OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În numărul trecut am expus pe larg situaţia străzii Mântuleasa, aflate pe punctul de a fi mutilată de un turn cu 17 etaje, prin decizia Consiliului local al sectorului 3. În acest număr vă prezentăm un interviu cu dna Maria Berza, vicepreşedinte al Fundaţiei Pro Patrimonio, iniţiatoarea proiectului „Mântuleasa - studiu de geografie mitică bucureşteană“, care îşi propune o revalorizare a străzii consacrate de proza lui Mircea Eliade.   

Stimată doamnă Maria Berza, sînteţi vicepreşedinte al Fundaţiei Pro Patrimonio, o organizaţie nonguvernamentală a cărei miză o reprezintă conservarea patrimoniului natural şi cultural din România. Numiţi cîteva dintre proiectele pe care le-aţi derulat pînă acum, precum şi rezultatele obţinute în urma acţiunilor dvs.

În primăvara anului 2009 aţi demarat proiectul „Mântuleasa, studiu de geografie mitică bucureşteană“. Cum v-a venit ideea acestui proiect? De ce aţi ales tocmai zona Mântuleasa – îndeplinea anumite criterii?

Zona Mântuleasa s-a ales de la sine, iar evenimentul care a declanşat totul ţine de miracol. Am citit în numărul trecut o scurtă relatare a dvs despre felul în care s-a născut proiectul, în jurul darului postum făcut de maestrul Vasile Gorduz Bucureştiului, străzii Mântuleasa, nouă, tuturor, un îndemn la reflecţie şi mai cu seamă un îndemn la „ieşirea din interval“. Sub semnul lui Eliade, şi ocrotită de el, s-au petrecut această întîlnire şi promisiunea care a a urmat. Dezvelirea chipului lui Eliade în viziunea maestrului Gorduz, cu severitatea privirii ce caută spre înlăuntru, dar te obligă la un examen de conştiinţă, precizia cu care chintesenţa personalităţii eliadeşti este redată (aşa cum atît de frumos îl descrie Sorin Alexandrescu în Eliade et Cioran –  traducerea în limba română îmi aparţine: „o privire ce vine de departe, sub o frunte concentrată, puternică; obrajii, bărbia cioplită dur, despărţite de o gură subţire, liniară, crispată“), dar cu mesajul elegant şi de neocolit al eternităţii, plasarea ideală în micul scuar de lîngă Biserica Mântuleasa, acea inefabil de frumoasă dimineaţă de primăvară, au condus la acest proiect. Între cei prezenţi am simţit că mitologia străzii Mântuleasa poate contribui, în spiritul lui Eliade, la regăsirea şi recuperarea a ceea ce a fost pierdut sau uitat.

Dl arhitect Ştefan Dumitraşcu ne declara, în numărul trecut al revistei, că singura şansă de revitalizare a zonelor istorice este ridicarea de noi construcţii, care să le potenţeze, mai ales cînd arhitectura clădirilor vechi prezintă o valoare „instabilă“. Cum determinăm cînd o zonă istorică merită protejată şi cînd nu merită interesul?

Cînd o treime din Bucureşti a fost distrusă de planul ceauşist de „sistematizare“, nu cred că oraşul mai are nevoie de „potenţare“ prin noi construcţii. Acestea îşi au, fireşte, rostul lor în dezvoltarea unui oraş, dar cu siguranţă nu în sporirea dizarmoniei. Odată ce o zonă are un caracter istoric declarat, clădirile cu o anumită vechime, o valoare arhitecturală (prin stil, calitatea construcţiei sau prestigiul arhitecţilor) ori peisagistică, o valoare culturală sau istorică trebuie să beneficieze obligatoriu de un regim de protecţie.

Orice intervenţie, de la demolare şi pînă la introducerea unor enclave arhitecturale moderne, trebuie chibzuită cu atenţie şi hotărîtă cu consensul tuturor decidenţilor şi ţinînd seama, bineînţeles, de un anumit regim de înălţime şi de ocupare a terenului.

Strada Mântuleasa este, conform Planului Urbanistic Zonal, elaborat de UAIUM în urmă cu 7 ani, zonă protejată, avînd un număr de 12 clădiri considerate monumente istorice. Ce s-ar putea face pentru acestea şi care sînt autorităţile care ar trebui să se implice în salvarea lor?

Din păcate, multe clădiri istorice sau care conferă Bucureştilor farmec arhitectural au fost distruse iresponsabil, pentru profituri financiare.

Ce părere aveţi despre ce se întîmplă acum în centrul vechi al Capitalei?

Eu sper că dl arhitect-şef al Capitalei, Gheorghe Pătraşcu, ne va fi de ajutor în sensul acesta.

Deconspiraţi-ne un singur secret al itinerarului cultural Mântuleasa, aşa cum îl vedeţi dvs şi echipa de cercetători implicaţi în proiect. De ce şi-ar dori un bucureştean să-l parcurgă, chiar dacă zona îi este familiară?

Deoarece documentarea pe teren nu este încheiată şi prin urmare nu am ajuns la o concluzie asupra elementelor finale ale itinerarului, voi spune doar că vor avea loc aici o serie de evenimente culturale – mici spectacole literare, expoziţii stradale, muzică şi alte „motive“ de atracţie. Şi aici sînt pivniţe, de-adevăratelea! Dar vom mai vorbi despre ele...