OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nu uita sa traiesti! – Vergiss nicht zu leben! – recomandare inscrisa pe poarta spre „Provincia pedagogica“ imaginata de Goethe drept suprema academie pentru instructia invatacelului sau imaginar, Wilhelm Meister. Caci el trebuie sa devina cu adevarat un Meister, un maestru, din vesnic studiosul firii umane... si al celei proprii, de altfel.
Nu o singura data mi-am amintit cu tot dinadinsul indrumarea aceasta, iar acum, la spartul tirgului, este cazul sa ma intreb din nou, cu seriozitatea unui examen de constiinta: n-ai uitat sa traiesti?

Cine mi-a acordat vreodata putintica atentie, luind la cunostinta, din afara, fireste, si de la o oarecare distanta, cele ce se puteau afla din paginile despre viata mea cotidiana, plina de munca, nu numai literara, pina la adinci batrineti, cine a citit chiar bucata de viata povestita in cele peste patru sute de pagini* – ce obraznicie sa retii, timp de atitea ore de lectura, atentia asupra ta –, acela stie nu numai ca ma tot lamentez din pricina risipei de energie pentru lucruri obligatorii ce nu tin de vocatia mea, sau cel putin asa cred...
Iar cine-mi cunoaste scrierile celelalte, sau afla, din vreun dictionar al autorilor, ca am muncit la traduceri, am adus pe lume trei copii, in anii de comunism, acela isi spune, desigur: femeia asta a muncit mereu, si ani de zile, intr-un mod ingrat. Cind a avut timp „sa traiasca“, in sensul pe care-l presupune invatatura goetheana?
Da, ma intreb si eu...

Ma intreb, inainte de toate, cum stau lucrurile, in clipa de fata, in aceasta privinta, daca, in speta, decizia de a pune capat insemnarilor diaristice, acestor indeletniciri destul de neplacute (aparent facile, dar mai rapitoare de timp decit s-ar crede, mai ales daca nu arunci pe hirtie, cu totul spontan si necontrolat, tot ce-ti vine in minte, stiind fie ca ascunzi paginile intr-un sertar, si nu le va vedea nimeni, fie ca le va descurca editorul) porneste din dorinta de a-ti acorda libertate, ore si zile de tihna, de plimbare, lectura si muzica, tocmai pentru a te bucura de cita viata iti mai este data, sau daca nu, cumva, acum, in al doisprezecelea ceas, mijeste in tine ambitia de a utiliza ultimele resturi de energie ca sa faci altceva?

–––––––––––––––
* O viata in bucati, Editia a II-a revazuta
si adaugita, Editura Fundatiei Culturale Romae, Bucuresti, 2001.