OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Matei VISNIEC
Mansarda la Paris
cu vedere spre moarte
Editura Paralela 45, Colectia „Biblioteca Romaneasca“, Pitesti,
286 de pagini


Aparitia noului volum de teatru al lui Matei Visniec (Mansarda la Paris cu vedere spre moarte, Editura Paralela 45) aduce o importanta reforma tematica si stilistica. O reforma, daca nu cumva doua. Volumul contine doua categorii de drame, reprezentind cele doua reforme sau, sa le spunem, noi metode dramatice. Prima este reprezentata de Hotel Europa complet, asemanatoare cu Despre sexul femeii ca un cimp de lupta in razboiul din Bosnia, pusa in circulatie cu mult inaintea celorlalte. Impreuna ne vorbesc despre decizia autorului de a parasi acea admirabila metafizica a concretului pe care o stim din Angajare de clovn, Trei nopti cu Madox, Bine mama, dar astia povestesc in actul doi ce se-ntimpla in actul intii s.a. Tot atitea texte in care Matei Visniec se arata atit de familiar cu suprarealismul sau, mai degraba, cu infrarealismul, ca si cum ar fi fost vecini de apartament.

Totusi, acea „metafizica a concretului“ nu a fost parasita, ci impinsa undeva in fundal, in favoarea unui teatru de interventie directa in actualitatea europeana, ambele piese fiind reflexii amare asupra tragediei iugoslave, cel mai socant masacru din Europa dupa al doilea razboi mondial. Hotel Europa complet il contureaza mai ferm pe autor ca cetatean al Europei, decit ca metafizician al existentei ridicole din dramele anterioare. Nefiind un bun degustator al teatrului militant (ceea ce nu inseamna ca nu apreciem aceste texte, dimpotriva: cel mai recent numar al revistei Drama, publicatie a Uniunii Scriitorilor din Romania dedicata literaturii dramatice se deschide cu acest text), nu ne putem ascunde preferinta pentru „a doua metoda“ a lui Matei Visniec din piesele despre Cioran (Mansarda la Paris cu vedere spre moarte) si Meyerhold (Richard al III-lea nu se mai face sau Scene din viata lui Meyerhold), inrudite cu Masinaria Cehov, lansata in Romania la Teatrul National din Bucuresti, in regia lui Cristian Ioan. Toate aceste texte au un secret pe care l-am putea numi „secretul lui Matei Visniec“. Aventura pe care ne-o asumam este de a explica in ce consta acest secret. Citind cele trei drame, ne dam seama ca Visniec este un cititor la fel de puternic si patrunzator, pe cit este scriitor.

Putea deveni un mare critic literar pentru ca Masinaria Cehov, de exemplu, nu este doar o piesa de teatru, ci si un subtil eseu despre Cehov ca om si scriitor. Aceeasi metoda, a lecturii intense se simte si in dramele despre Cioran si Meyerhold. De aceea, ele se pot numi, la rindul lor Masinaria Cioran si Masinaria Meyerhold, pentru ca autorul nu doar evoca frinturi din viata eroilor sai, ci descompune insusi mecanismul, „masinaria“ procesului lor de creatie.
Pe de alta parte, mai mult decit in restul operei, te surprinde aici uimitoarea sa capacitate de a transforma in personaj orice abstractiune. Totul, dar absolut totul capata in aceste texte dreptul la replica si insusirea dialogului. Un personaj obsedant din Mansarda la Paris…, Distinsa doamna care face firimituri, nu este altceva decit memoria farimitata a lui Cioran din ultimii ani de viata, mai exact, maladia Altzheimer care l-a macinat pe filozof.

Aceasta situatie este deosebit de stranie pentru ca, desi in jurul lui Cehov, Cioran, si Meyerhold roiesc zeci de personaje, acestea sint in asemenea masura plasmuiri ale constiintei, incit singuratatea protagonistilor este inspaimintatoare. Orice montare care pierde aceasta stare de singuratate care este a omului in clipa mortii, pierde esentialul. Astfel, dramele lui Matei Visniec sint paradoxale si pentru ca pun in dialog invizibilul. Autorul ne ajuta sa vedem ce se intimpla in mintea lui Cioran in ultima parte a vietii, cind i s-a sustras memoria in schimbul geniului, asa cum lui Beethoven i s-a luat auzul. In plus, lui Cioran i s-a luat si umbra, care hoinareste undeva, departe de Paris, pe strazile Sibiului. Emil Cioran, vazut de Matei Visniec, este un om fara umbra, deci fara corp. La Paris a circulat numai spiritul sau, dar materia din care a fost plasmuit a ramas la Coasta Boacii. Mansarda la Paris cu vedere spre moarte este si drama omului care orbecaie intr-un Paris al amintirilor, in cautarea mortii.

Asistam, deci, la orbirea lui Cioran, tot asa cum in Masinaria Cehov asistam la agonia dramaturgului rus. Rezultatul cel mai spectaculos al „noii metode“ este, insa, Richard al III-lea nu se mai face sau Scene din viata lui Meyerhold, cunoscutul regizor rus care a aderat la stalinism, devenind victima acestuia. „Spectaculos“ prin absenta oricarui plan realist deschis: totul se petrece in cosmarul artistului inainte de executie. Vina lui este de a fi vazut in singerosul personaj shakespearian pe singerosul Stalin. Este cea mai tragica legenda moderna despre conditia artistului. Martiriul sau in temnita aminteste de crucificarea crestina. In piesa lui Matei Visniec, Meyerhold este un nou Isus, nu pentru torturile la care este supus, ci pentru ca ramine, cu toate acestea, un adept al iubirii.