OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nicolas RAY
(re)Sursele formei arhitecturale
Traducere de Alina Carac, Editura Paideia, Colectia „Spatii imaginate“, 2000, 173 p., f.p.


Prin Colectia „Spatii imaginate“, conoscuta deja cititorilor Observatorului cultural, Editura Paideia isi propune sa contribuie la configurarea unui corpus de lucrari teoretice de (si despre) arhitectura in cultura romaneasca, oferind o serie de lucrari interdisciplinare accesibile nu numai specialistilor, menite sa deschida studiul arhitecturii catre filozofie, antropologie, sociologie etc.
Cartea lui Nicholas Ray, profesor la Facultatea de Arhitectura a Universitatii Cambridge si apreciat arhitect, reuneste o serie de studii si articole ale acestuia – texte teoretice care descriu si comenteaza evolutia generala a artei arhitecturale a secolului XX in Occident (cu evidentierea aspectelor pozitive si negative ale orientarilor care isi disputa finalul de secol, modernismul tirziu si postmodernismul), recenzii ale unor importante carti din domeniu (Sources of Architectural Form a lui Mark Gelernter – al carei titlu constituie, de altfel... „sursa“ titlului ales pentru volum; Rethinking Architecture, a Reader in Cultural Theory, editata de Neil Leach etc.), comentarii autorizate pe marginea unor constructii (relativ) recente ale unor arhitecti de notorietate (Facultatea de Drept a lui Norman Foster si Judge Institute of Management Studies a lui John Outram, ambele in Cambridge, Politehnica Temasek din Singapore, realizata de James Stirling si Michael Wilford etc.), precum si texte care reflecta preocuparea profesorului Nicholas Ray pentru descoperirea celui mai eficient mod de predare a arhitecturii in Universitate (Catedrale pe un promontoriu stincos, A preda urbanism studentilor din primii ani etc.).

Cartea se deschide cu Postmodernismul in arhitectura, o introducere care schiteaza principalele directii „critice“ aparute in arhitectura dupa Congresul International de Arhitectura Moderna din 1943. O prima reactie critica vine chiar „din interior“, Le Corbusier fiind unul dintre cei care, infiintind Team Ten in 1953, vor respinge (acesta fiind un punct important al programului lor, The Team Tem Primer, 1962) prevederea C.I.A.M. conform careia locuirea, transportul, munca, timpul liber ar fi patru functii urmind sa fie solutionate separat. Postmodernismul arhitectural, avindu-i ca sustinatori importanti pe Robert Venturi, Charles Jencks etc., e definit de Jencks in The Language of Post-Modern Architecture ca adresindu-li-se, in acelasi timp, „altor arhitecti si unei minoritati preocupate, careia ii pasa de sensuri specific arhitectonice, precum si publicului larg sau locuitorilor locali carora le pasa de alte probleme referitoare la confort, constructie traditionala si mod de viata“ – si „imparte“ cu Team Ten filozofia lui „atit..., cit si...“ in loc de „fie..., fie...“ (formularea ii apartine unui important colaborator al Team Ten, arhitectul olandez Aldo Van Eyck). Nicholas Ray mai trece in revista Revivalismul, vorbind despre „cinismul“ caracteristic acestui stil care pastreaza fatada preexistenta a cladirilor, folosind-o spre „a ascunde inacceptabila fata a capitalismului si a asigura un continut de planificare“.

Deconstructivismului – care accepta contradictiile inerente proiectarii la sfirsitul secolului XX si neaga necesitatea de a exprima un sens prin cladirile construite –, Nicholas Ray ii gaseste, ca baza de pornire, succesul arhitecturii tardomoderniste „high-tech“ promovate de arhitecti ca Rogers si Grimshaw. Pozitia autorului acestui volum pare a fi aceea ca nu stilul ales este esential, ci calitatea arhitectonica, tratata independent de acesta.
Nicholas Ray pledeaza constant pentru dezvoltarea unei critici arhitecturale autentice, care sa nu mai fie in asemenea masura dependenta de obsesiile criticii literare, si pentru o intelegere a postmodernismului in arhitectura cu accentul pe particularitatile acestei arte.