OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dinu Tanase, am discutat situatia festivalului pe care l-ai initiat la Mamaia cu criticii nonclientelari aflati la fata locului, fara a epuiza subiectul, lasindu-l deschis, dar te solicitam acum sa discutam un subiect paralel, chiar concomitent cu IPIFF 2 si cel putin tot atit de fierbinte. Te rugam sa te pronunti, in calitatea pe care o ai de presedinte al Uniunii Producatorilor de Film si Audiovizual din Romania, care n-a cistigat la votul de la CNC nici un loc in comisiile de selectie pentru proximul concurs de proiecte, cum n-au cistigat nici asociatia tinerilor cineasti, ACRO, si nici unul dintre criticii nominalizati in acest scop. Si cum e cu sansa ca ministrul sa remedieze in extremis situatia astfel creata?

E foarte simplu de raspuns. Ceea ce s-a intimplat acum, inventia de anul asta, fara precedent, inventie care nu stiu cui apartine – ministerului sau CNC-ului – este ilegala. Inventia cu votul secret al celor 17 „entitati listate“ ar vrea, poate, sa semene cu votul electorilor din SUA, dar ea nu exista in Legea Cinematografiei din Romania. Legea, indiferent cum am aprecia-o altfel, prevede clar ca ministrul Culturii numeste membrii comisiilor, dupa consultarea uniunilor si asociatiilor, ceea ce e cu totul altceva decit s-a facut acum, cu toata procedura demonstrativa respectiva. De ce a aparut aceasta noua inventie, cum a fost si celebra grila inventata – stim noi de cine – care a subjugat un intreg Consiliu de Administratie, cu comisie cu tot, in decembrie 2006?! Inventia de ultima ora nu stiu daca e o fuga de responsabilitate a ministrului, dar e cert ca ea provoaca o noua bulversare, noi furtuni inutile, noi dezbinari sterile intre cineasti.

Dar baza de plecare a acestor anomalii nu e insusi sistemul prin care cele fie 17, fie numai 5 uniuni si asociatii se instituie ca reprezentante ale profesionistilor in Consiliu si in comisii?
Pot fi 17, pot fi 5, treaba lor e alta si chestiunea poate fi discutata pe alt palier, in legatura cu modificarea Legii Cinematografiei. Deocamdata sintem insa, concret si la zi, in situatia in care insasi legea in vigoare e incalcata flagrant si repetat. Problema e ca ministrul Culturii trebuie sa-si asume responsabilitatea nu de a bifa sau petici un vot secret al nu stiu cui, ci de a numi o comisie. N-are importanta ce propun „entitatile“ inventate in 2007 ori in 1990 ori in 1960, ca de aia avem acum, intr-un guvern presupus al reformei, un ministru al Culturii, in zona caruia e arondata cinematografia – arondare discutabila ea insasi, dar asta e iarasi alta problema. Poate alta ar fi situatia daca Guvernul insusi ar numi, la un CNC de sine statator, un director general sau presedinte cu coloana vertebrala – ca tot va place, criticilor, aceasta sintagma - unul onest, care sa vrea sa faca ceva pentru breasla si care s-ar putea bate nu cu 17 asociatii, ci cu o suta.

Pagini realizate de Valerian SAVA