OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Personal, n-am avut niciodata vreo afiliere cu New Europe College, in afara de o invitatie a rectorului pe care m-am vazut constrins sa o refuz (sper insa sa o pot onora intr-o buna zi). Marturia mea asupra acestei institutii pastreaza, asadar, o anumita distanta care o face, poate, mai credibila.
Relatia mea cu New Europe College este in primul rind una de invecinare: casa parintilor mei si apartamentul in care locuiesc se situeaza fiecare la cinci minute de cocheta cladire din strada Plantelor. Vorba ceea, asadar, „am, n-am treaba“, mai pot arunca un ochi asupra activitatilor din vecini.

Ca loc de sociabilitate intelectuala, NEC-ul este pentru mine un echivalent aproximativ al bibliotecii Scolii Normale din Paris. Acest aspect de „aflare in treaba ca metoda de lucru“ nu trebuie neglijat.
In al doilea rind, o serie intreaga de prieteni de mare valoare au beneficiat de burse NEC. Vorba lui Léon Bloy, j’appelle un ami celui qui me donne de l’argent. Or, tinind cont de pauperizarea clasei noastre intelectuale, e mare lucru ca exista macar un organism care sa sprijine financiar cercetatori tineri sau mai putin tineri.
In sfirsit, nu se poate vorbi despre New Europe College fara a-l evoca pe Andrei Plesu. Nu stiu daca este un geniu, asa cum a spus presedintele Basescu, dar este in orice caz, dupa parerea mea, un om animat de o anumita genialitate. Nu ma voi apuca sa scriu acum un panegiric al acestei stralucite personalitati. Voi spune doar ca NEC-ul este atit de atasant in primul rind pentru ca poarta amprenta sa.