OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Peste mai putin de o luna, la Editura Curtea Veche, in colectia „Actual“ coordonata de Doina Jela, va aparea volumul Ultimii sapte ani de-acasa. Neculai Constantin Munteanu in documentele Securitatii. Volumul a fost precedat de un serial realizat la Radio Europa Libera de Neculai Constantin Munteanu, serial intitulat Eu si ciinele meu, Securitatea. Volumul de la Curtea Veche va cuprinde toate documentele pe care Neculai Constantin Munteanu le-a gasit in Arhivele Securitatii, nimic n-a fost lasat deoparte, toate documentele se publica integral. Tot ceea ce CNSAS i-a oferit spre consultare va vedea lumina tiparului. Lipsesc, insa, documentele despre activitatea sa la Europa Libera, SIE n-a „gasit“ nimic, n-a trimis nimic la CNSAS.

Neculai Constantin Munteanu este, pentru citeva zile, la Bucuresti. Timp de doua saptamini vom publica un interviu cu „vocea din noapte“ de la Radio Europa Libera. Neculai Constantin Munteanu face, de citva timp, o disectie pe viu cu propria persoana. Vorbeste despre toate acuzele care au planat asupra sa, spune ca nu a fost informator sau turnator al Securitatii, spune ca vrea sa-i cheme in judecata pe securistii care au lansat aceasta acuza. in interviul pe care vi-l oferim spre lectura, in partea a doua, de saptamina viitoare, Neculai Constantin Munteanu vorbeste si despre homosexualitatea sa.
Asadar, operatia poate incepe, pacientul se ofera spre studiu cititorilor revistei Observator cultural. Din punctul nostru de vedere, este o marturie zguduitoare, care ne atrage atentia ca toti cei care au riscat pe vrumuri, contestind comunismul, sint astazi uitati, ignorati sau invidiati, au parte de resentimente; pentru curajul lor de atunci, se incearca neutralizarea si murdarirea lor.

La inceputul lunii februarie, ati inceput o marturisire la Radio Europa Libera. Au fost difuzate, pina acum, sapte episoade. De ce v-ati hotarit sa faceti acest serial?
Serialul este initiativa actualei conduceri a postului de radio Europa Libera. Cei de la Europa Libera stiau ca din septembrie 2006 m-am hotarit sa ma ocup, cit imi sta in puteri, de trecutul meu, sa pun putina ordine in acest trecut. Am inceput demersurile pentru a-mi vedea dosarele de Securitate, cele care se aflau la CNSAS la ora respectiva. De atunci, din septembrie 2006, am iesit complet din circuitul publicistic, am abandonat toate colaborarile, si cele din Romania, si cele de la Europa Libera si Deutsche Welle.

Au fost citeva luni in care n-ati mai scris nicaieri.
Deloc n-am mai scris, n-am mai publicat nimic, n-am vorbit la nici un post de radio. Mi-am luat un moment de ragaz sa-mi cercetez propriul trecut si propria viata. Mi-am facut ordine si in arhiva personala, ce mi-a mai ramas de la Europa Libera. Am petrecut mult timp citindu-mi dosarele, ceea ce se afla la CNSAS.

Acest demers al dvs., aceasta punere in ordine se leaga cumva de atacurile impotriva dvs., gazduite vara trecuta de Adevarul, Ziua si Atac?
in nici un fel. Toate atacurile care au fost publicate in ziarele pe care le mentionati dvs. proveneau, de fapt, dintr-un site de pe Internet din exil, datorat unui om al carui nume nici nu vreau sa-l pronunt, in care eram acuzat, printre altele, ca as fi agent de influenta strecurat de Securitate la Europa Libera. Nu eram singurul in aceasta situatie. „Agenti de influenta“ erau, alaturi de mine, Emil Hurezeanu, Nestor Rates, Ioana Magura-Bernard si Liviu Tofan. E o poveste larvara, care dureaza de prin 1992. Din cei cinci pe care i-am pomenit, unul singur a reusit sa demonstreze falsitatea acestei acuzatii.

Cine?
E vorba de Liviu Tofan, la care s-a gasit si falsul, si originalul dupa care s-a facut falsul si s-a demonstrat ca nu a fost in nici un fel un agent de influenta, strecutat la Europa Libera.

Cum a demonstrat falsul?
La Europa Libera a ajuns o hirtie din care ar fi rezultat ca Liviu Tofan participase la un curs de tragere cu arma, organizat pentru ofiteri de Securitate cu misiuni speciale. Acolo, in acea hirtie, era trecut nume sau – „locotenent Liviu Tofan“. Aceasta hirtie a ajuns la Europa Libera in 1992. Liviu Tofan a fost chemat la serviciul nostru de Security. Nu erau nici ei siguri pe document. Lui Liviu Tofan i s-a pus in vedere ca daca este un agent strecurat la Europa Libera, mai bine ar fi sa-si dea demisia. Liviu Tofan a refuzat. A spus: dvs. trebuie sa-mi demonstrati ca am fost agent. Aceasta este o hirtie pe care eu o contest. Eu nu stiu de unde provine. Dvs. nu-mi puteti spune cum a ajuns hirtia la dvs. Dar eu nu-mi dau demisia doar pentru ca-mi aratati aceasta hirtie. Si nimeni n-a putut sa faca nimic impotriva lui. in Germania, exista Tribunalul Muncii, care cere probe. Nimeni nu te poate concedia fara probe-beton. Iar probele nu existau. Dupa citiva ani, dupa mutarea postului la Praga, fostul sef de la Security a primit pe o alta cale, pe care nu o stiu, originalul acelei hirtii. Acel document provenea din arhiva Securitatii si pe el era numele unui om care lucrase in Securitate: Dumitru Mazilu, care fusese participantul real la acea tragere.

in hirtia care ajunsese la Europa Libera numele real fusese sters cu pasta alba, era scris numele lui Liviu Tofan, si hirtia fusese fotocopiata. Era un fals dintre cele mai grosolane cu putinta. Analizind situatia si falsul din documente, persoana de la Security si-a dat seama ca Liviu Tofan nu putea fi agent al Securitatii. Nu asa se fac pregatirile acestor agenti. E absurd sa fie instruit un agent la o tragere unde mai participau alti 17 insi. Oricare dintre cei 17 l-ar putea recunoaste si l-ar putea trada. Pregatirea unor astfel de oameni se face in doi: ofiterul care il trateaza si tipul care e trimis in „tabara dusmana“. Liviu Tofan a reusit sa indeparteze aceasta acuzatie stigmatizanta si infamanta. Noi, ceilalti patru, sintem in continuare cu semnul intrebarii.

Si v-ati hotarit sa faceti lumina in trecutul dvs.
Relativ. Cit se poate in contextul din Romania. Tunelul pe care il sap, pornind din Germania, are capatul in Romania. La capatul tunelului nu se vede luminita.

Care au fost pasii?
Am facut o cerere catre CNSAS, cerere pe care am trimis-o de la München, din orasul unde locuiesc. Si am primit un raspuns care m-a facut sa vin o vreme indelungata la Bucuresti, renuntind la activitatea publicistica. Am descoperit ca exista doua dosare pe numele meu, un dosar de retea, care se numeste Calin – asta inseamna un dosar de informator, si un dosar de urmarire informativa, care dateaza din 1977, pe numele Vrinceanu. Dosarul de informator are, in varianta actuala, aflata la CNSAS, 22 de pagini. Initial avea 54 de pagini. Dupa o munca detectivistica de citeva saptamini am aflat unde sint filele lipsa de la pagina 22 la 54. Din el s-au scos scrisorile care mi-au fost interceptate in 1970, scrisori care au fost transferate in dosarul din 1977, de urmarire informativa.

Vorbiti de un dosar de informator, de turnator. Din cite stiu, ca sa fii turnator, trebuia sa semnezi un angajament cu Securitatea. Va intreb: ati semnat un angajament cu Securitatea?
Nu. Din dosarul Calin lipseste piesa cea mai importanta, adica angajamentul. Un astfel de angajament nu a existat niciodata, eu n-am semnat niciodata un angajament cu Securitatea. Exista, insa, un Raport al securistului care ma trata pe mine, si care era ruda cu mine, intre altele, care ma scoate, in 1977, din retea, pentru ca n-am dat rezultate, am fost codas in productie.

De unde acuza ca ati fost turnator?
Din dosarul meu au zburat foi in dreapta si-n stinga, dupa interesele politice ale momentului si dupa interesele infame ale unor reviste, de tip Romania mare sau Atac la persoana, unde au fost publicate cele mai multe din aceste documente. Dar n-au aparut decit partile care le erau convenabile, adica acelea care doreau sa ma scoata cu orice pret turnator. Practic, eu am gasit documente care privesc doar sapte ani din viata mea. Dosarul de informator are 22 de pagini, iar dosarul de urmarire informativa, care mi s-a facut in ultimele opt luni inainte de plecarea mea in Occident, are 327 de pagini. in dosarul de urmarire informativa nu se afla originalele care mi-au fost confiscate la perchezitia din 1977. Eu am trimis scrisori lui Nicolae Ceausescu, lui Jimmy Carter, presedintele din acea vreme al Statelor Unite, ambasadorului de atunci al Statelor Unite la Bucuresti. Aceste documente in original am dreptul sa le primesc. Sint proprietatea mea. CNSAS-ul nu mi le-a dat.

Domnule Munteanu, cum incepe povestea asta, ca dvs. ati fi fost turnator al Securitatii, de ce vi s-a deschis dosar de informator?
Povestea a inceput asa: in 1970 am iesit pentru prima oara din tara, la Praga. Faceam parte dintr-o delegatie a Televiziunii Romane, institutie unde eram angajat din 1969. De cum am aflat ca plec la Praga am incercat sa pun la cale o fuga in Occident. Am scris unui prieten din Viena sa vina la Praga. Planul era cam naiv, atit intelegeam si atit stiam pe vremea aceea. Credeam ca as fi putut sa-mi cumpar un bilet la Austrian Airlines, sa ma urc in avion de la Praga si sa ajung la Viena. Prietenul meu de la Viena a ajuns la Praga, mi-a promis ca-mi cumpara imediat biletul, era o suta si ceva de dolari, dar m-a intrebat daca m-am uitat in pasaport. Nu ma uitasem bine. Viza mea nu era valabila decit pentru Praga. Orice incercare a mea de a ma urca in alt avion, altul decit cel de Bucuresti, s-ar fi lasat cu retinerea mea pe aeroport, de catre politia de acolo, care lucra mina in mina cu cea romaneasca. Asa am aflat ca nu ma pot urca in avionul de Viena.

Si Securitatea cum a aflat de intentiile dvs.?
inainte de a ajunge la Praga, cind eram inca la Bucuresti, am vorbit cu tatal meu vitreg si i-am spus ca plec la Praga si ca s-ar putea sa intirzii si sa ajung la Viena. Daca nu ma intorc in citeva zile, il rugam sa aiba grija de cartile mele. Eu nu i-am spus mai mult, dar el a inteles repede despre ce e vorba. A doua zi, tatal meu vitreg a trimis o informare la Securitate, anuntindu-i ca eu intentionez sa fug la Viena.

Domnule Munteanu, de ce aceasta prima informare facuta Securitatii a venit de la tatal dvs. vitreg? De ce el, tocmai el, a facut acel lucru?
Nu stiu. Presupun. Fusese detinut politic, facuse cinci ani la Canal, ramasese marcat pe viata, semnase poate ceva la iesirea din inchisoare si poate ca, si de frica, a informat Securitatea. Daca as fi ajuns la Viena, el ar fi fost primul luat de Securitate. Si el nu mai voia sa aiba de-a face cu astia.
Dupa intoarcerea dvs. n-ati avut o discutie, de ce, tata, ai facut acest lucru?
N-am avut nici o discutie.

Cind ati aflat ca tatal dvs. v-a turnat?
Am stiut din clipa cind m-am intors la Bucuresti si am fost cautat de securistul Televiziunii. Eu vorbisem doar cu tata despre Praga si Viena. Si ofiterul Televiziunii stia. Doar tatal meu vitreg ii putea spune.

Continuarea interviului va fi publicata saptamina viitoare