OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ne interesează şi întotdeauna ne-a interesat literatura central-europeană: germană, cehă, ungară, română, marea literatură. Din literatura română, erau autori ale căror scrieri le cunoşteam şi îmi plăceau atît de mult – Eliade, Cioran, Ionescu –, dar consideram că literatura română are un potenţial mult mai mare pentru a fi tradusă. După ce a apărut Jurnalul lui Mihail Sebastian, am avut o perspectivă mult mai complexă asupra literaturii interbelice.

Am căutat întotdeauna o linie de continuitate, care să fie definitorie pentru identitatea românească. De plidă, absurdul – pentru mine, este legat mai mult de spaţiul românesc decît de cel francez. Şi nu vorbesc doar de teatrul lui Ionescu, ci şi, de pildă, de absurdul din Circul nostru vă prezintă: de Lucian Dan Teodorovici sau din teatrul lui Răzvan Petrescu. Pentru mine e foarte importantă o linie de continuitate între tradiţie şi modernitate.

Cred că da, dar poate ar trebui să o iau puţin mai încet, pentru că totul depinde şi de multe alte lucruri, pînă la urmă, trebuie să vindem şi nu putem deveni o editură exclusivă de literatură română. De asemenea, este important să găseşti un traducător important, un traducător cu care să existe o relaţie minunată şi care să mă pună în legătură, cînd eu îi spun ceva bazat pe o intuiţie, el să poată să îmi spună „da“, „nu“, pentru că altfel pot să calc strîmb…

Dacă ai un institut cultural care promovează, pînă la urmă ceva se aude (ajunge să se afle ceva), dacă ai un regizor român care ia premii – filmul românesc ajunge să fie cunoscut, filmul acela 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile este nemaipomenit şi a lăsat cu gura căscată pe toţi aceia care au un minimum de gust pentru film. Sînt oameni care cumpără literatură. Gîndeşte-te că, pînă acum cîţiva ani, în SUA nu se ştia de literatura română, de ceea ce este literatura română. Nu o cunoşteau. Americanii nu ştiau nici unde se află România. Acum aveţi un institut, dacă îmi aduc bine aminte, în New York, cu o directoare care este incredibilă, care se mişcă foarte bine, şi asta, puţin cîte puţin, pe viitor, va genera, va crea un mediu de cunoaştere. Tot ceea ce este mai bun este greu de obţinut/realizat. Presupune un efort şi publicul are multe probleme şi nu este dispus să îl facă. Cred eu.

Următorul autor român publicat la El Nadir va fi Nora Iuga, cu Sexagenara şi tînărul. Mai avem în plan un autor despre care doar intelectualii români vorbesc – Constantin Fântâneru, cu Interior.