1. Cred ca principala evolutie care trebuie sa aiba loc la nivelul cinematografiei nationale este un schimb de generatii. Autorii, producatorii, regizorii din generatia 30-45 de ani, care prin filmele lor au dovedit maturitate si competenta, trebuie sa acceada la decizii.
2. Centrul National al Cinematografiei este o institutie in subordinea Ministerului Culturii si, ca atare, a guvernului. Acest fapt transforma CNC-ul intr-un instrument al Puterii si al intereselor politice. Amestecul politicului in arta, prin repartizarea fondurilor catre persoanele agreate de Putere, a dus, cu mici exceptii, la rezultatele dezastruoase din anii 2001-2004.
Propunerea mea vizeaza o descentralizare a modului de functionare a CNC-ului, scotindu-l de sub tutela Puterii si transformarea lui in mai multe „centre de productie“ independente, specializate in filme de fictiune, documentare si filme de debut.
Din componenta conducerilor acestor centre urmind sa faca parte categorii mai ample de reprezentanti ai breslei (producatori, regizori, scenaristi, critici, profesionisti ai televiziunii etc.), cit si reprezentanti ai societatii civile. Acest sistem a dat rezultate foarte bune in Ungaria de exemplu, tara care a fost si ea confruntata cu probleme similare cu citiva ani in urma.
3. Consider ca este obligatorie o analiza a modului de functionare a CNC-ului, de la infiintare pina in prezent. Experienta arata ca breasla este impartita in grupuri de interese solidare, ca sa nu spun gasti, care functioneaza dupa principiul „o mina spala pe alta“. Numai o persoana sau mai multe care nu au polite de platit pot judeca cu obiectivitate radacina raului. Se poate imagina invitarea unor persoane specializate din afara tarii, independente si cu experienta in domeniu, apte sa constate cauzele raului din sistemul infectat si sa propuna solutii viabile. Din concluziile acestei analize si din studierea sistemelor din tarile vecine ar trebui sa reiasa un nou mod de functionare a cinematografiei.

