OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Intr-un acces de furie necontrolata, Mircea Mihaies se dezlantuie, in ultimul numar al revistei Romania literara (15, 20-26 aprilie), impotriva celor care nu-i prezinta intr-o lumina favorabila pe Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici si Andrei Plesu. Textul sau, lipsit de echilibru, argumente si seninatate, lanseaza o noua sintagma: oierii mintii, lovind fara discernamint in multi dintre intelectualii romani aflati in strainatate. Acestia ar fi „plicticosi de moarte“, „atit de nesemnificativi in America si Canada, unde s-au pripasit pe la universitati cam de faima celor de la Muscel sau Slobozia“, „un conglomerat de resentimentari, ratati, mediocri“. Magistrii lor, cei care ii invata „corectitudinea politica“, sint si acestia incondeiati: „dincolo de limbajul papagalicit dupa magistri la fel de obtuzi nu se afla nimic. Dar chiar nimic – celuloza suta la suta“. Nu stim daca Mircea Mihaies i-a cunoscut chiar pe toti romanii din strainatate (siguranta cu care vorbeste ni-l inchipuie ca pe un marsaluitor academic planetar, care controleaza fiecare roman „pripasit“ prin tari straine si-l supune unui test-soc: esti pro sau contra lui Patapievici?).

Sa te arunci asupra lor, generalizind extrem de precar, ridica o serie de semne de intrebare. Pe cine, de fapt, este suparat domnul Mihaies? S-a creat o conspiratie academica mondiala impotriva „tripletei Liiceanu-Patapievici-Plesu“? Cine o conduce? Au nevoie oare Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici sau Andrei Plesu de un aparator zelos, nu sint si ei incomodati ca Mircea Mihaies isca din nimic conflicte umane si institutionale? Mircea Mihaies nu da nici macar un singur exemplu (recunoaste si ca n-a citit cartea despre boierii mintii), dar arunca anatema asupra unei intregi generatii de intelectuali aflati in strainatate, multi dintre ei avind cu totul alte preocupari decit obsesiile provinciale de suprematie intelectuala. Marturisim ca nu-i intelegem nervii, nu intelegem de ce a ajuns atit de fioros si pus pe harta, nu stim ce-l face sa fie atit de resentimentar tocmai intr-un moment in care, prin noua sa functie institutionala, ar trebui sa dovedeasca o limpede colocvialitate si o deschidere spre pareri contrare.

Probabil ca domnul Mihaies este prea nervos din cauza ca nu reuseste sa prezinte un nou si viabil proiect de functionare a Institutului Cultural Roman, unde este vicepresedinte. Au trecut aproape trei luni si reformarea Institutului Cultural Roman intirzie. Ne-am fi asteptat ca domnul Mihaies sa fie suparat pe propria sa inactivitate si lipsa de viziune, fara sa-si verse naduful impotriva celor care gindesc altfel decit el.
Fiind prea absorbit in pamflete, domnul Mihaies are si ciudate amnezii, provocate probabil de presiunea proiectelor neincepute la ICR. Astfel, domnia sa nu-si aminteste ca domnul Adrian-Paul Iliescu a publicat la Editura Polirom un volum de texte comentate, intitulat Fundamentele gindirii politice moderne (1999), si a fost coordonator la o culegere de studii Filozofia sociala a lui Hayek (2001). De asemenea, Adrian-Paul Iliescu a tradus, pentru Editura Humanitas, volumul Despre libertate de John Stuart Mill (1994). Departe de noi intentia de a-l „apara“ pe Adrian-Paul Iliescu. Am vrut doar sa-i indicam domnului Mihaies locurile de unde isi poate intregi imaginea despre autorul incriminat.

In final, l-am ruga respectuos pe Mircea Mihaies sa nu incerce sa azvirle in circa revistei noastre vinovatii pe care nu le are. Nu de alta, dar ne-am putea intreba, la rindul nostru, daca opinia domnului Mihaies exprima doar punctul de vedere al autorului (in acest caz ne multumim sa constatam ca pamfletarul este tulburat si ar avea nevoie de o vacanta) sau este sustinuta si de Romania literara (ceea ce ar fi destul de surprinzator pentru o revista care a fost model de limpezime critica si gindire nuantata pentru multi dintre noi). Il mai rugam pe domnul Mihaies sa renunte sa-si asmuta prietenii impotriva revistei Observator cultural si sa fie primul care sa ne arate ca libertatea opiniilor nu este o vorba goala. Montati impotriva revistei Observator cultural, prietenii sai si-au pierdut ironia, aceasta fiind inlocuita de patima. „Demascarea“ noastra a dat gres. Cel mult ni se face publicitate gratuita, ceea ce n-are de ce sa ne deranjeze.