Nr. 753 din 19.12.2014

Remember
Restituiri
Focus
Editorial
Actualitate
In memoriam
Polemici
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Eseu
Memorii
Interviu
Arte
Dialog
Rubrici
 
Carmen MUŞAT
Ovidiu ŞIMONCA
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Adina DINIŢOIU
Silvia DUMITRACHE
Cezar GHEORGHE
Iulia POPOVICI
Alina PURCARU
UN Cristian
Mihai FULGER
Şerban FOARŢĂ
Bedros HORASANGIAN
Cristian PÎRVULESCU
Radu Călin CRISTEA
Cristian CERCEL
Marius OPREA
Paul CERNAT
Daniel CRISTEA-ENACHE
Claudiu TURCUȘ
Bogdan-Alexandru STĂNESCU
Andreea RĂSUCEANU
Dana PÎRVAN-JENARU
Liviu ORNEA
Mihai PLĂMĂDEALĂ
Ovidiu PECICAN
Ovidiu DRĂGHIA
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2012   |   Octombrie   |   Numarul 646   |   Nicolae Comănescu, un punct de belvedere

Nicolae Comănescu, un punct de belvedere

GALERIE FOTO

Autor: Adina ZORZINI | Categoria: Arte | 4 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Nicolae Comănescu, un punct de belvedere
Nicolae Comănescu este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti români contemporani, cu un statut şi o activitate confirmate în toamna lui 2011 printr-o expoziţie monografică organizată la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) din Bucureşti şi a cărui carieră artistică evoluează constant atît în ţară, cît şi în contextul internaţional.

 MNAC

Expoziţia de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României din Capitală, intitulată scurt Berceni, a prezentat publicului trei grupaje de lucrări care corespund stilistic, tematic şi cromatic celor trei perioade traversate de Nicolae Comănescu în existenţa sa artistică de pînă acum, astfel: perioada experimentală Rostopasca, prezentă la MNAC prin lucrările realizate împreună cu Dumitru Gor­zo, Alina Buga, Alina Penţac, Angela Bontaş, Florin Tudor şi Mona Vătămanu, din 1997 pînă în 2001; perioada fauvă şi contorsionistă, a stridenţelor cromatice şi a perspectivelor răsturnate, inversate (o perioadă de definitivat artistic pentru Nicolae Comănescu), care cuprinde intervalul dintre 2001 şi 2007 şi, în final, ultima, dar nu cea din urmă, perioada Prafului şi a Pulberilor, în care monocromia, realismul şi materialele neconvenţionale au luat locul polimorfismului şi acrilicelor, şi în care Nicolae Comănescu evoluează din 2007 pînă în prezent.

 
Lucrările din perioada Rostopasca (aceea în care căutările şi convingerile lui Nicolae Comănescu convergeau cu preocupările celorlalţi membri ai grupării) reprezintă o perspectivă pamfletară şi o versiune elucubrantă a realităţii de la mijlocul şi sfîrşitul anilor ’90, un mixaj decadent de observaţii pertinente şi batjocoritoare adresate perioadei de tranziţie, structurilor artistice instituţionale şi artei oficiale; prin intermediul acestora, Rostopasca ducea o campanie de critică şi de responsabilizare vizuală a publicului în acest sens, unică la momentul respectiv. Mai mult decît atît, Rostopasca a fost unica mişcare de guerillă programatică în apărarea picturii contemporane, în accepţiunea ei de artă recentă, în condiţiile în care noile trenduri însemnau utilizarea cvasiexclusivă a noilor media: astfel, într-un moment în care toţi artiştii tineri mizau pe fotografie, video sau instalaţie multimedia, Rostopasca a optat în semn de manifest pentru pictură şi pentru performance-uri ca Non Stop Painting.
 
Urmau picturile anilor 2000, care îl prezintă pe Nicolae Comănescu evoluînd individual, la limita perspectivelor (de la cele figurate la cele proprii), într-un continuu exerciţiu de atletism interior şi de postmodernism afişat, într-un salt perpetuu, de la paralela realităţii înconjurătoare la aceea de sine, într-o cursă contracronometru dinspre afară şi ceilalţi, înspre înăuntrul vieţii sale artistice şi personale. Cromatica halucinantă şi unghiurile de vedere deviante, figurile anonime şi titlurile ca nişte antigene, toate reprezintă răspunsurile imune ale lui Nicolae Comănescu la lipsa de repere şi anticorpi a situaţiei artistului contemporan în România, într-o formulare, totuşi, nemanifestă, ci mai degrabă inerentă interpretării sau dedusă tacit. În acelaşi timp, aceasta este şi perioada în care Nicolae Comănescu se califică tematic şi rămîne definitiv în zona picturii urbane, a artei citadine.

În sfîrşit, ultima parte a expoziţiei de la MNAC a fost dedicată picturilor realizate cu materiale neconvenţionale, care au inclus, de-a lungul unui interval de cinci ani, o varietate de prafuri şi de pulberi obţinute manual de către artist din cenuşă de ţigări sau lemne, din muştar, cărămidă şi lut, din pămînt, noroi sau pulberi vegetale de diferite provenienţe. Această perioadă gri-colorată se referă, bineînţeles, la contextul Bucureştiului invadat arhitectural de cartierele comuniste, la gunoiul şi mizeria fizică şi sufletească a populaţiei conlocuitoare, la dîrele prăfuite ale existenţei cotidiene într-un cartier dintr-un oraş mare şi prăbuşit, în care comuniştii au venit şi din care comuniştii au plecat, dar în care nu e clar cine a rămas pînă la urmă: comuniştii sau noi?

DNA sau ADN

În primăvara lui 2012, Nicolae Comănescu a fost prezentat în deschiderea unei noi galerii bucureştene dedicate artei contemporane şi producţiei artistice recente, ocazie pentru care artistul a conceput un proiect special, situat la limita dintre realismul prafului şi a pulberilor şi expresionismul rostopasc, intitulat DNA: Dust Narrative Analysis sauADN: Analiza Narativă a Prafului. Astfel, din perspectiva formală, lucrările prezentate în deschiderea respectivei galerii conţin atît trăsăturile caracteristice perioadei Praf şi Pulberi, cît şi trăsăturile stilistice şi cromatice specifice perioadei Rostopasca, gruparea artistică sus menţionată, din care Nicolae Comănescu a făcut parte ca membru fondator.
 
Picturile concepute de Nicolae Comă­nescu pentru acest nou spaţiu au fost integrate unei scenografii murale care a acoperit toate suprafeţele de expunere, într-un gest de dublă transgresie a realităţii specifice şi a timpului concret şi care ofereau întregului proiect o dimensiune teatrală, de baroc contemporan; astfel, prima transgresie a constat în încălcarea cadrului pînzei pictate şi continuarea reprezentării pe zidurile galeriei, în timp ce a doua – în trecerea de la o imagine de sine stătătoare la un timp pasager al reprezentării, respectiv de la imaginile de lungă durată ale pînzelor la pictura pereţilor, care a dispărut odată cu încheierea expoziţiei.

Tema aleasă de Nicolae Comănescu pentru proiectul ADN: Analiza Narativă a Prafului a fost peisajul postindustrial pe care comunismul l-a lăsat în urmă pe întreg teritoriul României, ca o moştenire lugubră a impulsului schizofrenic de a construi şi a maniei compulsive de urbanizare. Iar în mijlocul acestor arhitecturi mutante, grefate peste terenuri naturale, al structurilor megalomanice din oraşe şi al ruinelor bizare şi deteriorate ale elanului constructivist abandonat după ’89, Nicolae Comănescu a plasat vederile de la Moara lui Assan, un monument istoric de­spre care numai cărămida pisată din picturile sale ne mai aminteşte acum… Moara lui Assan a devenit astfel punctul de belvedere al picturii lui Nicolae Comănescu şi al naraţiunii halucinante asupra panoramei arhitectonice din istoria recentă a României.



Galerii foto asociate
Lucrări de Nicolae Comănescu
Etichete:  Nicolae Comănescu

Comentarii utilizatori

conflict de intereseDorina Oancea - Vineri, 19 Octombrie 2012, 18:03

Ar fi corect fata de cititorii Observator Cultural ca autoarea Adina Zorzini sa mentioneze si ca noua galerie unde a expus domnul Comanescu in 2012 se numeste Zorzini Gallery, galerie care il reprezinta si pe Dan Beudan, subiectul articolului trecut al semnatarei. Lucrarile celor doi artisti se gasesc de vanzare in locul mentionat.
Cred ca in acest context putem judeca mai bine afirmatiile dumneaei referitoare la ” unul dintre cei mai cunoscuţi artişti români contemporani “ , respectiv “unul dintre cei mai promiţători şi sofisticaţi graficieni ai artei conceptuale româneşti”.

doamnei Dorina Oancea: Infamie!Marinescu Eugen - Sambata, 20 Octombrie 2012, 10:02

Deci este o minciuna! ”Cel mai necunoscut artist contemporan“ ar trebui sa scrie! Sa moara!

doamnei Dorina Oancea: Infamie! 2Marinescu Eugen - Sambata, 20 Octombrie 2012, 10:04

"Lucrarile celor doi artisti se gasesc de vanzare in locul mentionat." Cu cit doamna? La ce pret?

Aviz cititorilor :)Adina Zorzini - Duminica, 21 Octombrie 2012, 13:43

Draga D-na. Oancea, daca urmariti cu fidelitate pagina pe care o semnez, veti constata ca efortul meu este acela de a prezenta saptamanal cate un artist contemporan publicului interesat de fenomenul artistic local si international; in plus, daca va documentati corect, veti afla ca Nicolae Comanescu este reprezentat si de galeria H'art din Bucuresti. Astfel, dintre toate articolele scrise de mine pana acum, numai unul este cu adevarat despre un artist al galeriei noastre, iar numele galeriei nu apare nicaieri in cuprinsul articolului cu pricina.
Inainte de a deschide aceasta galerie am activat 8 ani in calitate de critic de arta contemporana in presa culturala si 4 ani ca freelance curator, fapt despre care cred ca ma califica suficient pentru a fi impartiala, obiectiva si in tema cu activitatea tuturor artistilor despre care scriu, in egala masura.
In final, a-i exclude pe artistii pe care ii reprezentam ar fi un gest de discriminare inversa !!

 
 
 
 
Cele mai citite articole
Regele şi nepoţii lui Vîşinski
Cercetarea, între concurenţă şi creativitate
BIFURCAŢII. Nevoia de stînga. Care anume?
România şi Bulgaria, întîlniri culturale
Am fost la Chişinău
Cele mai comentate articole
Regele şi nepoţii lui Vîşinski
BIFURCAŢII. Nevoia de stînga. Care anume?
Cercetarea, între concurenţă şi creativitate
SOFTUL ROMÂN. Şi aşa mai aproape
Ion Iliescu şi împărăţia celor de duh săraci
Cele mai recente comentarii
'gugumania'
@moses
idem
errata
minciuna "colorata"
 
Parteneri observator cultural
Aletheea