OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ce urmăresc Noii Paşoptişti? Nu mi-e clar. Să reinterpreteze istoria naţională, să se lupte cu vampirologii occidentali pentru drepturile lui Vlad Ţepeş sau să ia – ca temă de inspiraţie – predispoziţia tinerilor de acum un secol şi jumătate pentru cultivarea valorilor europene? Momentan, nu avem certitudini. Nici un participant la sindrofia culturală de la Palatul Ghika, de zilele trecute, nu m-a lămurit ce-i mînă pe ei în luptă.

Dar, dacă paşoptismul l-a avut ca mentor ideologic pe Mihail Kogălniceanu, cel care a făcut posibilă afirmarea mişcării în Dacia literară, actuala generaţie nu se revendică de la nimeni. 

Într-un pustiu de inspiraţie programatică şi în lipsa unei ideologii clare (nu ştiu de ce românii fug de ideologie), tinerii interesaţi pot da o fugă prin librării să caute scrierile „paşoptistului întîrziat“ din ultimele două decenii: Adrian Marino.

Cu vreo zece ani înainte de Rob Riemen, Adrian Marino milita pentru o aristocraţie a spiritului, pentru o societate în care este încurajată clasa de mijloc.

Acest lucru ar fi un pionierat pentru România, o ţară care nu s-a eliberat încă de constrîngerile catastrofale ale totalitarismului de dreapta şi de stînga, în care elita intelectuală mai este obedientă mentalităţii feudale de tip profet-discipol-ucenic şi unde polemica de idei nu există, doar înregimentări în grupuri de interese şi polemici deloc cordiale, smetii, invective şi acţiuni de compromitere a tuturor celor care nu se aliniază.

Elita intelectuală, precum şi cea extrem de personalizată. Niciodată naţiunea română nu a reacţionat la o panoplie de idei, ci doar la una de lideri.

În aceste condiţii, iniţiativa Sandrei Pralong nu poate ieşi din spaţiul taclalelor interminabile, atît de plăcute românilor. Sau poate nici nu se vrea a fi altceva decît o Cafenea paşoptistă.