OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

In Romania nu doar oamenii au memorie scurta, ci si institutiile. Asa se explica, probabil, frecventele piruete (logice, ideologice) ale politicienilor si ale partidelor, amneziile jurnalistilor, proliferarea hatisului legislativ, toata aceasta tragicomica neasezare a societatii romanesti, ce pare condamnata la o eterna tranzitie. In mlastinoasa realitate autohtona, in care raportul intre vorbe si fapte este invers proportional, actorii aflati pe scena publica impresioneaza galeria exclusiv prin discursuri sforaitoare si lovituri de imagine bine tintite. Pe precaritatea memoriei colective se redefinesc identitati compromise, se construiesc cariere politice fulminante, se consolideaza forme fara fond sau efigii calpe, pe care e suficient sa vrei sa le zgirii putin pentru a scoate la iveala rumegusul.

Sintem un popor amnezic, prea putin dispus sa faca efortul de a invata ceva din lectiile repetate ale istoriei nationale sau internationale. Dispretuim consecventa, ne dispensam de principii – pe motiv ca doar un personaj ca Trahanache poate fi principial – si, de cele mai multe ori, ne inflamam retoric si strident pentru ca a doua zi sa uitam la fel de brusc motivul care ne-a stirnit interesul sau furia. Aici, unde totul e luat à la legere, unde nu exista incompatibilitati de nici un fel, un om politic (sau un intreg partid) poate sustine azi una, miine alta, fara ca o atare contradictie sa-i stirbeasca imaginea publica, necum sa-i provoace vreun scrupul moral.

Drept e ca nici electoratul nu se poate lauda cu atitudini consecvente fata de unul sau de altul. Mecanismul memoriei colective functioneaza extrem de diferentiat si intilnim foarte adesea situatii stupefiante, in care e greu de inteles modul in care se distribuie admiratia sau dispretul publicului. Asa se face ca uitam de la mina pin’ la gura si nici nu sintem dispusi sa ne reamintim prea multe lucruri din trecutul apropiat.
Daca am incerca sa facem un exercitiu de rememorare, poate ca am intelege mai mult din actuala criza produsa de decizia Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea politiei politice comuniste.
Ma voi abtine sa comentez in vreun fel episoadele pe care le trec in revista aici. Nu cred ca pot trage concluzii unilaterale, dar nu pot sa nu remarc un fapt: consecventa actiunilor inventariate a fost sistematic „bruiata“ si ocultata cind de discursuri publice pline de artificii, in totala contradictie cu faptele, cind de taceri aproape inexplicabile:

n Sfirsitul lui martie 2005 – momentul alegerii lui Corneliu Turianu (reprezentantul PD) la conducerea CNSAS a declansat un scandal imens, pe care presedintele a refuzat sa-l comenteze, spunind sec: „Este o problema de care sint mult prea departe, si ca distanta, si ca interes.“
n Mai 2005 – CSAT elaboreaza pachetul Legilor sigurantei nationale, sustinute de presedintie. Organizatiile nonguvernamentale protesteaza si transmit consilierilor prezidentiali si opiniei publice comentariile si sugestiile lor cu privire la Legea informatiilor, contrainformatiilor si securitatii nationale, Legea privind organizarea si functionarea SRI, Legea privind organizarea si functionarea SIE si Statutul ofiterilor de informatii. APADOR-CH considera ca aceste legi contravin flagrant reglementarilor interne si internationale cu privire la drepturile omului, contin prea multe prevederi proaste sau de-a dreptul aberante pentru a putea fi modificate si, in consecinta, recomanda rescrierea lor, pornind de la respectarea standardelor europene si a Constitutiei Romaniei.

n Decembrie 2005 – criticat de societatea civila si de presa ca ii mentine in functii pe sefii SRI si SIE numiti de Ion Iliescu, presedintele declara ca nu-i va schimba pe Radu Timofte si Gheorghe Fulga, „decit daca va fi cazul“.
n Martie 2006 – apelul intelectualilor pentru condamnarea comunismului. Presedintele Romaniei infiinteaza Comisia de analiza a regimului comunist dupa ce, in prima instanta, a declarat ca nu are motive sa condamne regimul comunist.
n Iulie 2006 – demisia sefilor SRI si SIE, in urma scandalului rapirii celor trei jurnalisti romani in Irak.
n August 2006 – Parlamentul adopta Legile sigurantei nationale, varianta PNL.
n Decembrie 2006 – presedintele citeste in Parlament discursul in care condamna regimul comunist, in baza Raportului alcatuit de Comisia Tismaneanu.
n Ianuarie 2008 – de doi ani incoace, CNSAS primeste din ce in ce mai multe dosare. Curtea Constitutionala declara neconstitutionala Legea de organizare si functionare a CNSAS. Guvernul emite miercuri, 6 februarie, o Ordonanta de urgenta care mentine in functiune CNSAS. Presedintia nu a facut, pina miercuri, nici un comentariu pe aceasta tema.
Concluzii? Nu am. Nu am decit nedumeriri si multe, foarte multe semne de intrebare.