OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Birocratia este o realitate pe care tuturor ne place s-o detestam.“
David Beentham, Birocratia

Conform unei cercetari sociale publicate saptamina aceasta, aproximativ 60% dintre concetatenii nostrii cred ca prioritatea Guvernului ar trebui sa fie utilizarea eficienta a fondurilor care ar trebui sa vina de la Uniunea Europeana. Procentul pare incredibil, daca ne gindim la cite teme de guvernare diferite se gindeste fiecare dintre acesti cetateni. Si totusi, vocea poporului, de data aceasta voce a ratiunii, traseaza fara echivoc agenda prioritara a Guvernului.

Nenorocul face sa avem un guvern care sta cam slab la capitolul competente, chiar acum, in primul an al aderarii la UE. Citiva ministri nu ar fi trebuit sa ajunga in viata lor nici macar functionari de minister, ca sa nu mai vorbim de alte demnitati. Dar asta nu ar fi principala problema, caci, cu timpul, orice om poate sa mai priceapa cite ceva. Principala problema este instabilitatea vietii politice si, implicit, cea a guvernului. Impredictibilitatea duce la nesiguranta, asa incit intregul aparat birocratic merge in ralanti, in timp ce motorul ar trebui turat la maxim, chiar daca ar sari din capota.

Nesiguranta si slabiciunea guvernului in raport cu comisiile Parlamentului fac improbabila orice initiativa curajoasa de reforma. in democratie membrii guvernului sint rezultatul unor alegeri, ceea ce ii incarca de legitimitate, incredere si putere simbolica. Rolul lor, al politicienilor reprezentativi, este sa apese pedalele, adica sa le precizeze functionarilor din subordine cit mai clar care sint politicile guvernului lor. Dar daca ei nu se considera in stare sa treaca de comisiile Parlamentului proiecte de legi reformiste, prefera sa se plafoneze, sa-si puna mandatul la dispozitia egoului lor si sa se simta bine la gindul ca sint ministri.

Ei stiu bine ca, daca ar initia reforme serioase, ar avea mari batai de cap cu opozitia. Unui ministru ii este frica sa propuna masuri curajoase in domeniul sau, mai ales daca acestea au potential politic, electoral. Nu vor trece de comisii. Plenul nu conteaza, este amortit, dar comisiile sint incredibil de vocale si de puternice. Avem reforme uitate in educatie, administratie publica, servicii sociale etc.
Instabilitatea politica genereaza birocratie. Cum? Simplu. in lipsa deciziei si a asumarii deciziei politice, se manifesta simtitor dictatura „biroului“, cu toate atributele sale: incompetenta, formalism, delasare, intrigi bizantine, mintuiala, ineficienta administrativa, degradarea serviciilor, imparatia functionarilor. Nu este o imagine-cliseu! Este o realitate prea usor de observat.

Asta nu inseamna ca administratia publica, orice administratie, de fapt, este ineficienta prin natura sa. Nu! Au existat pina si la noi administratii si autoritati al naibii de eficiente pe termen scurt. Problema serioasa este incapacitatea guvernului actual, in speta a ministrilor, de a se impune in fata propriilor aparate carora ar trebui sa le dea directii. Vorbeam la inceput de doleanta romanilor ca Guvernul sa utilizeze eficient fondurile europene. Aceasta chestiune presupune doua lucruri: primul este ca administratia sa fie in stare sa atraga aceste fonduri, adica sa avem institutii capabile sa gestioneze (managerieze) sume impresionante de bani, sa monitorizeze cheltuirea lor, sa evalueze impactul cheltuirii lor, rezultatele. Daca institutiile noastre nu vor demonstra ca sint in stare sa faca treaba aceasta, nu o sa apucam sa vedem banii asteptati.

Adica trebuie sa punem pe picioare citeva agentii de plati, pe structura finantarilor europene (fonduri sociale, pentru resurse umane, agricultura, infrastructura etc.). Nu cred sa va spun vreo noutate, dar nu avem aceste institutii, adica ele nu sint functionale. Al doilea lucru pe care il presupune acea utilizare eficienta a fondurilor ceruta de cetateni, de noi toti, presupune lipsa coruptiei. Adica: transparenta in cheltuirea banilor, contractare corecta, licitatii netrucate, fonduri care sa ajunga la beneficiarii reali si care sa nu fie deturnate.
Deci, totul se invirte in jurul birocratiei noastre. Toate activitatile de mai sus presupun existenta unui aparat birocratic care sa mearga ca uns. Dar, in democratie, in lipsa unui guvern puternic, care sa poata gindi pe termen lung, functionarii nu-si asuma nimic. Ei stau si pariaza cind va veni un nou ministru si cine va fi acela. Si, pina la urma, trebuie sa-i intelegem si pe ei. Dumneavoastra cum v-ati raporta la un sef care e pe picior de plecare? V-ati apuca de strategii si proiecte curajoase pentru care sa nu aveti nici o garantie ca se vor finaliza? Ca vor fi lipsite de decizie!?

De fapt, intreaga noastra societate parca e cazuta in asteptare. Sau daca ati fi ministru si ati sti ca mai aveti, in cel mai bun caz, vreo citeva luni de guvernare... V-ati apuca de planificari, de implementat politici? Asta daca ati apucat sa va dumiriti „cu ce se maninca“ ministerul in fruntea caruia ati picat. inainte sa va manince functionarii pe piine, cu tot cu limba lor de lemn... Iar daca ati fi ziarist sau ONG-ist ce ati face? V-ati manifesta rolul de watchdog? Ati sari la gitul unuia care e ministru de, sa zicem, 2-3 luni de zile? Pai, ce poti sa reprosezi unuia care nu a apucat sa-si cunoasca subordonatii?
Asta e! Ghinionul nostru ca nu ne-am sincronizat (bad timing) cu clasa noastra politica, cu partidele noastre. in timp ce noi stiam clar ce vrem de la ei, si lor le-au trecut prin miini sondaje din care au aflat ce vrem noi de la ei, lor le ardea de alte treburi: biletele, suspendari, referendumuri, motiuni de cenzura...