OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

O stranie coincidenţă a făcut ca, în timp ce Kerry Kennedy se afla la Bucureşti, pentru lansarea cărţii Spune adevărul puterii. Apărători ai drepturilor omului care transformă lumea (Editura Curtea Veche), la Chişinău tinerii să protesteze în stradă împotriva falsificării rezultatelor alegerilor parlamentare de către puterea comunistă. Asumîndu-şi riscul iminent de a fi arestaţi, bătuţi, maltrataţi, cei care săptămîna trecută au ieşit pe străzi la Chişinău au ales să spună Puterii comuniste adevărul, refuzînd să se lase minţiţi, manipulaţi şi umiliţi. Ceea ce a urmat a confirmat esenţa totalitară a regimului de la Chişinău, care a răspuns în forţă, instituind – pentru a cîta oară? – politica fricii, teroarea şi minciuna oficială. Cu ce arme poţi lupta împotriva unei puteri care controlează totul, care îşi arogă dreptul de viaţă şi de moarte asupra fiecărui cetăţean pe care îl domină, transformîndu-l în supus incapabil să reacţioneze? A-ţi înfrînge frica pentru a fi capabil să fii stăpîn pe propriul destin, a protesta şi a acţiona atunci cînd drepturile omului sînt încălcate, atunci cînd politicienii – indiferent de apartenenţa lor politică – abdică de la principiile în numele cărora au ajuns la putere, iată condiţiile necesare transformării fiecăruia dintre noi dintr-o fiinţă care suportă istoria într-un om liber, capabil să nu se lase copleşit de vremuri şi de puternicii zilei.

 

„Într-o lume în care bătălia dintre viaţă şi moarte e atît de dramatică, deciziile pe care le luăm, ceea ce vrem să devenim ca oameni au consecinţe importante. De aceea, trebuie să fim de partea vieţii... Lucrăm pentru dreptate nu pentru a obţine mari victorii, ci pentru că angajarea în luptă merită efortul.“ Sînt cuvintele lui Oscar Arias Sánchez, laureat al Premiului Nobel pentru pace, unul dintre cei intervievaţi de Kerry Kennedy în volumul recent lansat. Ca majoritatea celor ce au acceptat să vorbească despre activitatea lor, Oscar Arias Sánchez subliniază cît de importantă este asumarea responsabilităţii pentru fiecare gest şi pentru fiecare cuvînt care implică luarea unor decizii menite să transforme lumea. La fel de interesante ca răspunsurile formulate de o serie de personalităţi de prim rang ale lumii contemporane, de la Elie Wiesel la Arhiepiscopul Desmond Tutu şi de la Vaclav Havel la Digna Ochoa, sînt însă şi întrebările de la care a pornit Kerry Kennedy: „de ce nişte oameni care s-au confruntat cu închisoarea şi moartea îşi continuă lupta atunci cînd şansele de succes sînt atît de îndepărtate, iar consecinţele asupra propriei persoane atît de grave? De ce s-au implicat? Ce îi determină să continue? De unde le vin puterea şi inspiraţia? Cum de reuşesc să-şi învingă frica? Cum măsoară ei succesul?“.

 

Întrebări mereu actuale, cîtă vreme a spune adevărul puterii se dovedeşte a fi, uneori, o misiune dificilă nu numai în regimurile totalitare, ci şi în societăţile democratice, atunci cînd nu doar frica determină lipsa de reacţie, ci şi comoditatea, automulţumirea sau oportunismul, care tot forme ale fricii pot fi considerate, numai că în aceste cazuri doar privilegiile pot fi pierdute, nu şi drepturile elementare ale omului. Şi frica şi oportunismul subminează gîndirea liberă şi anulează spiritul critic, contribuind din plin la transformarea individului într-o fiinţă amorfă, dezinteresată de lumea din jur. Cartea lui Kerry Kennedy conturează profilurile unor învingători în lupta cu puterea şi cu efemerii puternici risipiţi pe mapamond, dar şi, nu mai puţin important, în lupta cu inerţia (cu propria lor inerţie şi cu cea a societăţii, în egală măsură). O carte cu atît mai necesară, cu cît pune în faţa cititorilor o oglindă necruţătoare a lumii contemporane asupra căreia planează, atît de frecvent, umbrele unui „ev mediu întîmplător“.