OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Unul dintre titlurile propuse de Editura Humanitas Educational in 2006 este Timpul chitarelor electrice, de Doru Ionescu: o carte despre muzica rock si folk romaneasca a anilor ’60 –’70. Ca noutate fata de alte lucrari aparute in peisajul autohton dupa 1990 pe tema enuntata, baza cartii este reprezentata de interviuri luate protagonistilor. Citeva sute de interviuri in care actorii principali ai scenei „muzicii tinere“ desfasurate sub secera si ciocan raspund unor intrebari puse citeva decenii mai tirziu. Desigur, filtrul memoriei actioneaza puternic, iar cei in cauza isi ofera mai degraba lor niste raspunsuri decit reporterului. Rezultatul este o istorie subiectiva colectiva.

Conditiile speciale, chiar improprii, in care s-a desfasurat fenomenul rock romanesc au determinat absenta unei critici reale si, in general, a unei metode de abordare a subiectului. Atit autorul, cit si cititorul se confrunta cu problema lipsei unui referential. Transmiterea de informatie contrabalanseaza in mare masura abordarea neconventionala, transformind cartea intr-un veritabil document.

Timpul chitarelor electrice este rezultatul a cincisprezece ani de activitate mediatica, axata pe subiecte muzicale. Mai mult decit a aduna intre coperti o munca deja facuta, lucrarea, luata ca intreg, are puncte de vedere aparte. Metoda propusa raspunde in mod direct circumstantelor in care s-a nascut Jurnalul de calatorie in arhiva TVR.
Disting un nivel epic, acela al pasilor intreprinsi de ziaristul, omul de radio &televiziune si nu in ultimul rind scriitorul Doru Ionescu in cautarea, gasirea si identificarea unor materiale video prin arhivele TVR, dar si in obtinerea interviurilor cu personajele cartii sau adunarea bibliografiei pentru articole, emisiuni, carte. Pe un alt palier se gasesc interviurile: continutul lor ii prezinta pe cei ce au adus in Romania sunetul electric, cu toate consecintele sale. In spatele acestor interviuri, o munca uriasa de realizare, dar si de selectie, aranjare, ordonare. In fine, dimensiunea documentara, monografica si de antropologie culturala – domenii ce se intersecteaza – plaseaza cartea in galeria lucrarilor de specialitate indispensabile unei cercetari in aceasta zona.

Autorul se expune din start riscului de a-i fi rastalmacite cuvintele. Spiritul oral al redactarii, experienta puternic subiectiva si tonul monografic-confesional pot genera unele delimitari de continut. Cititorul ar putea uita, de asemenea, ca in numeroase rinduri are de-a face nu cu ideile scriitorului, ci cu ale personajelor intervievate, in principiu puternic interesate de propria imagine. Doru Ionescu accepta buna-credinta a subiectilor, mergind exclusiv pe varianta criticii pozitive. Selectia materialelor, atent facuta, ocoleste exemplele negative, de aceea lectura in necunostinta de cauza poate acredita ideea ca Romania ar fi fost un Eldorado al rock-ului. Asadar, atentie: nivelul cartii il depaseste pe cel muzical autohton! O prefata tehnica, in care sa se puncteze aspectele de mai sus, apare drept conditie prioritara pentru o editie a doua.

Cu toate problemele semnalate, Timpul chitarelor electrice ramine un punct de plecare viabil in investigarea fenomenului si a mentalitatii rock din Romania. Odata cu trecerea timpului, importanta acestei carti va creste exponential. In afara de salvarea de la distrugere a unor bobine (de film) cu Phoenix, Sfinx, Rosu si Negru, Mondial, Progresiv TM si asa mai departe, Doru Ionescu a salvat de la uitare o multime de alte lucruri nevazute: amintirile celor in cauza despre rock-ul de la noi. Este vorba de un intreg, complex si irepetabil fenomen generat de emisiunile TV Underground Remix. Fara acest salutar brainstorming nu ar fi fost posibila recuperarea in sistem a unor informatii despre muzica noastra, atit de vitregita in comunism.
Cartea nu se adreseaza doar iubitorilor sau cunoscatorilor de muzica, celor ce au trait perioada la care se refera ori pasionatilor de istorie recenta. Pentru a te bucura de rindurile sale, e de ajuns sa parcurgi la intimplare un paragraf (eventual printre rafturile unei librarii) si vei dori sa afli mai multe. Latura delectiva se intilneste magistral cu cea instructiva. Dupa o astfel de lectura, cunoscatorul va reconsidera ceea ce stie, iar omul neutru la muzica isi va schimba atitudinea fata de „sunete“.

Publicarea unei astfel de carti vorbeste de la sine despre recunoasterea de care se bucura autorul si subiectul sau de studiu. Interesant este ca, in sfirsit, underground-ul incepe sa fie luat in consideratie ca alternativa a „academismului“. Astazi (aproape) nimeni (de la noi din tara) nu se mai indoieste de faptul ca valoarea si nonconformismul se pot accepta reciproc. Din nefericire, decenii de-a rindul, oamenii de nadejde ai tarii l-au considerat pe tinarul cu plete, blugi si chitara drept inamicul public cel mai de temut. De vina in asemenea cazuri a fost numai ignoranta, alimentata politic de refuzul adevarurilor incomode.
Cunoasterea inseamna putere; cunoasterea unei istorii scutite de elemente programatice sau ideologice, altfel spus cea a faptelor. Iata punctul forte al initiativei Ionescu-Humanitas: adevarul mai presus dacit legenda. Iesirea (in sfirsit) din labirint.