OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Duminică, 4 decembrie 2011, la Dortmund, scriitorului Norman Manea i s-a decernat Premiul „Nelly Sachs“ – un prestigios premiu acordat în Germania. Premiul „Nelly Sachs“ poartă numele scriitoarei germane de origine evreiască, aceasta evitînd deportarea în lagărele de concentrare, refugiindu-se la Stockholm, în 1940, apărată de scriitoarea suedeză Selma Lagerlöf, care i-a oferit găzduire. Premiul „Nelly Sachs“ se acordă din doi în doi ani, începînd cu 1961, printre laureații edițiilor precedente numărîndu-se Elias Canetti (1975), Erich Fromm (1979), Nadine Gordimer (1985), Milan Kundera (1987), Michael Ondaatje (1999), Javier Marias (1997), Christa Wolf (1999), Margaret Atwood (2009). La ceremonia desfășurată în sala Primăriei orașului Dortmund, laudatio a fost susținut deIna Hartwig (critic literar, colaboratoare a publicației Süddeutsche Zeitung). Premiul e în valoare de 15.000 de euro. Publicăm, în acest număr, fragmente dinlaudatio și, integral, răspunsul scriitorului Norman Manea, care este tradus în Germania cu patru cărți, la Carl Hanser Verlag: Plicul negru, Despre clovni: dictatorul și artistul, Întoarcerea huliganului și Octombrie, ora opt.

Laudatio (fragment)

Ina HARTWIG

Norman Manea nu este doar un intelectual uimitor, un excelent critic și autocritic, ci și un mare stilist și scriitor care știe să facă simțită poezia și prin cele nespuse.

Dragă Norman Manea, un premiu literar nu poate înlocui, desigur, un dialog. Dar, ca răspuns, vă rog să acceptați această alegere a juriului, ca semn că dumneavoastră sînteți citit, admirat și înțeles în Germania de astăzi. Mă bucur nespus că ați venit cu Cella de atît de departe pînă la Dortmund, pentru a primi Premiul „Nelly Sachs“. Literatura și gîndurile dumneavoastră ne îmbogățesc enorm și este o încîntare să vă revăd cu această ocazie. Cele mai calde felicitări! (selecție și traducere de Corina BERNIC)

„Literatura, o punte mirifică spre interlocutorul de oriunde“

Norman MANEA

Mulțumirile laureatului rostite la Dortmund, după acordarea premiului

Premiul care mi se acordă astăzi, la Dortmund, are pentru mine o semnificație deosebită, pentru că este un premiu german și pentru că poartă numele unei poete care a transpus suferința în creativitate, o admirabilă legitimare și o izbîndă a spiritului.

Relația mea cu Germania este profundă. Sînt născut în Bucovina, o provincie românească, cu vechi legături cu limba și cultura germană, și am fost marcat personal de oroarea Holocaustului, care a unit tragic istoria germană de cea a poporului evreu. Sînt îndatorat literar unor mari scriitori germani, Berlinul a fost primul meu domiciliu în lumea liberă, limba germană găzduind prima mea publicație în exil.

Într-adevăr, exilul poate fi văzut ca o instruire în dialectică, cum spunea Brecht, ca o continuă confruntare și o scrutare a schimbării, ca o fastă deschidere spre lume, plătite printr-o dislocare și deposedare traumatice. În cazul scriitorului, a cărui patrie este și rămîne limba, rana este, adesea, necicatrizabilă. Terapia, atîta cîtă poate fi, se află tot în scris, în nevoia de a depăși limitările cotidianului, de a căuta acel „altceva“ dincolo de haosul existenței. Omul care și-a pierdut umbra în exil, precum în celebra povestire a lui Adelbert von Chamisso, se regăsește, pînă la urmă, într-un burlesc Peter Schlemiehl, conștient de metamorfozele sale și fidel, totuși, sieși. Adelbert von Chamisso era el însuși, cum bine știți, un exilat în Prusia, și Nelly Sachs ne reamintește în Corul Umbrelor, un clișeu radical al exilantului: „Wir Schatten, o, wir Schatten“.

Literatura este, dimpotrivă, o punte mirifică spre interlocutorul de oriunde, expresia deplină a libertății, o privilegiată premisă de comunicare, vis și înfrățire spirituală.

Tradiția vechiului misticism iudaic susține că ne-am putea imagina creația drept o contracție, restrîngerea voluntară a Creatorului, pentru a face loc creației care, deși pare să se ivească din nimic, nu neagă sacralitatea.