala ca sa arate ca aceasta a ramas in serviciul principiilor umaniste si sa o submineze prin ridicol. Personajele lui comit crime cind ajung la o „complicitate tragica“ cu lumea care le inconjoara. Iata la ce duce, dupa Robbe-Grillet, obligatia unei concilieri intre om si lumea exterioara.

Suferintele sexuale ale personajelor feminine
Iubitor de controversa, Robbe-Grillet a ramas toata viata lui provocator, intr-un sens bun, dar si in sensul prost, care il va costa in posteritate. El va uita teoria despre inutilitatea suferintei cind va cauza suferinte sexuale personajelor sale feminine. Un Marquis de Sade al unei epoci feministe, in care ceea ce poate parea socant nu mai e asa de provocator, Robbe-Grillet a facut un pariu prost si tragic cu cariera sa pe o perioada foarte lunga din viata si activitatea lui. Tinta excentrismului autorului e prea usoara, femei si copii devenind victime ale violentei sexuale pe care romancierul sau scenaristul/regizorul de film o „scuza“ cu argumentul estetismului in era studiilor culturale. Tragismul umanismului traditional se intoarce sa se razbune pe Robbe-Grillet sub forma grotesca. De cite ori ma gindesc la filmele lui o sa imi amintesc de Jean-Louis Trintignant care, in 1968, juca in filmul lui Robbe-Grillet cu titlu ironic L’Homme qui ment, in care abundau scenele erotice si femeile legate de paturi. In 2003, fiica lui Trintignant murea atacata de Bertrand Cantat, companionul ei, solistul grupului Noir Désir. Printr-o ironie tragica, violenta fictionala se razbuna in realitate pe actor.

Daca imi amintesc bine, filmul lui Truffaut Barbatul care iubea femeile incepe cu inmormintarea unui tip si cu o voce de femeie care comenteaza ca el ar fi adorat sa vada ceremonia. De fapt, Truffaut filmeaza picioare de femei cu fuste pina la genunchi, care coboara din masini sa participe la eveniment. Tot asa, Robbe-Grillet, care scria la un moment dat ca ar fi vrut sa isi omoare cititorii (Angélique ou l’enchantement) si care a facut o cariera lunga de creatie pornografica in care a rasucit pe toate partile violenta sexuala fata de femei, s-ar distra sa citeasca unul dintre obituarele lui de pe un blog pe care eu l-am descoperit intimplator si pe care il traduc aici:
„Articolul de la BBC infatiseaza cauza mortii cu un termen vag, «probleme cardiace», dar pe internet a scapat mai multa informatie despre cauza exacta a mortii lui Robbe-Grillet:
Dupa ce l-au violat pe Robbe-Grillet in toate felurile posibile, MeFites l-au intins apoi pe o masina speciala si i-au infipt ace pe tot corpul, din care i-au scos incet-incet bratele si picioarele. La sfirsit, i-au detasat complet una din coapse smulgindu-i jamba din picior si l-au lasat sa se rasuceasca intr-o balta de singe si sa moara asa fara ajutor. Da, a fost in adevar extraordinar. (http://www.metafilter.com/ 69175/Alain-RobbeGrillet-1922-2008)“.
Robbe-Grillet ar descoperi astfel cum propriul lui stil se intoarce sa il muste, tachinindu-l cu violenta, prin intermediul inteligentei colective a internetului.

Fantomele copilariei l-au bintuit
Ca multi dintre scriitorii buni, Robbe-Grillet e controversat si va ramine asa. Il citesc cu obligatoriul mecanism schizofrenic de lectura al femeilor. Si in cartile mai vechi descopar, acum, trimiteri subtile la teme umilitoare pentru femei, care vor urma in cariera lui. Autobiografia lui, interesanta mai ales in masura in care e impletita cu texte fictionale si legende bretone, explica cititorului geneza fricilor si fantasmelor care populeaza universul lui romanesc. Intilnite in lecturile copilariei, personaje legendare, toate fantome, il bintuie pe Robbe-Grillet cu o forta demna de filmele lui Tim Burton:
Mortii sosesc repede, agitati de ploaia fina pe caii lor de nori gri, rupti in bucati, in cerul incert al acestei prime primaveri care se apropie si care o sa fie ultima primavara.

Mortii sosesc repede. Se succeda in grupuri apropiate. Se numesc Gauvain, Tristan de Léonnois, Perceval, Lancelot du Lac, Arthur de Bretagne… s…t Dar escadronul-fantoma isi continua drumul, cum poate, adus de vintul de apus care sufla in rafale de trei zile. Altii se vor tine dupa ei in curind; se numesc Richard de Gloucester, Macbeth conte de Glamis, Joseph K., Sartoris, Ivan Karamazov si fratele lui Dimitri, Boris uzurpatorul, Edouard Manneret, Nicolae Stavroghin… (Angélique ou l’enchantement, Minuit, 1988).
Si Robbe-Grillet soseste repede acum, in aceasta primavara, care o sa fie ultima a lui. Noul romancier isi pregatea posteritatea adaugind personaje proprii alaturi de eroii legendari ai Bretaniei si de figurile clasice ale literaturii universale (toti barbati). Numit adesea copil teribil al scenei literare franceze, Robbe-Grillet va ramine el insusi un personaj important in literatura care ii producea frica in copilarie. A scris ca sa isi exorcizeze frica aceasta si va ramine, negresit, asa cum si-a dorit, un nume cu rezonanta in literatura universala, una dintre fantomele ei impozante.