Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2002   |   Decembrie   |   Numarul 145   |   Normale

Normale

(experientele unui cadavru didactic)

Autor: Dan GULEA | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Faptul ca manualul Corint preia in mod nediscriminat informatii din mai multe carti nu are nici o relevanta deontologica; aceasta „preluare“ a fost numita plagiat, furt sau jaf, dar cred ca termenii acestia nu exprima o realitate adecvata, pentru ca, nu-i asa?, pe elevi in proportie de masa nu ii preocupa cine este autorul, adevaratul autor al unui text de informatie. Conteaza mesajul. Informatia, mai putin sau deloc sursa ei.
Astfel incit de cele mai multe ori profesorul (sursa principala, alaturi de manual) se bucura de existenta unei baze generale de date, la nivelul superficial al careia se realizeaza feed-back-ul; pentru o relatie de adincime datele si datarile nu au importanta.


1. Teatrale

Stie copilul despre Creanga? (dau un exemplu la intimplare). E foarte bine ca stie; uite, el a citit Povesti si Amintiri din copilarie despre Creanga.
Se uita, la o adica, la inceputul sau sfirsitul acestor carti despre Creanga si a doua zi sau chiar a doua ora aduce un comentariu. Adica, de ce sa mi ti-l aduca peste o saptamina, el gaseste despre Creanga intr-o carte.
„Ce carte?“
„O carte cu de toate, cu mai multi…“
Eu (in fata acelei revelatii, febril): „Care e? Unde e? Cine e?“.
El (uimit si nu prea): „O carte despre bac!…“.


2. Memoriale

Am fost, mergind pe acest sistem, nevoit sa pun note unor scriitori si critici din trecut. Au trecut prin mina mea, la seminarele pe care le tineam la o facultate de litere oarecare, texte de G. Calinescu, de E. Lovinescu sau de Serban Cioculescu ori Ion Balu. Cum sa va spun, eu nu faceam si nici nu fac spiritism sau spirite, dar textele autorilor mai sus-mentionati le corectam constant, in fiecare saptamina prezentindu-mi-se noi si noi variante filologice. Am avut dificultati doar la identificarea riguroasa a autorilor, din moment ce nu erau semnate cu numele lor adevarate, ci cu fel de fel de pseudonime, relativ proportionale cu numarul de studenti dintr-o grupa. Si aceste pseudonime vor deveni in foarte scurt timp profesori de limba si literatura romana, vor face, deci, foarte repede scoala, multumindu-se datorita scolii sa actioneze exclusiv la nivelul acelui feed-back de suprafata.


3. Finale

Asa ca acest „transfer de informatie“ vine foarte exact, sprijinit pe autoritatea unui anumit fel de scoala, iar marea lectie a manualului Corint este una a onestitatii si a bunei credinte de sorginte medievala. Copistul anonim va termina ceea ce are de facut; copiii vor scrie pe margini observatiile sau ideile lor despre viata in general. Totul va trece neobservat, din moment ce descoperirea respectivelor „surse de inspiratie“ se coreleaza si se inradacineaza cu alte practici similare. Cadavrul didactic a intrat in putrefactie definitiva, imbalsamarile la care a fost supus cu delicatete de cioclu crescut de mic copil cu coliva acra fermenteaza, anuntind inca o supuratie care spuzeste buzele – si asa rincede – ale dascalului sastisit de pomeni. Buba aceasta este martora tacuta a celorlalte ecloziuni; nu vreau sa stiu numarul si numele „celor mai alese familii din Corint“. Au si acestea parte de vulgul lor, care nu se da in laturi de la o sacosa cu de-ale gurii, acum, in preajma sarbatorilor – sau cu ocazia corigentelor.

Micul obicei si micile frustrari ale celor care erau in clasa a sasea sau a saptea in momentul caderii comunismului pot depune marturie despre premiul doi sau premiul intii al mamicii care lucra la Alimentara, intotdeauna mai mare decit cel al mamicii care nu lucra la Alimentara. Si in ziua de azi, in medii care se pretind universitare, unii profesori sau profesorasi sint asteptati in ziua examenului cu un pachet sau o sacosa in preajma catedrei; aceasta este o pomana fara de luminare. Si e pacat ca cadavrul didactic sa plece fara lumina. Sa plece el, pentru ca nu se stie niciodata, nu-i asa?, cine da si cine primeste. Iar lumina cea mai primenitoare e cea care topeste toate sucurile mirositoare intr-o licoare galbena, ultim amestec viu si forfotitor al lumii din care a facut parte. Lumina care te ridica in capul oaselor intii, apoi in picioare.

 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Educaţia – o piatră de încercare
Endemicul plagiat în şcoala românească
Cele mai recente comentarii
gabriela.gheorg@gmail.com
o referință la lucrările dlui Solomon Marcus
ma bag &io ca musca pan' lapte...
ref nedumerirea dlui Foarta
nea marin
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire