OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Motiunea de cenzura a PSD-ului a cazut, nu chiar la mustata, ci pe o diferenta de 12 voturi, destul de strins, asa cum, si mai inghesuiti, au cistigat si francezii, la rugby, meciul cu mult mai titrata echipa a Noii Zeelande. Pina sa avem comentariile experte despre meciul cu tilc si cintec – un eseu al francezilor a plecat dintr-un „inainte“ evident si pentru apoliticii care nu fac politica, mai pe la Academie, mai pe la UNESCO – sa incercam sa deslusim ce a fost si cu motiunea care a facut atita vilva. La urma urmelor, ce se dorea/urmarea? Doborirea, „caderea“ – frumos titlu camusian... – guvernului Tariceanu. Dovedit ca incompetent, considerat, de partea nu se stie care si cit de adversa, ca incapabil sa gestioneze treburile tarii. inauntru, cit si in afara. Cum pe la noi nu se stie bine cine este la guvernare si cine face opozitie, mai pe fata, mai pe dos, singura certitudine ramine Administratia Prezidentiala. Adica Presedintele, dl Traian Basescu.

Daca l-am votat si l-am sustinut, daca nu l-am admirat sau nu l-am sustinut, nici nu mai are relevanta: pur si simplu, ca si in cazul dlui Vanghelie, este! Asa ca se dovedeste inca o data ca pe la noi toate pot functiona foarte bine si viceversa. Nici nu prea stim bine cum sa ne situam pe esichierul politic. Ca liberalii fac politica social-democrata devine o evidenta. Dl Paul Pacuraru, Ministrul liberal al Muncii, vorbea maselor infometate de gindul cresterii pensiilor cu acelasi aplomb cu care se adresau proletariatului autohton pauper militantii I.C. Frimu si C. Dobrogeanu-Gherea, cu acelasi grad de pisiceala – G. Calinescu a fost cel care a facut legatura intre Katz si Gherea… – dupa ce doleantele sindicalistilor erau satisfacute de Dr. Anghelescu, sa zicem. Social-democratii de strinsura din actualul Parlament nu prea stiu nici ei ce vor, ceva nu se mai leaga intre conducerea centrala, vizibila si guraliva in media si masele de sustinatori-votanti din teritoriu.

Indecizia actualei conduceri pesediste remaniate de a lua taurul de coarne si de a milita „pe bune“, cu program si aplomb socialist, nu duce nicaieri. Nici in trecut – cum sa-l dai afara pe dl Ion Iliescu (oricit de deferent fata de el ai fi „ca si cu taica-miu“ – adevarat, nu prea suna diplomatic aceasta formulare familiala, cam prea... cam prea, din partea actualului presedinte PSD), dar nici in viitor, luptele intestine dintre juna grupare Corlatan-Ponta-Cristian Diaconescu cu mai hirsitii Hrebenciuc-Mitrea-Cosmanca-Vacaroiu aducind incontrari nesportive. Mai limpezi sint apele la Partidul Conservator, care se lupta pentru limba romana, cumva in gol si cumva in plin, ca sa-l faca scapat pe fostul ministru Codrut Seres frate cu codrul, ca sa nu-l mazileasca DNA-ul dlui Morar. PRM-ul si UDMR-ul au probleme la rindul lor cu procentele din sondaje – statul tot timpul la guvernare, ca si tot timpul in opozitie, fara alternanta, oboseste – un volum de poeme al lui Pavese se numeste chiar Lavorare stanca – asa ca nici pe partea asta nu ne putem astepta la mari atacuri politice. Un fel de statu quo, care multumeste pe toata lumea, a indus aceasta motiune aruncata in joc-foc cam doar de dorul lelii publicitare.

Iar ajungem la Traian Basescu. Ceva trebuie sa faca, d-aia e jucator si nu „spectator angajat“: sa-l dea jos pe Tariceanu. Cum si pe ce cai legale? It’s a question. Accident de avion e greu de aranjat, dupa cum s-a intimplat cu generalul Sikorski sau cu Lin Biao, cu o noua majoritate parlamentara nu s-a putut, ar mai fi o cale de atac prin DNA: incropirea unui dosar penal pentru mismasuri cu masini. Sa zicem. Bun. L-am ras pe Tariceanu. Si mai departe? Nenorocirea este ca nu avem un mai departe clar si limpede. Alde dnii PD, Boc trimbiteaza de pe acum victoria „celui mai important partid politic din Romania“, riscind sa „pata“ precum fostul ministru al agriculturii, Zaroni, care, militind convingator si argumentat pentru Partidul Comunist, afla descumpanit de ce voteaza cu Iuliu Maniu taranii ce admiteau, dind din cap spasiti, succesele comunistilor.

Sintem in Romania si totul este posibil. Pina si autobiografiile se pot schimba din mers, am avut citeva surprize, de ce sa nu recunoastem, si istoria traita poate deveni una mult modificata, iar de viitor ce sa mai spunem, orice e posibil. in ce priveste cursul despre Marea Neagra si relationarile cu Uniunea Europeana, anuntat prin presa de dna doctoranda Elena Udrea, ne emotioneaza la modul direct. Ne imaginam stind alaturi de cei de la Divertis in primul rind la cursuri, cu cartea lui Gh. Bratianu pe pupitru si cu gindul la inubliabila Eva Herzigova, adresindu-se publicului ascultator: „Priviti in ochii mei! in ochii mei am spus!“. Nu ar fi exclus ca si Ioan Gyuri Pascu sa devina un militant fervent pentru integrarea Marii Negre in Uniunea Europeana.