Sa nu stii de-a fost doar
un salt, o cufundare.
Iesind din apa limpede ca sa te cateri
pe-o stinca si sa sari,
sa te cufunzi.
O stinca-n sinul marii de clestar
linga Marsilia, te cateri, ametesti,
si sari si te cufunzi.
Trup vinjos de barbat
se catara ca un copil
cu copiii-mpreuna.
In virful unei dalbe stinci
sa sari, sa te cufunzi.
Si toata apa asta inc-o data
la fel ca-ntotdeauna
– vertij de timp –
aici, in locul asta, intr-o mare diferita
facind un cerc pe pielea ta se-nalta un
val transparent, o heracliteana
taiere imprejur, un labirint
de ape-n care sa te-arunci, sa te cufunzi.
Ori fost-a numai glasul de copii
care mi-au spus monsieur?
Vorba monsieur ce-a rasunat in virful
stralucitoarei stinci.
Acest monsieur pentru copiii
care mi-au spus oui, c’est profond
poate sa sara si sa se cufunde.
Supliment realizat de Institutul Cervantes din Bucuresti
Traducerea poemelor ii apartine lui Andrei IONESCU

