OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Senzatia ca se produc mutatii in gusturile si preferintele marelui public, de aiurea sau de la noi, vag reale sau mai mult aiurea-n tramvai, legate de instinctele noastre, nu ne da pace. O anume impresie ca atit muzica simfonica, cit si cea de opera traiesc iar un moment bun/fast/favorabil, dincolo de varia nemultumiri, bombaneli, uneori chiar aprige polemici. Faptul ca salile de concert/spectacol sint mereu pline este/ar fi un semn incurajator. Faptul ca, pe linga batalioanele de spectatori si melomani de virsta a treia care umplu salile, mai apar si plutoane de fete si baieti tineri nu poate decit sa ne bucure.

Faptul ca oficialitatile au devenit mai sensibile la actul artistic muzical si sint dispuse sa aloce fonduri mai mari, uneori prin initiative binevenite si neasteptate, poate produce o noua incredere in virtutile marii muzici. Dincolo de ofensiva prostului gust si excesiva mediatizare de care se bucura, uneori, fel de fel de mediocritati. Atit prin mijlocirea televiziunilor, cit si prin mult prea generoasa presa scrisa. Este cazul ca si televiziunile sa-si impuna propriile lor standarde ale valorii artistice si sa nu depinda exclusiv de gusturile imprimate de capriciile rating-ului. Banii rulati in toate partile nu pot ei singuri sa impuna si valoarea artistica. Mai e nevoie si de discernamint si de bune programe.

Bref: doua zile pline de dans si muzica, puse sub genericul „Galele Internationale de Balet“, cu tot ce are mai bun baletul romanesc la ora actuala si citiva invitati de peste hotare, nu s-au bucurat de mediatizare pe masura importantei evenimentelor. Multi balerini de prima mina, atit din Bucuresti, cit si din alte centre „baletistice“ autohtone (Constanta, Cluj), la care s-au adaugat invitati de peste hotare. Buna initiativa a Operei Nationale Bucuresti de a largi oferta de programe nu poate decit sa ne bucure.
Tot asa cum am putea incadra in clasa marilor evenimente consumate sub ochii si prin urechile noastre prezenta la Bucuresti a faimosului bariton elvetian Eduard Tumagianian.

Devenit Tumagian pentru mediile artistice internationale, dar raminind acelasi mare „Tuma“, cintaret pe care-l stiu impatimitii genului din Romania. Opera are fanii ei, chiar daca astazi amatorii de 4 ori 4 si alte fantasme tehnice si-au creat propriul sistem referential al voluptatilor. Nu Maria Callas sau Jessie Norman nasc pasiuni, ci 12 cilindri in V sau un Diesel cu pufoase sonoritati wagneriene. Nu avem la indemina spatiul necesar pentru a reaminti cititorilor generatiei lui Cristi Puiu si Mungiu dimensiunile unei mari cariere si distinse personalitati, dar se pot gasi pe Internet fel de fel de detalii biografico-discografice. Cu o uriasa experienta scenica, baritonul roman, caci este un produs al vietii muzicale romanesti, ramine si un exemplu de ce inseamna inteligenta artistica. Un exemplar joc scenic si un extraordinar dozaj al efectelor au pus in valoare o voce bine cultivata si utilizata. Fara sa intre in categoria celor care se proptesc bine in talpi si apoi incep sa cinte ca sa zbirniie ferestrele si inimile spectatorilor/spectatoarelor, baritonul Eduard Tumagian impune prin rafinament. Si daruire. Scena ca univers. Si destin al personajelor. Opera are rigorile ei, nu doar vocale.

Un ciclu de patru spectacole, cu Nabucco, Simon Boccanegra, deja reprezentate pe scena unde actualul „elvetian“ a cintat ani in sir, iar Tosca lui Puccini si Samson si Dalila urmind a vedea luminile rampei pe 8 si 16 iunie, se deruleaza la Bucuresti.
S-ar putea ca generatiile mai june sa invete ceva si de la Eduard Tumagianian, chiar daca de masina lui se ocupa sotia. Dna Stela, decenii in sir la Opera, azi mare specialista si ea in caracteristicile motoarelor BMW, Volvo si Audi, ca tot intelectualul roman: „Am nevoie de niste culbutori…“, „Cind iti trimit de la Zürich tachetii si pompa de injectie de care ai nevoie am sa adaug si citeva CD-uri cu Tumagianian si Ricardo Mutti… Cum nu stii, asta-i buna, a cintat si la Scala din Milano si la Covent Garden si la Carnegie Hall si la Cotroceni…“, „Bine, bine, am inteles, si placute de frina, n-o sa uit…“
Nasc si la „Dacia-Logan“ oameni.