OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Partidul Social-Democrat are mari dificultati in a-si asuma convingator social-democratia. Intrunirea de la Snagov, care a faultat sesiunea parlamentara inainte de a incepe (chiul organizat pe banii contribuabililor, sponsori fara voie ai reuniunii de partid), i-a pus pe jar pe mai-marii partidului de guvernamint. Aceasta din cauza prezentei fostului lor sef, actualmente presedinte al Romaniei, care – potrivit declaratiilor „abile“ ale destoinicului secretar general al partidului, Cozmin Gusa (din ce in ce mai depasit de evenimente!) – nici macar n-ar fi trebuit sa fie acolo. Ion Iliescu a gasit potrivit sa ceara audientei, formata din inalti demnitari – detinatori, in covirsitoare majoritate, ai unor societati sau cel putin actiuni profitabile in localitatile de bastina – sa renunte la afaceri chiar inaintea adoptarii Legii conflictului de interese si sa se concentreze asupra functiei oficiale pe care o detin, incompatibila, de altfel, cu orice fel de demersuri lucrative. Ion Iliescu a vorbit la Snagov de conflict de interese – sintagma izgonita din vocabularul PSD in asteptarea marelui proiect legislativ promovat de Guvern, care va avea, fara indoiala, grija de cazuri precum cel al lui Viorel Hrebenciuc –, invocind in paralel si teme social-democrate prezente in discursul pesedist inainte de alegeri, cum ar fi cresterea substantiala a impozitelor pentru veniturile de peste 10.000 de dolari sau reducerea taxei pe valoarea adaugata la produsele de baza.

Greseala fundamentala a presedintelui a fost ca nu a tinut cont de mutatiile „doctrinare“ intervenite intre timp in structura mentala a membrilor partidului de guvernamint, dupa cistigarea alegerilor. Se spune, pe drept cuvint, ca trecerea din Opozitie la guvernare determina, la toate partidele, indiferent de orientare, o schimbare uneori dramatica de discurs. In plus, tendinta europeana actuala indica o estompare a diferentelor fundamentale dintre discursul de dreapta si cel de stinga, distinctii mentinute mai mult la nivelul perceptiei publice decit la cel al liniilor doctrinare propriu-zise. In fapt, asistam la doua orientari divergente. Prima, vizibila in esaloanele superioare ale partidelor, vizeaza mai cu seama identificarea scopurilor comune tuturor formatiunilor, tinte care duc, putin cite putin, la stergerea deosebirilor majore dintre dreapta si stinga. A doua este cea manifestata in cadrul electoratului formatiunilor respective, care tinde sa accentueze, din motive mai cu seama identitare, aceleasi diferente. Ceea ce, in treacat fie spus, transforma demersurile fiecarei formatiuni intr-un balet dificil intre ceea ce crede ea ca ar trebui sa fie si ceea ce electoratul respectiv isi imagineaza ca trebuie sa ceara sau sa astepte de la ea.
Cu PSD s-a intimplat insa, in mod evident, mai mult decit atit. Pentru ca saltul de la discursul social-democrat din campania electorala la riposta solidar indignata a sefilor PSD impotriva recomandarilor, consecvente cu logica social-democrata, facute de presedintele Iliescu este cu adevarat spectaculos. El nu mai indica o simpla modificare de ton, ci una de atitudine generala. Si, desi PSD urmeaza sa devina membru cu drepturi depline in Internationala Socialista, raspunsurile date de presedintele PSD Adrian Nastase la propunerile Presedintelui par mai degraba demne de un aspirant la calitatea de membru al Partidului Popular European (in ipoteza ca aceasta structura ar admite caracterul desigur superficial al remarcilor liderului pesedist).

Intrunirea de la Snagov a intarit, din aceasta perspectiva, tendinta generala imprimata guvernarii de asa-numitul Partid Social-Democrat. Expresia ultima a noului val doctrinar o reprezinta – nici nu s-ar putea altfel – masurile anuntate de ministrul Sanatatii, care va institui fara doar si poate, nu peste mult timp, si taxa pe boala pur si simplu. In rest, toate taxele care puteau fi percepute sint percepute, iar tot ce era de scos de pe lista compensarilor – medicamente ori servicii medicale – a fost scos. In conditiile in care procentele colectate din veniturile contribuabililor, angajati sau angajatori, pentru fondurile de sanatate se mentin la niveluri extrem de social-democrate… Suparatoare in politica PSD nu este asumarea, practica, a unor politici liberale (pina la urma, fenomenul este, dupa cum am spus, unul european si decurge din atingerea unui numitor comun in materie de valori general impartasite, cum este de pilda economia de piata; diferentele tin mai degraba de interpretarile punctuale diferite in punerea lor in practica), ci aplicarea lor inconsecventa.

PSD nu mai este un partid social-democrat, dar nici unul liberal pina la capat. De aici toate gafele, incongruentele si impresia generala de incompetenta pe care o lasa majoritatea actorilor politici proveniti din acest partid. (Nu luam aici in calcul marile probleme lasate de-a pururi in deriva, cum ar fi coruptia, traficul de influenta sau pur si simplu lipsa de adecvare a calificarii persoanei cu postul pe care-l ocupa.) Politica social-democrata a devenit o cirja demagogica, buna pentru calcularea impozitelor. Iar politicile liberale se aplica „sectorial“, in varianta reinterpretata si imbunatatita de Adrian Nastase &comp. Pe scurt, un hibrid profitabil pentru inventatori.