OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Scriitorul si jurnalistul Norman Mailer, cronicar acid si provocator al Americii timp de aproape 60 de ani, cistigator in doua rinduri al celebrului Premiu Pulitzer si al unui National Book Award, a incetat din viata la 84 de ani. Spitalizat de mai multe ori in acest an, operat la plamini in octombrie, Norman Mailer a murit din cauza unei insuficiente renale, la spitalul Mount Sinai din New York. Ultimul roman al sau, The Castle in the Forest, despre tineretea lui Adolf Hitler, a fost publicat in ianuarie 2007. Intervievat de The New York Times, la aparitia cartii, scriitorul spunea ca spera, in pofida fragilitatii vietii sale, sa poata scrie si partea a doua.

Considera ca scrisul a devenit pentru el mai usor. „Jocurile de cuvinte nu ma mai intereseaza atit de tare. Depresiile si obsesiile s-au diminuat. Scrisul este pentru mine, acum, o activitate serioasa si sobra fata de cum era in tinerete. A sti daca esti sau nu un scriitor bun este o chestiune care ii obsedeaza in egala masura pe cei mai valorosi si pe cei mai slabi scriitori. Scriitorii buni se tem teribil ca s-ar putea sa nu fie chiar atit de buni pe cit cred“ – marturisea Norman Mailer.

in 2006 a primit, la New York, Legiunea de onoare – cea mai inalta distinctie franceza. La fel de in verva si caustic, a infierat „stupiditatea poporului american“ sub influenta presedintelui George W. Bush. A deplins America, tot mai puternica din punct de vedere economic si tot mai putin creativa si interesata de cultura, deturnata prin cupiditate, abrutizata de obsesia patriotismului si de reclamele televizate. George W. Bush „este cel mai prost presedinte pe care l-am vazut. Nu e putin lucru, pentru ca l-am cunoscut si pe Ronald Reagan“ – spunea Mailer anul trecut, denuntind mania americana de a incerca sa exporte democratia in alte tari. „Democratia nu se poate instaura intr-o tara bolnava“ – insista Mailer.
De altfel, in peste 40 de carti si nenumarate eseuri, Mailer a fascinat, a provocat si a infuriat cititorii, criticind virulent razboaiele din Vietnam si Irak, diversi presedinti americani si televiziunea.

Figura-cult
Tinarul nascut in Brooklyn, licentiat la Yale in mecanica aeronautica si-a facut intrarea pe scena literara in 1948, la 25 de ani, publicind primul sau roman, The Naked and the Dead/Cei goi si cei morti, bazat pe experientele traite in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial si care i-a adus imediat celebritatea. Unul dintre biografii sai, Mary Dearborn, afirma ca „a fost unul dintre cei care a incercat din rasputeri sa lase celebritatea la o parte. A inteles inaintea tuturor mecanismele «politicii celebritatii». Cel cu care ar putea fi comparat este Hemingway“ – crede Dearborn. Cartea cu care a cistigat primul Pulitzer, Armies of the Night, povestea marsului din 1967 catre Pentagon a protestatarilor fata de razboiul din Vietnam, i-a adus faima de purtator de cuvint politic al generatiei Woodstock. Al doilea Pulitzer i-a fost decernat in 1979, pentru The Executioner’s Song, o relatare cutremuratoare despre executarea lui Gary Gilmore in Utah.

Cartile lui Norman Mailer sint pline de violenta, obsesii sexuale si atitudini profund antifeministe. Cu timpul, si-a reconsiderat multe dintre viziunile de tinerete, insa niciodata nu a renuntat sa spuna ceea ce crede. A fost comparat – depreciativ!? – cu scriitori precum Truman Capote, William Styron, Tom Wolfe sau Norman Podhoretz, cel mai adesea de feministe ca Germaine Greer sau Kate Millett, care vedeau in el chintesenta sovinismului masculin.
Norman Mailer a fost cofondatorul, in 1955, al revistei saptaminale alternative Village Voice si a devenit o figura-cult in cercurile intelectuale doi ani mai tirziu, datorita unui eseu intitulat The White Negro, in care facea o paralela intre negrii americani si alienarea manifestata in perioada Generatiei Beat, insa a fost aspru criticat de negrii care considerau ca le-a prezentat conditia mult prea romantios. in 1960, la o petrecere, Mailer si-a injunghiat a doua sotie, Adele, medicii spunind ca a suferit „o acuta criza paranoida insotita de delir“.

A scapat cu suspendare. in 1969, a candidat pentru primaria New York-ului, conducind o campanie exuberanta, chiar daca fara succes, propunind ca metropola sa devina stat american. in 1981, a revenit in centrul atentiei dupa ce a militat pentru Jack Henry Abbott, un detinut ale carui memorii din inchisoare, In the Belly of the Beast, au devenit un „hit“ literar. La scurta vreme dupa eliberare, Abbott, care datora libertatea recistigata si activismului lui Mailer, a injunghiat mortal un chelner si a fost condamnat. Implicarea in cazul Abbott a fost „un alt episod al vietii mele de care nu prea sint mindru“ – declara Mailer pentru Buffalo News in 1992.

Despre Statele Unite, barbati, femei si... el insusi
„intotdeauna am simtit ca relatia mea cu Statele Unite e similara unei casnicii. imi iubesc tara. O urasc. Ma enerveaza. O simt aproape. Ma incinta. Ma simt respins de ea. E o casnicie terminata – sa zicem – de cel putin 50 de ani de scris si, in toti acesti ani, ce s-a intimplat? E tot mai rau. Nu mai e ce a fost.“ (1998)

„Masculinitatea nu este un dat, ceva cu care te nasti, ci este o calitate pe care o cistigi. Si o cistigi iesind victorios, cu onoare, din mici batalii. Pentru ca in viata de zi cu zi in America a ramas foarte putina onoare, exista o anumita tendinta de a distruge masculinitatea americanilor.“ (1966)
„Acum, ca femeile au cistigat o oarecare putere si recunoastere, ele sint egale cu barbatii in fiecare prostie, viciu si lipsa de judecata pe care noi le-am exersat de-a lungul istoriei. Sint inguste la minte, avide de putere, incapabile sa se bucure de o conversatie de calitate. Miscarea feminista e plina de tirani, la fel ca miscarile politice ale barbatilor.“ (1991)
„Este o perceptie eronata cum ca as fi un salbatic – as vrea eu sa mai fiu... Furia mea este acum, oh, atit de profunda, ca pare aproape confortabila. Aproape ca a ajuns la punctul in care pot trai cu ea la modul filozofic. Lumea nu e cum vreau eu sa fie. Si nimeni n-a spus niciodata ca as avea dreptul sa o fac pe placul meu.“ (1991)
„Scriu cit ma tin puterile. Nu vreau sa sfirsesc ca un scriitor care este doar batrin si nu foarte bun.“ (2000)