De mai multe ori în viaţă îţi doreşti să poţi fi în mai
multe locuri în acelaşi timp, sau măcar să te poţi mişca repede între mai multe
puncte fixe într-un timp cît mai scurt. Deh, omul s-a născut ca să născocească
utopii. Iar unii te îndeamnă să te gîndeşti şi mai mult la ele.
Aşa a făcut şi ARCUB în perioada 29 mai-1 iunie: i-a
îndemnat pe bucureşteni să-şi dorească să ajungă cît mai repede din Cişmigiu în
Piaţa Constituţiei, din Parcul Izvor pe esplanada Teatrului Naţional sau din
Piaţa Unirii în Parcul Colţea. Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului
Bucureşti a bătut palma cu mari companii de teatru de stradă din Europa şi a
pus la cale Festivalul de teatru de stradă B-FIT in the street!, prin care şi-a
propus să transforme capitala României, chiar şi pentru cîteva zile, într-o
scenă de teatru mobilă, colorată şi surprinzătoare.
13 trupe de teatru. Oameni îmbrăcaţi într-o singură culoare
(la propriu vorbind, culoarea era, în afară de materialul care acoperă ultima
intimitate, singura haină – spectacolul Les Gens de Couleur al companiei
Ilotopie). Parade care amintesc de zile naţionale, dar mult mai entertaining.
Oameni care merg îngînduraţi pe stradă şi se trezesc faţă în faţă cu un chip ce
le zîmbeşte. A fost cel puţin neobişnuit pentru locuitorii Bucureştiului să
treacă printr-o astfel de experienţă, oricît ar fi fost de avertizaţi de
promovarea proiectului. Din gama ofertantă de spectacole, am ales să nu pierd
paradele, din curiozitate pentru manifestarea în sine, dar şi din interes
pentru atitudinea bucureşteanului faţă de un spectacol mobil. În paranteză fie
spus: parada gay nu e un spectacol. Cel puţin nu cred că ei ies în stradă ca să
facă spectacol.
Vineri, sîmbătă şi duminică, între orele 21.30 si 23.00,
companiile Transe Express, Off, Malabar, Les Géants du Sud au animat bucăţi
întregi din spaţiile cuprinse între Piaţa Unirii şi Piaţa Constituţiei, între
Cişmigiu, Parcul Izvor şi, din nou, Piaţa Constituţiei. Am pierdut parada de
sîmbătă, dar am prins altele.
Casa Poporului s-a transformat într-un fundal perfect pentru
jocuri de lumini, maşinării aruncătoare de panglici şi confetti, acrobaţi,
muzicanţi şi toboşari plimbaţi prin aer pe structuri metalice ridicate de o
macara, soprane, creaturi de poveste, şi totul pe ritmuri diferite de muzică,
dar la acelaşi nivel ca forţă de transmitere a sunetului sau a unei stări de
fascinaţie.
Vineri seară. Pe la ora 9, lîngă staţia tramvaiului 32, în
Piaţa Unirii, lumea era nedumerită: de ce s-a închis Bulevardul Unirii pînă la
Piaţa Constituţiei, de ce erau maşini de poliţie, de ce erau televiziuni
prezente, de ce părea că se întîmplă ceva şi ei nu ştiu. Vestea a început să
umble de la om la om: urmează o paradă, un spectacol. La 9.30, caravana era
pregătită. O maşinărie imensă cu o platformă pe care erau amplasate o tobă
mare, cîţiva chitarişti îmbrăcaţi à la black metal şi boxe enorme. În faţă, o
trupă de toboşari echipaţi cu torţe luminoase. Pînă la Piaţa Constituţiei,
ritmul tobelor s-a amestecat cu rockul maşinii-platformă într-o mare petrecere
de stradă, în urma căreia mulţimea se aduna din ce în ce mai strîns. La fiecare
cîteva sute de metri, totul se oprea, pentru ca un alt spectacol-în-spectacol
să înceapă: o soprană, apoi violoniştii, apoi un contrabas, urcaţi pe platforme
ca să fie văzuţi cît mai bine. Un minut, poate două în care mulţimea se relaxa
după zgomotul asurzitor al tobelor şi al chitarelor. Apoi acestea din urmă
reveneau ca primă atracţie. Un măturăror de stradă se mişca agil printre
oameni, îi săruta, tineri sau bătrîni, cu atîta nonşalanţă, de parcă erau
prieteni vechi. Un artist, nu? Semn că trupa înţelege ca relaţia cu publicul să
fie la fel de interactivă şi de imprevizibilă ca şi spectacolul în sine.
Spectacolul trupei Transe Express, denumit Lâcher de Violons, s-a încheiat cu,
evident, viori, mînuite de artişti cocoţaţi în vîrful unei structuri susţinute
la 30 de metri deasupra pămîntului de o macara. Deşi au fost învîrtiţi de
cîteva ori deasupra publicului, nu cred că au ameţit, şi-au văzut de arcuşurile
lor, în timp ce o acrobată anima publicul.
Aceeaşi macara i-a urcat la aceeaşi înălţime şi pe toboşari
în ultima seară în care spectacolul Le Voyage des Aquarêves al trupei Malabar a
fost însoţit de marionetele uriaşe ale trupei Les Géants du Sud, precum şi de
toboşarii care performau în spectacolul Mobile Homme. Le Voyage presupune o
călătorie nocturnă a unei ambarcaţiuni extraterestre care ajunge pe Pămînt şi
are ocazia de a explora un nou spaţiu. Creaturile fantastice, cu picioare lungi,
îmbrăcate în alb, s-au certat şi împăcat pe scenă, au dansat, au jonglat, s-au
strîmbat şi au zîmbit publicului.
Această ultimă paradă a avut în componenţă şi actori români,
care în timpul zilei, fiind 1 iunie, au avut grijă să distreze copiii din Parcul
Cişmigiu, spaţiu ce a reprezentat nucleul manifestărilor diurne pentru cei
mici.
Publicul se strîngea din toate părţile pe parcursul paradei,
dar nu a ajuns în nici una dintre seri la un nivel la care ar fi fost normal,
deşi era vorba de un show în stradă, vremea era plăcută, totul era gratuit. E
un semn că nu există încă exerciţiul de a ieşi şi de a te bucura pe stradă de
un spectacol. În mişcare. (Cu concertele am început să ne obişnuim după ultimii
ani în care au început să ne viziteze trupe la care unii visează din tinereţe.)
Chiar şi în cele zece sau douăzeci de minute de spectacol fix care urmau
paradei, deşi atmosfera era de dans şi zbînţuială, deşi spaţiul în care se
desfăşura evenimentul oferea foarte multă mobilitate, toată lumea privea spre scenă
exact ca „la teatru“, imobili, tăcuţi, aproape inexpresivi, întotal contrast cu energia care se rostogolea
dinspre artişti. Doar ultima paradă a reuşit să spargă schema asta, prin baia
de spumă pe care a oferit-o în minutele de încheiere a festivalului, moment în
care, copii, părinţi, bunici au prins curaj şi au intrat în jocul oferit de
artişti.
Dar să spunem că apreciem calitatea, şi nu cantitatea.
Publicul a fost cuminte, asta înseamnă că nu au existat incidente neplăcute,
ceea ce poate fi mulţumitor pentru organizatori. Sau încurajator. Să se
întîmple şi la anu’!
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
RSS Feed
Newsletters