OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Pina la urma, au scapat cu viata. Nu se racisera bine pneurile navetei Discovery, ca editorialistii au inceput sa scrie cu pofta. Pina sa ajunga echipajul lui Eileen Collins la conferinta de presa – direct de pe pista, dupa o aterizare impecabila – verdictul era dat: „NASA – te rid si pionierii!“. Continuarea fireasca: „La ce ne trebuie oameni in Cosmos? De ce aruncam banii, in loc sa rezolvam Problemele Planetei?“. Raspunsul e, intr-adevar, extrem de dificil. Nu de dat – ci de acceptat. Ideea e ca avem o problema. Care le bate pe toate. Ii zice Sfirsitul Lumii.

Sintem intr-un moment cind SF-ul pe care ni l-au tot scris de-alde Clarke, Asimov, Cordwainer Smith, Michael Crichton, Larry Niven si Jerry Pournelle, Ben Bova, Kim Stanley Robinson, Stephen Baxter si altii ca ei risca sa se adevereasca. Ma refer la lucrarile pe tema „Sfirsitului Lumii“ si cum scapam de el – sau nu. In primul caz, ramine ceva viata pe Terra, inclusiv oameni, dar numai viata n-ar fi aia. In cel de-al doilea, se-alege praful de tot Universul. Cauze: minia naturii sau mina omului (din imprudenta, prostie sau dementa criminala).

Va plac Topurile? Iata piesele din Top 5 – Sfirsitul Lumii, facut de oameni de stiinta, nu de oameni de stiinta care scriu SF: Coliziunea Pamintului cu un meteorit sau cu o cometa/ O eruptie vulcanica de amploare catastrofala/ Inundarea planetei prin topirea Calotelor Polare/ Nanoroboti scapati de sub control/ Virus tip Ebola cu transmitere prin aer. Topul intreg e de 20, dar ca sa nu ridem prea mult, l-am scurtat. In plus, am eliminat bucata campioana: Acceleratorul de particule care distruge Universul. El exista, n-are decit 4 metri lungime, si, teoretic, poate sa creeze o „gaura neagra“ care sa provoace un Big Bang pe dos. Adica opusul Exploziei Primordiale din care se crede ca a aparut Universul. Bun - de ce avem o asemenea scula? Ca sa deslusim misterele materiei, aflam. Riscul Big Bang-ului pe dos e doar unul teoretic si e infim, ni se mai spune. Infim, dar diferit de zero.

Riscam sa aflam cu totii, simultan, daca exista Viata de Apoi. Sau nu. Partea buna: nu doare tare, se termina intr-o clipa. Si cum nu scapa nimeni, revenim la Top-ul din care ar fi totusi o scapare: omenirea sa ajunga pe alte planete. Dar trebuie bani si vointa.
Bugetul NASA e anul acesta cam de 17 miliarde de dolari. Jumatate din suma care se cheltuie anual pe bere in America. Daca adaugam fardurile, parfumurile si alte cosmeticale, nu iese nici un sfert. Pentru zborurile Navetei Discovery, bugetul e de vreo 6 miliarde. Pe pornografia vinduta oficial se cheltuie anual 10 miliarde de dolari. Si totusi, nu zice nimeni „beti mai putin, rujati-va mai rar si mai lasati pornografia ca nu sint bani pentru Problemele Planetei“. Motivul: riscul disparitiei speciei umane e privit ca o gluma. Nu ne-a lovit nici un meteorit mai maricel, iar cometele ne-au ocolit. Am avut bafta nefiresc de multa vreme, zic savantii, cu ochii la statisticile despre coliziuni cosmice.

O eruptie de citeva ori mai puternica decit a vulcanului St. Helens, din 1980, ar fi aruncat atita cenusa in atmosfera incit n-ar mai fi fost destula lumina pentru plante – si fara plante, adio. Incalzirea globala (care nu e provocata doar de poluare) poate duce la desprinderea unei bucati uriase din banchiza Antarctica – si inundarea timp de secole a zonelor litorale, pina la zeci si sute de kilometri in interior. Exact zonele cele mai populate, unde se concentreaza industria si agricultura. Nanorobotii – roboti de dimensiunile unui atom – nu exista decit in proiect. Se presupune ca ar putea lecui cam orice boala si ar fabrica orice substanta, material, masina doar mutind si asamblind atomi si molecule. Vor fi facuti, se estimeaza, in maximum 20 de ani. Scapati de sub control - sau folositi in mod criminal – ar distruge intreaga planeta. Ebola s-a ivit „de nicaieri“. O varianta care sa se transmita prin aer, ca gripa, risca sa apara spontan sau sa fie fabricata in scopuri criminale. Bazaconii?
Exista si cetateni care vor ca omenirea sa colonizeze ce se poate din Sistemul Solar, ca sa avem un refugiu. Intii Luna, apoi Marte. Administratia Bush a dat un termen celor de la NASA: o baza selenara pina in anul 2020. Urmatoarea destinatie va fi Marte. Poate pina in 2030. Oficial, nu vorbeste nimeni de colonizarea Sistemului Solar.

21 iunie 2004 - va spune ceva aceasta data? A fost primul zbor al unei nave cosmice particulare. Se numeste „SpaceShip One“, a fost finantata de miliardarul Paul Allen, co-fondator la Microsoft, si e creatia unui proiectant de avioane genial – Burt Rutan. Un artist. „SpaceShip One“ arata si zboara perfect. E facuta din pinza si rasini. Nu orice pinza, nu orice rasini. A cistigat premiul Ansari X, acordat primei nave spatiale private. Cu totul, proiectul a costat 20 de milioane de dolari. O singura lansare a Navetei Discovery inghite o jumatate de miliard.
Britanicul Richard Branson, tot miliardar, vrea ca in sapte ani o nava bazata pe „SpaceShip One“ sa duca turisti in Cosmos, la 190.000 de dolari biletul. Si Luna? In gravitatia selenara scazuta, inima lucreaza mult mai usor. Speranta de viata se estimeaza ca poate creste cu 10-20 de ani. Oare l-ar interesa pe vreun miliardar, trecut de o anumita virsta? Or vrea si altii, cit sa se adune de o colonie?

Exploatarea comerciala a Cosmosului bate la usa. Caz in care bugetul NASA nu va mai trebui sa sustina aproape singur proiectul de care nu vorbeste nimeni pe fata, ca sa nu ne tavalim de ris, dar la care se gindesc o groaza de oameni. Iar unii pun osul la treaba. Si cind iese prost, mor astronauti si cosmonauti. In America, se spune ca au „The Right Stuff“ – „Plamada cea Buna“. Am urmarit-o pe Eileen Collins, la conferinta de presa. Colonel Eileen Collins, pilot militar, comandant de Naveta Spatiala. Patru diplome universitare. Casatorita, doi copii. Nu avea decit un singur gind: sa revina in Spatiu. Oficial, riscul unei catastrofe a Navetei e de 1 la 100 de zboruri. Astronautii nu se amagesc. Stiu ca la orice misiune e pe muchie: traiesc sau mor. Si isi asuma riscul.
Noi sa mai cerem o bere, fetele sa-si controleze rujul in oglinda. Si un gind bun pentru semenii nostri care zboara in spatiu si citesc prin ziare ca n-au ce cauta acolo. Eu ma duc sa mai citesc niste SF.