Ce v-a determinat
să deveniţi interesat de literatura română?
Ne interesează şi
întotdeauna ne-a interesat literatura central-europeană:
germană, cehă, ungară, română, marea literatură. Din
literatura română, erau autori ale căror scrieri le cunoşteam
şi îmi plăceau atît de mult – Eliade, Cioran, Ionescu
–, dar consideram că literatura română are un potenţial
mult mai mare pentru a fi tradusă. După ce a apărut Jurnalul lui
Mihail Sebastian, am avut o perspectivă mult mai complexă asupra
literaturii interbelice.
Care sînt criteriile în publicarea literaturii române?
Am căutat
întotdeauna o linie de continuitate, care să fie definitorie
pentru identitatea românească. De plidă, absurdul – pentru
mine, este legat mai mult de spaţiul românesc decît de
cel francez. Şi nu vorbesc doar de teatrul lui Ionescu, ci şi, de
pildă, de absurdul din Circul nostru vă prezintă: de Lucian Dan
Teodorovici sau din teatrul lui Răzvan Petrescu. Pentru mine e
foarte importantă o linie de continuitate între tradiţie şi
modernitate.
Ce rol mai are
literatura într-o lume cu tendinţe de globalizare?
Trebuie să găsim
o modalitate prin care Europa să nu fie doar economică. Trebuie să
facem din Europa şi o Europă culturală. Trebuie să avem
instituţii care să se ocupe de promovarea culturii, de schimbul
literar între toate ţările, dar nu ceva funcţionăresc, ci
un program viu şi intens.
Veţi continua să publicaţi literatură română?
Cred că da, dar
poate ar trebui să o iau puţin mai încet, pentru că totul
depinde şi de multe alte lucruri, pînă la urmă, trebuie să
vindem şi nu putem deveni o editură exclusivă de literatură
română. De asemenea, este important să găseşti un
traducător important, un traducător cu care să existe o relaţie
minunată şi care să mă pună în legătură, cînd eu
îi spun ceva bazat pe o intuiţie, el să poată să îmi
spună „da“, „nu“, pentru că altfel pot să calc strîmb…
Ce ar trebui făcut
pentru o mai bună promovare a literaturii române?
Dacă ai un
institut cultural care promovează, pînă la urmă ceva se aude
(ajunge să se afle ceva), dacă ai un regizor român care ia
premii – filmul românesc ajunge să fie cunoscut, filmul
acela 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile este nemaipomenit şi a
lăsat cu gura căscată pe toţi aceia care au un minimum de gust
pentru film. Sînt oameni
care cumpără literatură. Gîndeşte-te că, pînă acum
cîţiva ani, în SUA nu se ştia de literatura română,
de ceea ce este literatura română. Nu o cunoşteau. Americanii
nu ştiau nici unde se află România. Acum aveţi un institut,
dacă îmi aduc bine aminte, în New York, cu o directoare
care este incredibilă, care se mişcă foarte bine, şi asta, puţin
cîte puţin, pe viitor, va genera, va crea un mediu de
cunoaştere. Tot ceea ce este mai bun este greu de obţinut/realizat.
Presupune un efort şi publicul are multe probleme şi nu este dispus
să îl facă. Cred eu.
Care sînt
următorii autori români ce intră în planurile dvs. de
traducere?
Următorul autor
român publicat la El Nadir va fi Nora Iuga, cu Sexagenara şi
tînărul. Mai avem în plan un autor despre care doar
intelectualii români vorbesc – Constantin Fântâneru,
cu Interior.
- Articole in legatura
- „Centenar Cioran“ şi „desant românesc“ la Madrid

