OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Frumoase si neasteptat de bogate in lucrari mai rar abordate au fost ultimele trei saptamini. Ar fi pacat sa nu amintim, chiar daca nitel cu intirziere, de concertul cu Stabat Mater al lui Pergolesi si alte doua lucrari de Bach, Cantata cafelei si Concertul in re minor pentru orga si orchestra, BWV 1059, cu Horia Andreescu in mare verva la pupitru si Stefan Schlandt la orga, ca solist al unui concert desfasurat la Sala Radio, si nu intr-una dintre bisericile ce adapostesc orgi istorice in te miri ce colt din Ardeal.

Si ne-am adus aminte de numele unui lung sir de mari organisti romani-sasi – sa o spunem pe cea dreapta – ce au onorat un instrument minunat, parca din ce in ce mai rar utilizat in viata de concert autohtona. Helmuth Plattner, Iosif Gerstenengst, Franz Xaver Dressler, Ursula Philippi sau Eckardt Schlandt, chiar tatal solistului concertului de Bach, au fost sau mai sint prezente remarcabile, onorind o veche traditie muzicala.
Ce turism cultural de mare anvergura s-ar putea organiza utilizind si acest extraordinar potential al bisericilor transilvane, inzestrate miraculos cu orgi dintre cele mai renumite. Spatiul nu ne permite dezvoltarea acestei teme, dincolo de onorabilele incercari si proiecte ce se deruleaza.

O seara de muzica de cea mai buna calitate, efortul lui Horia Andreescu de a primeni mereu programele cu variate lucrari din epoci si registre diferite, de toata lauda. Sa revenim insa la muzica de camera ce ne-a oferit un adevarat festin. Mai intii dublul recital al pianistului francez Alexandre Taraud, intr-un cuvint spus, exceptional. Un tinar de mare perspectiva, cu eleganta gestuala si un bun dozaj al frazarii, echilibrat si fara apetenta pentru spectaculos. Program integral Rameau – Couperin/Ravel, in prima zi, Bach, da capo al fine, in ziua a doua. Buna mobilizarea Institutului Francez, asa cum se intimpla cind de organizare se ocupa in mod special o institutie. Dupa doar doua zile a fost rindul ICR-ului sa aiba ca oaspeti cvartetul Belcea si pe Mihaela Ursuleasa, intr-un simandicos program cu Quartettsatz de Schubert, Cvartetul de Ravel si un cvintet cu pian de Schumann. Cum s-a intimplat si la recitalul de la acelasi Ateneu Roman al celor de la Romanian Piano Trio (Alexandru Tomescu, Razvan Suma, Horia Mihail), publicul adus de o buna mobilizare nu a fost adecvat si adaptat marii muzici oferite. Doar onorarea unor invitatii nu inseamna neaparat si accesul la marea muzica, cu atit mai mult cu cit piesele din ambele concerte au fost dintre cele mai frumoase.

„Englezii“ Belcea sint deja bine sudati si pot face fata oricaror exigente, romanii lui Horia Mihail fac deja o treaba buna cu promovarea muzicii de camera prin multe colturi ale Romaniei mai putin frecventate de muzicieni de anvergura internationala. Faptul ca avem deja o noua generatie de profesionisti, bine adaptati cerintelor, exigentelor si pretentiilor vietii muzicale internationale nu are decit sa ne bucure. Muzica excelenta oferita de acesti tineri a fost bruiata, din nefericire, de multele fotografii si filmari care s-au tot „tras“ in timpul concertelor, cu toate ca exista reglementari clare in aceasta zona.
Cei trei muschetari care au incheiat o buna saptamina de muzica de camera au avut la rindul lor un program „exotic“, sa spunem asa, cu lucrari de Grieg, Edward Elgar si Jean Sibelius.

Patru piese pentru vioara si pian, op. 89, de Sibelius, spumoase si jucause-„humoresti“, au deschis o seara simpatica, unde tineretea celor din sala se incrucisa cu nonsalanta si nonconformismul celor de pe scena. De la costumatia lejer-studenteasca a tricourilor cu desene si a camasilor largi scoase peste nadragii negri traditionali ai muzicienilor, pina la interpretarea lor, extrem de relaxata, insa nu mai putin riguroasa, semn ca nu se face rabat muzicii. Doua sonate ne-au retinut atentia, una pentru violoncel si pian de Grieg, si alta pentru vioara si pian de Elgar, un compozitor rar abordat, din pacate, pe la noi. Exceptionale ambele piese, au fost minunat talmacite, cu rafinament, grija pentru nuante si detalii, de tinerii maestri romani. Se pare ca avem de ce sa venim la concerte si in urmatorii 40 de ani. Un trio de Sibelius, in do major, a avut in partea a doua un Andante de o mare subtilitate, gratie si profunzime, cind totul, inclusiv aerul, vibra in jurul acestor minunati muzicieni: Alexandru Tomescu – vioara, Razvan Suma – parca mai rafinat si mai sigur pe sine decit anul trecut, cind l-am urmarit in Schumann, si pianistul Horia Mihail, liderul, dar atentul partener al unui grup de muzicieni care vor face, cu siguranta, o frumoasa cariera. Le-o dorim din toata inima.