OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Există multiple faţete ale discriminării împotriva romilor. Acest articol se axează pe discriminarea prezentă în media. Argumentul meu este că antiţiganismul extrem nu se limitează la fanaticii de pe stadioane, la partidele ultranaţionaliste şi la postări pe Internet, ci este tratat ca acceptabil şi răspîndit prin canale mass-media. Am ales doar cîteva dintre multiplele ocurenţe ale antiţiganismului în România.

Consider că „sprijinul popular“ masiv pentru antiţiganism dă naştere unei audienţe receptive şi unei justificări denaturate pentru articole şi difuzări din mass-media, evident rasiste. Jurnaliştii par să nu conştientizeze sau să nu se intereseze de consecinţele eforturilor lor care duc la o cultivare a xenofobiei şi o instigare la ură etnică. Într-o mare parte din media scrisă şi vorbită pare că există un consens fundamental, care se manifestă prin reproduceri periculoase ale grupurilor vulnerabile, nu doar ca paria care primesc ceea ce merită, dar, mai cu seamă în cazul romilor, ca inamicul ameninţător din interior. Mass-media par să accepte şi să promoveze o periculoasă dihotomie rom – cetăţean. De asemenea, par să extindă această dihotomie la una care îi separă pe „bunii şi adevăraţii români“ de activiştii pentru drepturile omului.

*

Ţiganii sînt singurul grup despre care se poate spune orice, fără provocări şi fără ezitări.

Edward Said

*

Nu vă mai suportăm, jigodiilor. Aţi împînzit lumea asta, scîrbe ordinare.

Ne-am săturat de hoardele voastre de barbari care au adus numai necazuri României şi au distrus tot ce înseamnă românesc.

...pleavă a societăţilor de pretutindeni cu cine v-a adus în Europa şi cine nu v-a epurat la timp, paraziţi ai rasei umane ce sînteţi.

*

Acestea sînt fragmente dintr-un număr de 104 scrisori similare pe care le-am primit în două zile, ca urmare a suspendării de către UEFA a echipei Steaua Bucureşti, pentru motive ce ţineau de rasismul afişat pe stadioane şi a declaraţiei mele publice împotriva rasismului în fotbal, prezent pe stadioanele româneşti. Limbajul din cele mai multe scrisori este prea agresiv pentru a putea fi citat aici. Aceste scrisori au fost scrise de cele mai multe ori de persoane absolvente de liceu sau de facultate, care au avut nevoie de timp şi care au depus eforturi în vederea acestui lucru, mai întîi pentru a-mi găsi adresa de mail şi, apoi, pentru a scrie scrisori care aveau în medie mai mult de 600 de cuvinte.

Din păcate, adeseori cînd folosesc astfel de materiale drept exemple ale unui discurs rasist sau care incită la ură, audienţa neromă devine defensivă şi explică faptul că acestea sînt cazuri excepţionale ale unor nebuni sau extremişti de dreapta sau pur şi simplu minciuni. Neromii par a fi mai interesaţi de dezvăluirea părtinirii mele decît de discursul evident al urii şi de potenţialul de incitare la violenţă pe care îl au aceste materiale.

Pe 4 mai 2005, primarul Craiovei a declarat public pentru ziarul Gardianul: „Mă piş pe ei de ţigani, fir-ar ei ai dracu’ de jigodii şi derbedei“. Un politician ales atunci şi reales apoi în 2008 pe listele Partidului Social Democrat a explicat în mai puţin de 400 de cuvinte ce crede despre romi: „ţigan ordinar, borît“, „căcaţii dracu’“, „jigodii“, „derbedei“, „puşlama“. El a descris un „război“ împotriva ţiganilor, exprimîndu-şi dorinţa de a-i deporta din oraş.

Pe 25 octombrie 2005, poliţia a găsit peste 100 de bucăţi din ceea ce fusese corpul unei fete rome de 11 ani, violată şi apoi ucisă, în apartamentul unui etnic român. Ziarul Adevărul a publicat ştirea pe 26 octombrie 2005. În condiţiile în care cazul ar fi implicat o fată de etnie română violată şi ucisă cu brutalitate de un rom, probabil că ar fi declanşat un alt pogrom antirom, precum cel din Hădăreni. În aceeaşi seară, un talk-show de pe canalul OTV a avut două părţi referitoare la romi: una despre crima brutală menţionată mai sus şi o alta despre o luptă între romi. Principala reacţie a audienţei cu privire la fata de etnie romă ucisă a fost că părinţii romi nu sînt în stare să aibă grijă de copiii lor. Celălalt subiect a adus pe fir un telespectator care a spus fără ezitare că „ţiganii ar trebui împuşcaţi“.

Pe 27 septembrie 2007, ziarul Flacăra Iaşului a publicat articolul „M-am săturat de ţigani“, semnat de scriitorul român Călin Ciubotari, purtător de cuvînt al Muzeului Literaturii.

Domnul Ciubotari se declară gata să îi accepte ca egali pe „ţiganii de calitate“, pe care îi defineşte ca fiind aceia care au scăpat de blestemul genetic.

Ziua următoare, pe 28 septembrie, acelaşi ziar a publicat un alt manifest similar al unui scriitor, Dorin Spineanu. Domnul Spineanu vorbeşte despre „ţiganii de rahat“ şi îi vede pe părinţii romi ca fiind asemănători animalelor.

Atît domnul Spineanu, cît şi domnul Ciubotari sînt scriitori români publicaţi. Nu a existat nici un răspuns din partea vreunei instituţii a statului, inclusiv ministerele Educaţiei şi Culturii, cu privire la aceste articole.

*

Problema socială reprezentată de ţigani nu este de ieri, de astăzi, ci de cînd europenii au intrat în contact cu această etnie.

...oriunde au ajuns, ţiganii au reuşit să inspire o lipsă de încredere aproape totală şi să îşi construiască o imagine de infractori de profesie. ş…ţ Nimeni nu îi iubeşte pe ţigani (fără doar şi poate cu excepţia acelora care au intrat în contact cu ei ş…ţ la ţigani nu există altă lege decît a lor, iar respectul pentru celălalt, pentru străin, pentru „gagiu“, este fie egal cu zero, fie condiţionat de interese imediate sau de prietenii individuale.

*

Aceste pasaje sînt dintr-un articol publicat pe 30 august 2007 în revista Cultura, editată de Fundaţia Culturală Română. Conform directorului acestuia, Augustin Buzura, membru al Academiei Române, această fundaţie funcţionează ca parte a „diplomaţiei culturale“ române. Domnul Eugen Simion, fost preşedinte al Academiei Române, este unul dintre principalii colaboratori ai revistei Cultura.

Articolul spune mult mai multe: ţiganii sînt acuzaţi de distrugerea centrelor istorice ale „oraşelor noastre şromâneştiţ“, de inferioritate şi de rămînere în urmă şi de lipsa oricărui spirit civic faţă de ţara lor „de adopţie“.

Autorul, domnul Alexandru Bogdan Duca, profesor de ortodoxie creştină românească, a scris un articol plin de aluzii care abia dacă maschează ura autorului faţă de romi, fiind o laudă clară la adresa antiţiganismului puternic şi răspîndit din România şi din Europa. Îi prezintă pe romi drept infractori, peşti, prostituate, cerşetori şi vrăjitoare, cu alte cuvinte, complet diferiţi de români, care sînt prezentaţi ca „victime“ ale corectitudinii politice.

Articolul îi consideră pe romi responsabili pentru o reacţie bine justificată a majorităţii împotriva lor, incluzînd cazurile în care au fost ucişi romi.

Fundaţia Culturală Română a fost construită pe scheletul fostei instituţii omonime, finanţate de către stat, care se afla sub auspiciile Preşedinţiei Române şi care era menită să promoveze cultura română în străinătate.

Legislaţia nu pare eficace, pentru că cei mai mulţi dintre jurnalişti şi reporteri sînt parte a populaţiei majoritare şi astfel împărtăşesc într-o anume măsură stereotipurile privindu-i pe romi. Legislaţia antidiscriminatorie adoptată de Uniunea Europeană în anul 2000 şi la nivel naţional în 2003 şi 2004 este considerată de către o Comisie Europeană care se autofelicită „un salt epocal“ în protecţia drepturilor omului. Directiva 43/2000/CE, care ar trebui să protejeze drepturile romilor, a fost implementată în România. Luînd în considerare ceea ce se întîmplă acum, pare că legislaţia antidiscriminatorie a fost un salt într-atît de mare, încît nimeni nu crede că s-a petrecut cu adevărat.

–––––––––––––

Valeriu Nicolae este director al European Roma Grassroots Organisation (ERGO).