OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Numarul 5 din 29 martie al prestigioasei New York Review of Books ofera cititorilor sai citeva suprize. In stilul lor rezervat si sobru, recenzentii se apleaca asupra ultimelor aparitii editoriale americane. Oliver Sacks analizeaza in Leaving Nirvana urmarea unui roman din 1967, Asediul, de Clara Claiborne Park, avind drept eroina o fetita autista. In cel de-al doilea volum, Exiting Nirvana, Jessy, fetita din roman, a crescut, iar mama sa, autoarea celor doua romane, descrie douazeci si trei de ani ai istoriei americane, priviti prin ochii unui autist. „Asediul“ initial s-a transformat in intelepciunea de a coexista cu un copil si, mai apoi, cu un adult cu nevoi speciale. Michael Ignatieff recenzeaza in Bush’s First Strike citeva dintre cartile cele mai recente despre razboiul impotriva Irakului, analizind „agenda“ dictatorului Saddam Husein, cel ce isi construise o intreaga industrie ce urma sa produca arme nucleare si bacteriologice. Evocarea operatiunii Desert Fox abunda in date, iar recenzentul, autor al unei carti despre razboaiele din Kosovo, argumenteaza intr-o demonstratie – care aduce mai curind a articol de analiza geostrategica – necesitatea interventiei SUA, „jandarmul mondial“ in Kuweit. Pretextul este oferit de un volum de memorii al unui oficial irakian, Khidir Hamza, care a ales libertatea si, o data ajuns in Statele Unite, ajutat de un ziarist american, a scris un volum in care planurile demente ale lui Saddam sint demontate pas cu pas.

Irakianul dezvaluie modul in care guvernele tarilor democratice au inchis ochii si au permis exportul unor piese necesare uzinelor in care irakienii aveau de gind sa produca armele de ucidere in masa. La fel de interesanta este recenzia ultimului volum biografic, The Rasputin File, al lui Edvard Radzvinsky, despre enigmaticul amant al tarinei ucise, scris intr-un stil alert, dar exploatind din plin strategiile literaturii senzationale. Recenzentul Victor Erofeyev face o buna caracterizare personajului: „Rasputin e un amestec rusesc de Don Juan, Gargantua si Machiavelli. Cea mai apropiata analogie cu el in cultura occidentala ar putea fi descoperita in cariera Marchizului de Sade, dar analogia e mai curind una formala. Daca Sade reprezinta dorinta de a sfida conventiile, atunci Rasputin reprezinta trinitatea pacat, cainta, sfintenie, in care starea de sfintenie e urmata de pacat si apoi de cainta, intr-un carusel imaginar al spiritului rus“. Gordon S. Wood, in The Greatest Generation, recenzeaza trei volume istorice avind drept tema Revolutia americana si generatia „fratilor“ fondatori, iar Hilary Mantel trece in revista, in The Monster We Know, trei romane ale unor foarte tineri prozatori indieni, din care transpare o lume inca neinteleasa pe deplin de occidentali. Ian Buruma analizeaza cartea lui Herbet P. Bix, Hirohito and the Making of Modern Japan, in care este descris imparatul care, desi poarta vina autodistrugerii acestei supraputeri in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a stiut cu intelepciune sa reconstruiasca, din cenusa oraselor distruse de salbaticele bombardamente americane, principala putere economica a Asiei. Misterul inca pluteste asupra motivelor care i-au minat pe japonezi in lupta, explicatia conform careia acest fapt s-ar datora clicilor militariste, urmasele samurailor medievali, fiind probabil insuficienta. Raspunsul se gaseste in trecutul si traditia acestui popor special, intr-o cultura pentru care conceptul de nesupunere civica nu a existat niciodata. Ideea Japoniei ca o mare familie, peste care Imparatul este un patriarh divin, a condus in final la sacrificarea celor doua orase, Hiroshima si Nagasaki. Brad Leithauser in Let’s Face the Music analizeaza antologia Reading Lyrics, ce contine versuri ale unor celebre cintece americane, in care pot fi descoperite fragmente de veritabila poezie. Last but not least, am citit cu atentie articolul lui John Bayley, The Last Puritan, avind drept punct de pornire si pretext monografia lui Jeffrey Meyers, Orwell: Wintry Conscience of a Generation. Parintele romanului 1984 si al Fermei animalelor a fost initial politist in Burma, la sugestia tatalui sau, experienta fiind descrisa in romanul ceva mai putin reusit Burmese Day. Dupa o perioada in care a luptat de partea republicanilor in razboiul din Spania, intors la Londra scrie Homage to Catalonia, considerata de criticii englezi drept cea mai frumoasa carte a sa. Daca Winston, eroul romanului 1984, a fost privit ca un alter ego al autorului, O’Brien, ofiterul din Politia Gindului, a fost partial inspirat de figura lui Georges Kopp, un belgian crescut in cultul ideilor comuniste, cu care Orwell avea sa devina camarad de arme in timp ce lupta in Catalonia. Scriitorul a avut ceva dificultati sa-si publice in 1945 Ferma animalelor, fiind refuzat intre altii si de T.S. Eliot, care se temea sa nu-i supere cumva pe aliatii sovietici.
Un mozaic de articole care vorbeste de la sine despre multitudinea de perspective culturale care exista in America, azi. Lectura placuta!