OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In fiecare zi, la ora 4 dupa-amiaza, cind oamenii incep sa se intoarca acasa dupa o zi de munca, se plaseaza la intrarea uneia dintre statiile de metrou din centrul orasului, aceeasi de fiecare data. Ii saluta pe trecatorii grabiti, le zimbeste. Multi se opresc, stau de vorba cu el, ii cumpara revista dupa numele careia a fost poreclit de münchenezi Mr. Biss, cel mai faimos boschetar al orasului, unul dintre cei 100 de vinzatori ai publicatiei BISS – cuvint german care inseamna muscatura, dar si... dupa cum imi explica Mr. Biss: „BISS este abrevierea cuvintelor Buerger in Sozialen Schwierigkeiten (cetateni cu probleme sociale). Adica nu trebuie neaparat sa fii boschetar ca sa poti fi ajutat de BISS. 90 la suta dintre noi am fost oameni fara adapost, dar intre timp aproape toti au unde locui, cu ajutorul proiectului BISS“.

In intreaga Germanie sint publicate 45 de ziare si reviste ale boschetarilor. La München apar lunar, cu un tiraj de 50 de mii de exemplare, mai mare decit in alte orase. O revista BISS costa 1 Euro si 50 de centi, din care vinzatorul primeste 80 de centi. Redactia isi acopera cheltuielile mai ales din donatii, dar si din amenzile pentru parcare interzisa, incasate de politia orasului. Permise de vinzatori de ziare primesc nu numai boschetarii, ci si cei care pot dovedi ca sint saraci – somerii si batrinii care nu se pot descurca cu pensiile prea mici. Sint controlati cu regularitate, fiindu-le interzis sa vinda ziarele in stare de ebrietate sau dupa consum de droguri. Veniturile multor vinzatori de ziare ale boschetarilor sint rotunjite cu sume anuale din bunavointa unor persoane instarite si a citorva dintre multimilionarii münchenezi.
Cel mai generos, dar si pitoresc dintre ei este Rudolph Moshammer, supranumit Tarul Modei müncheneze. Cindva foarte instarita, familia sa a decazut si a ajuns sub limita saraciei cind, dupa ce firma familiei daduse faliment, tatal lui Moshammer a sfirsit in strada, alcoolic si fara adapost. Fiul sau a reusit sa refaca si sa mareasca averea familiei si isi rasplateste acum norocul ajutindu-i pe cei ajunsi in situatia in care se aflase tatal lui.

La ora actuala, la München sint aproape 4 mii de boschetari, dintre care 85 la suta barbati si 15 la suta femei. Unii ajung sa traiasca zi si noapte pe strada din cauza alcoolului sau a drogurilor, altii, satui sa trudeasca la stapin pentru un salariu care se duce pe plata chiriei, a incalzirii si a luminii, prefera libertatea unei vieti de azi pe miine, fara obligatii, fara ore fixe, fara note de plata. Sa revenim, insa, la povestea lui Mr. Biss. L-am intrebat cum de a ajuns sa traiasca pe strada: „Am lucrat, am avut un loc de munca in München, am avut locuinta. Dar firma la care am lucrat a dat faliment, asa ca am ramas somer, nu mi-am mai putut plati nici chiria, nevasta m-a parasit, am avut si mari probleme de sanatate si n-am mai putut munci. Dar din ceva trebuie sa traiesti, asa ca ce era sa fac? Doar nu era sa le fur oamenilor banii din buzunar! Si nici nu vreau sa cersesc. Asa ca prefer sa vind ziarul asta, nu cistig mult, dar destul ca sa ma mentin pe linia de plutire“.

Mr. Biss ma indeamna sa ma duc la o expozitie care tocmai s-a deschis cu prilejul implinirii a 10 ani de la primul numar BISS. Expozitia – din noua cladire a Pinacotecii de Arta Moderna – prezinta fotografii, cele mai multe alb-negru, cu boschetari din tari ca Ucraina, Japonia (un boschetar si-a facut culcus peste noapte intr-una din arcadele elegante ale unui zgirie-nori), Cambodgia (un batrin in zdrente isi trage rasuflarea sub un cactus in care si-a agatat singurul sau avut – o galeata din plastic cu citeva sticle goale), Londra (o femeie impinge un carucior ruginit incarcat cu haine vechi), iarasi Cambodgia (cu o fotografie intitulata Victimele razboiului si ale coruptiei – un grup de femei si barbati si-au improvizat cortul pe un cimp minat), India (in aglomeratia strazii, eunucul Mona Ahmed zace ignorat pe o gura de canal) si Romania: intr-un cimitir, printre cutii de carton, cu o sticla verzuie in mina si priviri tulburi, un boschetar inconjurat de rate.

Radio Europa Libera
Praga