OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil

Editata de Fundatia Culturala Romana si avindu-l ca director pe Sorin Alexandrescu, iar ca secretar de redactie pe Oana Fotache, revista semestriala New International Journal of Romanian Studies, ce apare la Bucuresti, are ca scop promovarea culturii romane in spatiul cultural occidental. Continind exclusiv texte traduse in limbi de circulatie internationala, publicatia, renascuta in 1998, dupa o intrerupere de mai bine de un deceniu, prilejuieste o incursiune in dinamica vietii culturale autohtone, semnatarii studiilor fiind nu doar scriitori sau universitari romani, ci si intelectuali straini, interesati de teme romanesti sau de autori romani. Numarul dublu pe 1999 contine o substantiala sectiune consacrata lui Adrian Marino, care debuteaza cu o fisa (incompleta) de dictionar, alcatuita de criticul si teoreticianul literar Mircea Martin, urmata de doua eseuri, unul de Sorin Alexandrescu (Un europeen: Sir Adrian Marino), celalalt de Oana Fotache (A Constructivist Biography); la acestea se adauga o foarte utila bibliografie a operei teoreticianului roman si o selectie a citorva dintre cele mai reprezentative opinii critice formulate pe marginea cartilor lui Adrian Marino de prestigiosi intelectuali straini.

In sectiunea rezervata studiilor literare, Monica Spiridon construieste o originala teorie a celor doua fatete ale poeziei romantice romanesti, apologetic-mesianica, pe de o parte, si pragmatica, pe de alta parte, Rumiana Stanceva analizeaza simbolul oului ca subiect intertextual, iar Larisa Schippel propune o noua lectura a romanului lui Panait Istrati, Kyra Kyralina.
Un emotionant intermezzo memorialistic propune Michael Impey, profesor emerit de literatura romana la Kentuky State University, intr-un text care evoca intoarcerile si plecarile sale din Romania, numita de el „the land of rushing streams“ („tinutul izvoarelor zbuciumate“).
Nici artele plastice nu sint uitate, Pavel Susara, Dan Perjovschi si Horea Avram explorind, in articolele lor, cele mai noi tendinte artistice romanesti, asa cum s-au conturat acestea in cadrul Bienalei de la Venetia.
Ultima sectiune este consacrata – previzibil, de altfel – lui Mihai Eminescu, grupajul de poezii eminesciene in remarcabila versiune in limba engleza a lui Adrian George Sahlean fiind insotit de un eseu semnat de Gisele Vanhese, Luceafarul d’Eminescu et son après-texte. Sur Malina d’Ingeborg Bachman, ce lanseaza o incitanta ipoteza de lectura a lucrarii lui Bachman, prin prisma poemului eminescian, intilnire intertextuala intermediata de vocea si opera lui Paul Celan.
New International Journal of Romanian Studies cuprinde o foarte ampla sectiune de recenzii si minicronici consacrate unui numar relativ mare de aparitii editoriale recente, care completeaza imaginea de ansamblu a scenei culturale romanesti la sfirsit/inceput de secol si de mileniu.


de ici, de colo

Cu adevarat captivanta convorbirea dintre Alain Paruit, Marta Petreu si Ion Vartic publicata, sub titlul traducatorul este cel mai ingrozitor cititor in numarul 6/2000 al revistei Apostrof (precizam ca inregistrarea respectivei „conversatii“ a avut loc in mai 1999). Degajat, cordial, plin de humor si spirit, Alain Paruit – traducator a peste saizeci de volume din romana in franceza – vorbeste, printre multe altele, despre experienta sa de traducator in franceza al „clasicilor“ exilului romanesc (de la Eliade si Cioran la Alexandru Vona), dar si despre slabiciunile lor omenesti si scriitoricesti, despre relatia – revelatoare de complexitati umane si creatoare – dintre scrisul in limba materna si cel intr-o limba de adoptiune, despre lucrul cu autorii pe manuscrise si „fasonarile“ aferente: „In limba materna te duce pana. Si asta era cazul si la Eliade si la Cioran inainte de razboi. Scriau destul de... cu tot felul de aiureli, de neglijente, de fraze... Cioran a trebuit sa treaca prin franceza. Rigoarea franceza, dar, in plus, rigoarea unei limbi straine. Iar Eliade – am o scrisoare de la el in care imi scrie: am invatat sa scriu corect romaneste abia in exil. (...) Eu am tradus carti de-ale lui si de dinainte si de dupa, si vad diferenta. Este foarte mare.“ „L-am intrebat (pe Eliade, n.n.) despre alte nume proprii care se potriveau, si-n afara de Farima din Strada Mintuleasa, in care lucrase subconstientul. Nu se gindise. La nici unul. Vorbeam mai inainte de 19 trandafiri. Exista acolo inadvertente. Eliade de-aia dadea la citit la doua-trei persoane, ca sa i le semnalam.“

Tot in Apostrof – a treia parte a dosarului Radu Petrescu: pagini de corespondenta cu Petru Cretia, de la inceputul lui iulie 1947 (Bucuresti-Tirgoviste), pina prin decembrie 1953 (Prundu Birgaului). Reproducem citeva exemple, pastrind grafia epocii: „Ca si nefericitul erou al Sinuciderii (din Gradina Botanica, n.n.) locuiesc in frig si singuratate, nici nu indrasnesc sa ma uit imprejur, cu toate ca nori largi, violeti, sclipesc ca pumni de diamante asvirlite pe trandafiri si cu toate ca satele de aici sint din patria lui Van Gogh, a lui Breugel, si merita a fi studiate.“ „Iti promisesem compuneri ale elevilor mei din clasa a cincea b. Ele demonstreaza ca, desi natura produce o cantitate infioratoare de rebuturi, sferturi de suflete si jumatati de creeri sub aparente normale, exemplarele reusite se ineaca intre rejetoni inca inainte de sfirsitul primilor 15 ani de viata.“
Un alt punct de interes al revistei il constituie Suplimentul acesteia (aparut cu sprijinul Fundatiei Pentru o Societate Deschisa in cadrul programului Interferente culturale romano-maghiare – a opta intilnire, desfasurata la data de 18 mai 2000), care contine o cu totul remarcabila comunicare a lui Stefan Borbely: Holocaustul in interpretare psihoistorica.

„Fierbinti“, incitante, grupajele tematice din ultimele numere ale revistei Dilema sint de citit in intregime. Teme: Cum vorbim despre patriotism – vocea patriotului rationale – (383), Sondajele de opinie (Oglinda-oglinjoara, cine are cel mai frumos procent din tara?) (384), Scrisul &cititul (385), Europa europenilor (386). Spicuim doar citeva din titlurile textelor care ne-au retinut, in mod deosebit, atentia: Sacrée fidélité – Constitutia are cuvintul (Caius Dobrescu), De ce-as pleca? De ce-as ramine? (Razvan Radulescu), Incercare de definitie (Cristian Preda), Din tata-n fiu (Alexandru si Toader Paleologu), Ce frica! Ce rusine! (as fi vrut atunci sa fiu un fel de Popeye Marinarul) (Simona Popescu), Sondajul, ziaristii si... ardelenii (Vasile Sebastian Dincu), Sondajul si etajul – jocul de-a manipularea (Horia Alexandrescu), replica lui Peter Banyai –“Jocul de-a manipularea, Spune-mi ce citesti, ce scrii, ca sa-ti spun cine esti (Nicolae Manolescu), Scriptum est, non legitur (Serban Foarta), Citesc asa cum scriu (Simona Popescu), Scurta proza (Adriana Babeti), Nu la noi! (Liviu Papadima), Elitele (Andrei Plesu, fragment din Conferinta Reuter sustinuta la Wissenschaftskolleg in Berlin, la 22 iunie a.c.). De asemenea, foarte atractiva ancheta pentru scriitori din numarul 383 al revistei. Raspund, in ordine alfabetica: Adriana Bittel, Dumitru Chioaru, Andrei Codrescu, Costache Olareanu, Liviu Papadima, Ioana Parvulescu.


din presa cotidiana

In pagina de cultura a Adevarului de simbata 8 iulie 2000, C. Stanescu semneaza un articol intitulat, semnificativ, Libertatea de a striga in pustiu… in care atrage atentia asupra „odiseei locative“, „eroicomica daca n-ar fi absurda si cu posibile efecte dramatice“, prin care trece, de mai bine de doi ani, poetul Geo Dumitrescu, autorul Libertatii de a trage cu pusca. C. Stanescu da publicitatii memoriul pe care Geo Dumitrescu l-a trimis cu citeva luni in urma Ministrului Culturii si pe care il reproducem, la rindul nostru: „Stimate Domnule Ministru, Ma numesc Geo Dumitrescu (Dumitrescu Gheorghe), sint membru al Uniunii Scriitorilor si membru corespondent al Academiei Romane, locuiesc in str. Roma 57, si va prezint, in cele ce urmeaza, situatia mea locativa, iesita din comun: In 1997, au aparut fostii proprietari ai casei in care locuiesc, care si-au recapatat drepturile legale asupra acestui imobil. Ca urmare, am facut demersurile necesare si, sprijinit de Academie si mai ales de Ministerul Culturii, am obtinut, la data de 23.10.1998, repartitia si apoi Contractul (DGAFI, nr. 1125/23.10.1998) pentru apartamentul nr. 20 din strada Nerva Traian 11, bloc M68, scara 1, etaj 5 (cu plata chiriei incepind cu data contractului), unde urma sa ma mut imediat ce blocul, in curs de finisare, avea sa fie predat beneficiarului (P.M.B.).

Din pacate, locatarii si-au primit cheile abia la inceputul acestui an (adica, dupa circa 14 luni de la semnarea contractului!), mutarea urmind sa se produca odata cu aparitia primelor semne de primavara. La 23 februarie crt. fratele meu (Mircea Dumitrescu), care preluase cheile apartamentului (eu fiind retinut in casa de vechi oprelisti medicale) ducindu-se sa plateasca „la zi“ chiria, intretinerea etc., a avut surpriza sa gaseasca, la apartamentul nr. 20, o alta usa (metalica!) decit aceea pentru care primise cheile! Nici Administratorul, nici vecinii nu stiu cine a plantat noua usa, care ne impiedica accesul in apartament. Am depus imediat plingere la Circa 10 Politie (sub nr. 1026154, din 24.02.2000) si la DGAFI(nr. 5468, aceeasi data), dar, pina azi, – absolut uimitor! – n-am primit, de la Politie, decit nesfirsite aminari si pretexte, iar de la GDAFI, nici un raspuns! (desi ziarele au publicat toate datele cazului, identitatea faptasului, pina si numarul sau de telefon etc!...) In schimb, de la mostenitorii proprietari ai casei in care (inca) mai locuiesc, primesc repetate si tot mai agresive notificari si somatii, prin judecatorie, cerindu-mi sa grabesc evacuarea si anuntindu-mi, de la 1 martie, o chirie de 1 milion de lei lunar! O perfecta situatie fara iesire!... Imi ramine sa sper, Domnule Ministru, ca, la binevoitoarea interventie a Domniei Voastre, se va gasi o solutie si pentru calvarul unui vechi slujitor al Literelor Romane, aflat in pragul celor 80 de ani, dar si al disperarii. Cu deosebita stima, Geo Dumitrescu, Strada Roma 57, sector 1“. Incercind, fara succes, sa evite tonul patetic in sustinerea cauzei poetului, C. Stanescu nu rateaza – asa cum era de asteptat – ocazia de a-l „taxa“ pe Ministrul Justitiei, Valeriu Stoica, recent acuzat, cu vehementa, si de noul Primar General al Capitalei, Traian Basescu, pentru „crearea unei paturi de cetateni aruncati in strada“ prin ignorarea legislatiei locative in vigoare.

Sub titlul Cinematografia romana sfirtecata de procese, cotidianul Cronica Romana din 4 iulie publica un material realizat de Larisa Ionescu despre numarul mare de procese in care sint implicate personalitati din industria romaneasca de film. Cei mai multi au chemat in instanta casa de productie Rofilm“. Motivul – neonorarea platilor stabilite prin contract pentru realizarea unor pelicule aflate in lucru. Conduce in „top“ Mircea Daneliuc, cu 11 plingeri penale, unele deja rezolvate, altele inca pe rol. Luminita Gheorghiu, care nu a primit nici un ban pentru realizarea peliculei Marfa si banii, este cea mai vehementa: „…am fost mintita si furata pe fata“; iar Doru Ana declara: „Cel mai mult m-a deranjat dispretul celor de la Rofilm. Principalul vinovat pentru aceasta stare de lucruri, directorul Mihai Surcel, a fost de curind inlocuit cu Cornel Carjan, care declara, in replica: „Eu fac acum tot posibilul sa dezamorsez aceasta situatie tensionata. Exista toata bunavointa, se depun eforturi pentru a se rezolva acest conflict si pentru a se trece la treaba. Incerc in prezent sa port discutii in care sa nu bat cu pumnul in masa ca predecesorul meu, ci sa port negocieri. Nu raspund deocamdata la nici o provocare, fiindca nu asta e treaba mea. Vreau sa scot firma la lumina, pentru a-si indeplini rostul, care nu e altul decit productia de film, si voi dovedi ca acest lucru se poate face.“ Asa sa fie! Un alt conflict deschis este cel dintre Traian Stanescu si casa producatoare Aicon Production, care nu i-a livrat, pentru filmul Taxi contra limuzina, „fabuloasa“ suma de... 6 milioane de lei.

Ziarele de saptamina trecuta au anuntat ca dirijorul Lawrence Foster abandoneaza Festivalul Enescu. Director artistic al Festivalului George Enescu, Foster a anuntat pe 5 iulie ca, in absenta unui contract semnat, nu mai poate sa ramina in aceasta functie. Situatia persista de la mijlocul luni ianuarie, fara ca cei in drept sa fi gasit vreo solutie. Lawrence Foster nu mai este dispus sa-si asume responsabilitatea de a invita orchestre si colegi, atita timp cit organizarea festivalului pare atit de precara. Desi si-a exprimat intelegerea pentru dificultatile cu care se confrunta Romania si speranta ca proiectele deja angrenate sa dea roade, Foster a declarat ca nu mai poate continua in aceleasi conditii.