OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O importanta reuniune a liderilor politici si militari ai Aliantei Nord-Atlantice are loc in aceste zile de inceput de aprilie in capitala Romaniei. La Bucuresti. Departe de a minimaliza decizia de a se tine o astfel de intrunire in Romania, nu vrem nici sa exageram faptul in sine, care a creat o doza de isterie orgolioasa in rindul organizatorilor. Nu intram in detaliile administrative si logistice, nici in cele legate de protectia participantilor care au condus la o frumoasa emulatie in rindul serviciilor speciale, stiind bine apetenta acestora de a-si aroga exclusivitatea marilor fapte de viata si munca.

Astfel stind lucrurile, si in spatiul real – interdictii si simulari, exercitii si prelucrari cu detasari etc. –, si in cel televizual (unde emisiunile informative ne-au facut sa urmarim mii de masini blindate, ofiteri SPP si SRI mincind jar si cite si mai cite…), sa incercam sa deslusim, totusi, despre ce este vorba si ce se intimpla.
Reuniunea de la Bucuresti are loc, nu intimplator, la inceput de aprilie. Pe 4 aprilie 1949 se nastea, ca urmare a acordului semnat la Washington, Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord, prin asocierea celor cinci state semnatare ale Tratatului de la Bruxelles (initiat in 1948 de Belgia, Olanda, Luxemburg, Franta si Marea Britanie) cu alte tari doritoare sa-si asigure protectie militara impotriva crescindei si agresivei forte sovietice. Astfel ca in jurul SUA s-au raliat Canada, Italia, Portugalia, Norvegia, Danemarca si Islanda, alaturindu-se celorlalte cinci state europene.

Razboiul cald se terminase, cel rece isi arata coltii. Europa ravasita de razboi avea nevoie de o pauza ca sa-si revina. Securitatea colectiva, propusa printr-o alianta politico-militara si pusa sub protectia fortelor ar-mate americane, devenea o realitate in fata pericolului sovietic. Cunoastem bine atmosfera anilor 1945-1955 si tot ce s-a intimplat. Ceea ce nu prea se stie este faptul ca dupa aderarea Greciei si Turciei la NATO, in 1952, si URSS a solicitat admiterea in acest organism. Propunerea a fost respinsa. In schimb, a fost acceptata Germania Federala, la 9 mai 1955, pentru ca peste doar 10 zile sa se nasca, sub comanda sovieticilor, Tratatul de la Varsovia. Din care, pe linga Uniunea Sovietica, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria si RDG, facea parte si Romania. Albania a parasit organizatia in anii ’60. Divizarea Europei se accentua, ca si a intregii lumi.

Au trecut niste ani buni. URSS-ul s-a prabusit sub propria neputinta, sistemul comunist din Estul Europei s-a aneantizat sub loviturile democratiei. NATO a fost si a ramas un punct de sprijin solid al acestei politici de aparare a democratiei occidentale. Dincolo de lozinci si propaganda desantat antioccidentala si anti-NATO desfasurata pe multe meridiane, dincoace de iritarea pe care o produce alianta unor segmente din societatea civila. Europeana sau extraeuropeana. Dupa episodul francez – cind De Gaulle a produs o prima fisura in unitatea Aliantei –, procesul de integrare, extindere si largire a NATO a continuat. Ajungindu-se astazi la 26 de state membre, urmind ca in aceste zile sa se anunte, probabil, primirea Croatiei, a Albaniei si a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Este pacat ca, furati de detaliile organizatorice, nu am avut ragazul sa vedem ce se intimpla cu adevarat la Bucuresti si Neptun.

Intilnirea dintre presedintii Bush si Putin este tot atit de importanta pentru viitorul Europei, cit si al lumii. Sigur ca obiectivele NATO de astazi sint cu totul altele decit pe vremea reactiei de impotrivire vizavi de URSS si acolitii lui. Lupta impotriva terorismului si a diseminarii armelor nucleare capata forme noi de colaborare in interiorul Aliantei. Prezenta trupelor diverselor state NATO pe teatrele de operatiuni din Afghanistan, Irak sau Kosovo este un subiect gingas pe agenda politica, nu doar a Aliantei. Securitatea Europei este legata de securitatea intregii lumi. China are propria ei agenda – necazurile din Tibet sint urmarite cu atentie –, rusii nu privesc cu ochi buni doleantele Ucrainei si ale Georgiei de a intra sub umbrela protectoare a NATO si incearca solutii de compromis, fortind nota. Plus situatia din Orientul Mijlociu, plus dosarul kosovar, plus, plus, plus. Ar fi extrem de multe teme generale si subiecte punctuale de analizat legate de aceasta intilnire politico-militara. Care intilnire pune in valoare, constatam cu tristete si amaraciune, una dintre ororile cu care a inzestrat comunismul romanesc orasul si patria noastra: Casa Poporului. Monstrul de beton si prost gust, atit de mediatizat in aceste zile si comparat in metri cubi si metri patrati cu Pentagonul, ajuns loc de aparare a democratiei si libertatii. Iata una dintre marile amare ironii ale acestor zile de primavara. Cu si fara NATO.