OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Doua personalitati distincte, apartinind unor generatii diferite, au imbratisat fericit-complementar concertul trioului Pro Arte dedicat unui ciclu exclusiv cu triourile lui Joseph Haydn. Pianista franco-romana Dana Ciocarlie a fost invitata Filarmonicii „George Enescu“ in simfonicul saptaminal, abordind cu vivacitate Concertul in la minor pentru pian si orchestra, op. 54 de Robert Schumann sub bagheta dirijorului ceh Petr Altrichter.

Iar peste doua zile si a clarinetistului Aurelian Octav Popa, care i-a dat sansa de a-i fi partenera in recitalul pe care ni l-a oferit sub semnul unei frumoase Bunevestiri muzicale. Un echilibrat si divers recital cu muzica de camera a venit sa completeze fericit un sfirsit de saptamina, in care, la Berlin, s-au sarbatorit 50 de ani de Europa unita, in timp ce si la Bucuresti au rasunat armonii de inalt nivel european. Sa nu ne fie teama si sa nu avem retineri in acest sens. Este purul adevar si nu expresia unui entuziasm de moment. Cu Dana Ciocarlie, A.O. Popa si trioul Pro Arte. Ambele evenimente-programe pot fi lesne exportate, prin ICR sau ARTEXIM, cu mare succes in orice colt de lume. Ca sa nu spunem ca prin astfel de proiecte putem aparea si noi in programele canalelor de televiziune specializate, precum prestigiosul MEZZO, si nu musai cu muzica lautareasca. Prezenta exuberanta si plina de bucuria de a cinta a tinerei pianiste Dana Ciocarlie a coincis cu marele entuziasm si nedisimulata iubire pentru muzica a marelui maestru al clarinetului, aflat in plina verva si la ceas aniversar, care este Aurelian Octav Popa.

Vom incerca sa conturam citeva impresii incepind cu ultimul concert, recitalul celor doi. Cu un program extrem de bine armonizat si cu o buna dispozitie transmisibila, recitalul a fost chiar un eveniment. incepind cu Sonata in si bemol minor, KV 378, de Mozart, care ne-a delectat cu virtutile armonice ale vesnic tinarului Wofgang Amadeus – o buna editie cu Scrisorile lui a aparut la Editura Humanitas, intr-o binevenita serie coordonata de Vlad Zografi, de care se pot bucura nu doar melomanii, ci si restul populatiei nemelomane din Romania – si continuind cu Fantasiestucke (Romanze und Allegro) op. 73 de Robert Schumann, cei doi interpreti au intrat rapid intr-un dialog fertil. Sonoritatile divers rafinate ale lui Popa s-au intretesut cu energetismul greu de strunit al Danei Ciocarlie. Doua puternice personalitati, cu structuri distincte, care s-au asociat si regasit plenar sub semnul bucuriei de a cinta din repertoriul marii muzici. Programul bine alcatuit de gazda a ingaduit pianistei sa-si etaleze virtuozitatea si intr-o piesa de Enescu, precum Rapsodia nr. 1, transcriptie pentru pian, asa cum, daca adunam si bisul cu Pestisorii aurii de Debussy de duminica si Carrillon-Nocturne de Enescu si Sase dansuri romanesti de Béla Bartók, care au fost vineri, se aduna chiar de un microrecital pe care Dana Ciocarlie l-a oferit melomanilor bucuresteni. Citeva cuvinte despre pianista. Absolventa a Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, cu stagii de perfectionare la Paris, va intra rapid in circuitul international.

Prezente pe diferite podiumuri europene de concert, cu un repertoriu vast, de la clasici la contemporani pe care-i si promoveaza in programele sale – sa amintim doar de lucrarile compozitorului Horatiu Radulescu, Dana Ciocarlie si-a cistigat rapid un binemeritat prestigiu. Si ar mai fi ceva, oricit de pretentiosi am fi cu arta in sine a sunetelor: pianista este si o prezenta „simpatica“, oricit am zice ca nu subiectivitatea conteaza cind este vorba de muzica. De altfel, concertul cu A.O. Popa a cuprins si nitel „show“, de buna calitate, iar firescul si naturaletea cu care s-au produs cei doi muzicieni a adus o doza suplimentara de intimitate intre public si interpreti.
Citeva propozitii despre Aurelian Octav Popa. Este un mare interpret. Nu de azi de ieri, de alaltaieri. Pacat ca nu este mediatizat pe masura valorii sale international recunoscute.

Splendide versiuni ale unor piese clasice precum Solosonata nr. 1 Maiastra de Tiberiu Olah si cele Trei piese pentru clarinet solo ale lui Igor Stravinski. Dincolo de bravura tehnica si dincoace de multiplele mijloace de expresie ale unui rafinat muzician-muncitor intelectual in si mai variate registre, a iesit cu pregnanta in evidenta ca marea muzica poate evolua in sine si pentru sine. Fara prea multe farafasticuri publicitare, fara alte ingrediente exterioare artei sunetelor. Daca A.O. Popa poate sa exprime la cel mai inalt nivel international muzica de ieri si de azi, putem conchide ca viata merita traita. Cu atit mai mult in astfel de momente.
Concertul s-a incheiat cu o savuroasa-stralucitoare piesa a lui Darius Milhaud, Scaramouche, lucrare cu vadite inflexiuni „brasileiras“ ale muzicianului atasat cultural al Ambasadorului Frantei in Statele Unite ale Braziliei. Care ambasador nu era altul decit... Paul Claudel. Cum sa nu devina atractiva in astfel de conditii diplomatia? Sa mai incercam sa descriem cum ar putea sa sune o astfel de lucrare in interpretarea celor doi jucausi Dana Ciocarlie si A.O. Popa? Baletul sonor a fost completat si de buna dispozitie scenica a clarinetistului, care ar fi facut o treaba la fel de buna si intr-o formatie condusa de Benny Goodmann. Semn ca marile spirite se intilnesc oriunde si oricind.

O alta buna initiativa a filarmonicii de a face o integrala, de data aceasta cu triourile clasicului maestru Joseph Haydn. Din cumintenia lui geniala, rabdarea, temeinicia si mestesugul lui variat distribuit in si mai diverse forme muzicale, s-au statornicit si s-au nascut marii compozitori ai muzicii europene. Din „Papa“ Haydn au purces si Mozart si Beethoven, din fericitul Haydn au plecat si ceea ce numim astazi sonata, cvartet sau simfonie. El a dat primul impuls decisiv organizarii materiei muzicale, care a reusit sa coaguleze geniul european si inflexiunile extraeuropene. Chiar daca multa vreme, poate si astazi, privim-ascultam muzica lui Haydn cu o vaga resemnare – in sensul ca ar exista mereu ceva mai bun sau frumos... – devine evident, la o mai temeinica analiza, cit geniu cuprinde acest muzician, aparent cuminte si asezat.

Dar un extraordinar „constructor“, precum morocanosul Cézanne, prea putin spectaculos in prima instanta, extraordinar dupa ce i se decodeaza feeria nu doar a culorilor, ci a compozitiei. Trioul Pro Arte, fondat in 1978 si neavind nici o tangenta cu holding-ul Media al lui Adrian Sarbu, alcatuit din Anda Petrovici – vioara, Marin Cazacu – violoncel si Nicolae Licaret – pian, este deja o prezenta activa in viata de concert a ultimelor decenii. Integrala triourilor a inceput deja de doi ani si se deruleaza sub semnul unui impresionant tur de forta. Cei trei muzicieni au conlucrat exemplar, reusind realmente un concert de mare succes cu aceste bijuterii muzicale. Si „Pro Arte“ ar merita exploatat mai bine si exportat in lume, ar avea toata lumea de cistigat. Nu doar admiratorii Andei Petrovici, ai lui Marin Cazacu si Nicolae Licaret.