Presedintele Iliescu se gindeste la viitor – si nu numai la cel al tarii pe care o conduce, ci si la cel personal. Schimbul taios de replici mediatice, etalate de ceva timp incoace, dintre anumiti reprezentanti ai Partidului Social-Democrat si presedinte sugereaza ca acesta din urma isi negociaza dur cariera politica viitoare, de dupa expirarea mandatului sau actual. Presedintele PSD, Adrian Nastase, i-a facut citeva oferte la sfirsitul verii, insa, judecind dupa reactia prompta a presedintelui, ele nu au fost suficient de tentante.
Prima – aceea, mai mult insinuata, de modificare eventuala a prevederilor textului fundamental in sensul obtinerii unui alt mandat, constitutional, de presedinte al Romaniei – a fost respinsa in mod categoric. Probabil ca, dupa atitia ani in care, oricum, a avut de infruntat nenumaratele acuzatii de incalcare a Constitutiei, chiar pe problema numarului de mandate, Ion Iliescu a decis ca nu doreste sa ramina in manuale drept presedintele cu „n“ mandate, unele mai neconstitutionale decit altele. O alta explicatie conexa ar putea fi aceea ca, intr-o asemenea situatie, rolul jucat de Adrian Nastase ar fi fost prea important pentru gustul de independenta al presedintelui.
O a doua solutie, propusa de fostii colegi de partid, ar fi aceea a senatorului pe viata. Un fel de Camera a pair-ilor – sau a lorzilor, in varianta republicana. Trecind peste vadita incongruenta intre aceste doua elemente, care tin, fiecare, de un tip de regim diferit, solutia nu este, deocamdata, deloc agreata de Opozitie si, dupa cite se pare, nici de totalitatea indeobste atit de monolitica a partidului de guvernamint. O atare prevedere ar trebui, pentru a putea fi transpusa in act, introdusa, in primul rind, in aceeasi Constitutie care se intinde, de la o saptamina la alta, ca un gumilastic aflat exclusiv la dispozitia umorilor sau aranjamentelor de moment ale premierului Nastase. Deocamdata, negocierile asupra acestui punct s-au blocat, tocmai pentru ca partidele parlamentare de Opozitie si-au manifestat dezacordul.
Exista, neindoielnic, un orizont de asteptare insuficient limpezit, atit din partea presedintelui Iliescu, cit si din cea a PSD. PSD-ul – si cind spunem PSD ne referim mai ales la liderul sau – i-a cerut presedintelui Iliescu anumite lucruri. I-a solicitat, in primul rind, alegeri anticipate, pe care Ion Iliescu nu pare, inca, foarte convins ca trebuie sa le declanseze. Ele reprezinta o moneda de schimb mult prea importanta pentru a fi trocata cu usurinta. Mai mult, i-a cerut – si pretinde permanent – sprijin neconditionat si sustinere oarba. Or, dupa semnalele pe care Ion Iliescu le transmite din ce in ce mai persistent si mai pregnant, PSD-ul a devenit, mai ales in ultimul timp, un partid dificil de sustinut in bloc. Coruptia care-l macina iese tot mai mult la lumina, intr-o perioada cind, cel putin la nivelul discutiilor si al declaratiilor internationale, coruptia este privita ca problema fundamentala nu numai a mediului economic, ci si a celui politic romanesc.
Semnalele presedintelui au fost receptionate, in mod evident, si de PSD. De aici reactiile iritate si vexate ale secretarului general al partidului sau ale presedintelui Comisiei de politica externa din Camera Deputatilor, Radu Podgoreanu. Acesta din urma a remarcat ca, desi traditia politica romaneasca implica existenta tandemurilor bazate pe „sprijin reciproc“, „nu se poate spune ca, in acest moment, lucram intr-un asemenea tandem“. Nici Cozmin Gusa nu l-a menajat pe presedinte, atragindu-i atentia ca „face parte din aceeasi familie politica si nu cred ca s-ar simti foarte bine sa fie opozantul unei decizii unanime a Delegatiei Permanente“. Reactia presedintelui Iliescu nu s-a lasat asteptata, el transmitindu-le celor doi, prin intermediul crediciosului sau purtator de cuvint, ca linia adoptata de administratia prezidentiala este cea conforma Constitutiei, oricare alta neputind sa duca decit la incalcarea legii fundamentale.
Motivul indignarii celor doi membri marcanti ai PSD este discursul rostit de Ion Iliescu in fata Parlamentului, cu ocazia sedintei consacrate integrarii in NATO. Presedintele a evaluat, cu acea ocazie, in mod unitar si nediscriminatoriu contributia guvernelor postdecembriste la realizarea obiectivului NATO si a criticat coruptia existenta inca in Romania. Ion Iliescu s-a referit si cu alte ocazii la existenta unor „lachei“ care nu onoreaza institutiile tarii si care ingreuneaza, de fapt, procesul de integrare europeana a tarii noastre.
Duelul mediatic s-a sters temporar in marea antanta nationala de la 1 Decembrie, ocazie cu care Ion Iliescu a medaliat, fara discriminare, pe toata lumea, lachei sau nu. Numai la presedintele Senatului au mai existat obiectii, insa strict geofizice, ca sa spunem asa. Se asteapta reluarea ostilitatilor…

