Norman Manea, invitat în Spania

Autor: Luminita MARCU | Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Turneul scriitorului Norman Manea în Spania, de la începutul lui octombrie anul acesta, a fost, probabil, printre evenimentele cele mai plăcute ca organizare și mai de impact ca efect asupra publicului dintre toate cele organizate anul acesta de Centrul Național al Cărții și Institutul Cultural Român din Madrid. În ceea ce-l privește pe scriitor, în Spania, toată lumea îi știe cel puțin numele, dacă nu și cărțile, oricum tematica pe care o abordează, atitudinea critică și morală, subiectele din eseistica sa antitotalitară, toate sînt lucruri cunoscute, apreciate, iar porțile instituțiilor se deschid infinit mai ușor decît în cazul altor proiecte, atunci cînd este pronunțat numele lui Norman Manea.

Scriitorul are cinci cărți publicate în Spania la foarte prestigioasa Editură Tusquets, dintre care ultima, El Té de Proust. Cuentos reunidos a apărut anul acesta. Trebuie să spunem, deci, limpede că, cel puțin în Spania, Norman Manea este scriitorul român cel mai cunoscut, despre care se spune la tot pasul, ca o introducere obligatorie, că este „scriitorul român cel mai interesant de azi“ (Ignacio Vidal-Folch, El País, 06.02.2010), nu doar datorită cărților traduse și publicate de una dintre cele mai importante edituri, dar mai ales datorită opiniei unor importanți critici și scriitori spanioli despre personalitatea și opera sa. Norman Manea este deseori comentat alături de Herta Müller, despre ambii spunîndu-se că sînt „doi autori deja clasici care scriu despre perioada comunistă“ (Javier Rodríguez Marcos, El País, 22.12.2009).

Despre ultima carte publicată în Spania, El Té de Proust. Cuentos reunidos (Editura Tusquets, 2010, traducere de Joaquín Garrigós și Susana Vásquez), care reia ediția românească de proze Octombrie, ora opt din 1981, s-au scris deja cele mai elogioase cronici. În La Vanguardia, Xavier Montaniá spune că este „probabil autorul român care descrie cu amărăciune, cu mult curaj și cu cea mai mare profunzime drama, complexitatea țării sale“, iar Mercedes Monmany, în suplimentul cultural al ziarului ABC, îl așază într-o prestigioasă vecinătate: „Dacă James Joyce a realizat o parodie magistrală a orgolioasei, dar frustratei sale Irlande, dacă Musil a satirizat decadența imperiului Habsburgic, Manea a devenit cel mai feroce și implacabil portretist al unei societăți și al unei țări, România din timpul regimului comunist“. Antonio Muñoz Molina îl compară, pornind, de asemenea, de la literatura și eseistica sa, cu Milosz și Brodsky.

Antonio Muñoz Molina, unul dintre cei mai importanți scriitori spanioli de azi, a fost, de altfel, invitatul ICR Madrid pe 4 octombrie, la o discuție publică cu Norman Manea, în prestigioasa sală a Circulo de Lectores din Madrid. Iată cum comenta întîlnirea una dintre revistele literare madrilene: „Muñoz Molina și Norman Manea își sînt unul altuia cititori și admiratori. Institutul Cultural Român, Casa Sefarad, Editura Tusquets și Circulo de Lectores au făcut posibilă o inedită întîlnire între doi foarte importanți autori ai vremii noastre, doi autori care au în comun perspectiva critică și literatura profundă“. (ALEF, nr. 34/ 2010). Antonio Muñoz Molina, deși invitat deopotrivă pentru a vorbi despre propria carte (La noche de los tiempos, 2009), una dintre cele mai interesante și captivante apariții din ultimul timp, o carte monumentală și, totodată, un roman fluid despre intelectualul prins în nebunia istoriei, a preferat să joace rolul unui modest intervievator al scriitorului Norman Manea. Foarte interesant a devenit acest interviu mai ales atunci cînd, cu eleganță, Norman Manea a corectat viziunea scriitorului spaniol despre un posibil deșert spiritual în timpul regimului comunist și a vorbit, foarte expresiv, despre traducerile din marea literatură universală care au marcat generațiile anilor ’60, ’70 în România.

Iată cum îl prezenta pe Norman Manea cel mai important cotidian granadin: „Manea, care s-a exilat în 1986 din România și care trăiește în prezent la New York, unde e profesor de literatură europeană la Bard College, abordează cu o imensă complexitate experiența totalitarismelor fascist și comunist și pe cea a exilului, cu dubla sa traumă, mai ales cea lingvistică, dar și cu potențialul său benefic; scriitorul se află însă, mereu, în căutarea soluției individuale. Reflecțiile sale asupra totalitarismelor și asupra provocărilor lumii noastre îl prezintă ca pe unul dintre cei mai lucizi intelectuali de azi. Heinrich Böll (Premiul Nobel pentru Literatură în 1984) spunea că «dintre toți autorii contemporani, Norman Manea este, fără nici un dubiu, cel care merită cel mai mult recunoașterea întregii lumi»“ (La Opinion de Granada, 5.10.2010).