Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2009   |   Iulie   |   Numarul 481   |   Nu atît despre cel ce-a inventat piscina, cît despre avocaţii din oficiu

Nu atît despre cel ce-a inventat piscina, cît despre avocaţii din oficiu

Autor: Gabriela Lupu | Categoria: | 10 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Nu atît despre cel ce-a inventat piscina, cît despre avocaţii din oficiu

În numărul din 11 iunie al Observatorului cultural, în articolul „Plagiatorul Purcărete sau cine a inventat piscina“, domnişoara Iulia Popovici a atacat un articol semnat de mine în Cotidianul, articol intitulat „Metamorfoze-copy/paste după un spectacol de pe Broadway“.

În acel material scriam despre faptul că spectacolul domnului Silviu Purcărete, Metamorfoze, montat mai întîi la Luxemburg şi apoi la Sibiu, seamănă suspect de mult cu spectacolul omonim, pus la începutul anilor 2000 pe Broadway. Iulia Popovici declara în articolul din Observator cultural că nu a văzut nici una dintre cele două montări, dar că, din principiu, îi ia apărarea domnului Purcărete. Probabil că, dacă eşti cronicar de teatru la o revistă de cultură, îţi poţi permite luxul de a emite judecăţi despre o montare sau alta fără să o fi văzut. Eu, care lucrez la un cotidian, mi-am făcut totuşi temele de jurnalist. Am văzut cele două montări, una pe viu (cea a domnului Purcărete) şi cealaltă pe DVD, am achiziţionat şi scriptul regizoarei Mary Zimmerman (cea care a inventat „piscina“) şi un CD cu muzica din spectacolul american. În mod normal, în condiţiile în care omul cu care intri în polemică nu stăpîneşte „obiectul“ polemicii, ar trebui să spui simplu: „I rest my case“. Despre ce vorbim dacă nu am văzut acelaşi „film“? Din respect însă pentru oamenii de teatru, deloc puţini (la o adică, mulţi devin susţinători ai unei cauze dacă e să o „semneze“ anonimă), şi ai cititorilor ziarului Cotidianul (pe care îi „slujesc“ din 2000), care mi-au cerut să-i răspund domnişoarei Popovici, deşi eu n-aş fi dat curs atacului (pentru că, nu-i aşa?, despre ce am putea vorbi, dacă ea nu a văzut spectacolele în discuţie?), o fac totuşi.
 
Dincolo de umorile care încep să curgă valuri-valuri cînd vine vorba de un monstru sacru, pînă una-alta, faptele „vorbeşte“. Şi ce spun ele, faptele? Păi spun că, în 1996, o doamnă din SUA, pe numele ei Mary Zimmerman, dramaturg şi regizor, a scris o adaptare după Metamorfozele lui Ovidiu. Aceeaşi doamnă a montat acest spectacol tot în 1996, la Northwestern University din Evanston Illinois, sub titlul Six Myths. Premiera mondială a spectacolului sub numele de Metamorfoze a avut loc în Chicago, în 1998, la Ivanhoe Theater, apoi în 2001 s-a jucat off-Broadway, la Second Stage Theater, pentru ca, în 2002, Mary Zimmerman să mute montarea pe Broadway, la Circle in the Square Theater. Încă din 1996, în volumul Metamorphoses-A Play, Mary Zimmerman plasa în introducere „O notă asupra montării“, în care explica, pe larg, pînă în cele mai mici amănunte, cum trebuie să arate decorul format, în primul rînd, dintr-o piscină imensă, pe post de scenă. Concepţia scenografică îi aparţine lui Daniel Ostling, care a fost, de altfel, nominalizat la premiul „Tony“ pentru acest decor. Spectacolul s-a mai jucat apoi şi în alte locuri din State, funcţionînd ca un fel de franciză. Cine a cumpărat „scriptul“ de la Mary Zimmerman a achiziţionat şi decorul (piscina, să-i spunem), sub semnătura lui Daniel Ostling. Pentru că, altfel, spectacolul nu funcţiona. Piscina din dotarea spectacolului Metamorfoze, cum a fost el gîndit de Mary Zimmerman, nu e o simplă cadă (drăguţă încercare a Iuliei Popovici de a-i minimaliza nu doar însemnătatea în spectacol, ci şi dimensiunile), ci este locul de desfăşurare a acţiunii. Să pui în acest caz Metamorfozele pe uscat este ca şi cum ai muta Midsomer Murders (ştiu că eşti fan, Iulia!) la Vaslui. Şi cum bine spune un cititor al Observatorului cultural, care comenta articolul Iuliei (asta e din categoria „cititorii noştri sînt mai deştepţi decît noi“), dacă scoţi Metamorfozele din piscină (şi nu din cadă), s-a dus dracului rapiţa. Or, în 2007, la mai bine de un deceniu distanţă de la prima montare americană, domnul Purcărete ne prezintă Metamorfozele cu piscină cu tot. Ca să nu ne mai cramponăm atîta de piscină, vom spune şi că decorul made in USA mai conţinea una bucată ecran pe care erau proiectate chipurile actorilor.
 
Cei care au văzut spectacolul domnului Purcărete (Iulia Popovici nu se „califică“ în această categorie) îşi vor aminti că şi acolo există un ecran similar, pe care erau proiectate chipurile actorilor. Mai departe, spectacolul lui Mary Zimmerman era bilingv, se juca în latină şi engleză. Cei care au văzut spectacolul domnului Purcărete (de la Iulia Popovici încă nici o veste în acest sens) ştiu că şi acela era bilingv, fiind jucat în latină şi română. Dacă ideea de Metamorfoze jucate în piscină, ecranul şi utilizarea limbii latine sînt simple „coincidenţe“ (poate a lăsat Ovidiu „indicaţii de regie“ şi noi nu ştim), să trecem şi la amănunte. Mary Zimmerman are un personaj fără importanţă în economia textului, e plasat acolo doar ca să dea „culoare“: un bărbat care spa-lă puntea (da, există punţi în ambele montări, dar ce mai contează?) cu un teu. În spatele lui apar personaje care fac piramide umane şi tot felul de giumbuşlucuri, după care cad în apă. Ei bine, nici măcar pe amărîtul care spală puntea nu l-a „iertat“ domnul Purcărete, nici pe el, nici pe cei din spatele lui (deşi asta nu mai era de la Ovidiu citire), ba chiar l-a încredinţat unuia dintre actorii lui fetiş, domnului Cristian Stanca. Cei care au văzut spectacolul de la Sibiu îşi amintesc (nu şi Iulia Popovici). Muzica din spectacolul românesc este şi ea aproape identică cu cea creată de Willy Schwarz pentru varianta de pe Broadway şi argumentele mele ar mai putea continua mult şi bine. Mă opresc însă aici, pentru că simt că mă îndrept spre o victorie tristă. Domnul Purcărete era, pînă acum o lună, regizorul meu preferat.
 

În finalul apoteotic al articolului său, Iulia Popovici mă ataca spunînd că: „pînă una-alta, expunerea situaţiei şi a argumentelor (din articolul din Cotidianul, n.m.) nu face decît impresia neînţelegerii fundamentale a modului de funcţionare nu doar a teatrului, ci şi a artei şi, prin extensie, a lumii în care trăim“. Eu, înclinîndu-mă în faţa autorităţii unui critic care poate face cronicile de acasă, fără a mai fi nevoit să-şi mai piardă timpul pe la spectacole, pentru că ştie deja prea bine cum funcţionează teatrul, arta şi, prin extensie, lumea, aş mai adăuga la acestea şi faptul că nu sînt angajata nici unui teatru, nu fac parte din comitete şi comiţii şi că am, prin urmare, „inocenţa“ şi detaşarea necesare spre a putea spune cu conştiinţa împăcată: „Împăratul e gol!“.

 

P.S.: Pe agentul doamnei Mary Zimmerman îl cheamă Bruce Ostler. Adresa la care poate fi contactat este: Bret Adams Ltd, 448 West Fort-fourth Street, New York, NY 10036.

În caz că vrea cineva să cumpere „piscina“.



Articole in legatura
O tristeţe personală

Comentarii utilizatori

purcarealapublius naso - Joi, 2 Iulie 2009, 10:53

Ca sa fiu in ton cu discutia, eu n-am vazut nici spectacolul lui Purcarete despre care se vorbeste, nici pe cel de pe Broadway. (Ce mi-ar mai place sa le vad!... Dar asta e altceva decit voiam sa spun.) Stiu insa ca dl. Purcarete folosea inca din anii 80 - spre finalul lor - ecranele (televizate, pe atunci), in Titus Anronicus, de pilda (pe care l-am vazut). Bazin amplu si vast se gasea si in spectacolul de prin 1991 - 1992 al lui Victor Frunza de la Cluj cu "Marat - Sade", iar bietul Marius Bodochi statea in apa pina in pragul pneumoniei. Exista deci, in mod clar, motive si solutii circulante. Dar daca e cum se zice aici, ca repetarea lor se aglomereaza maniacal, pina la detaliu, framintata sa nu piearda ceva din vedere, atunci Iulia Popovici nu are dreptate, iar autoarea de la Cotidianul da.

Excelent raspuns al Gabrielei LupuCititor care detesta impostura - Joi, 2 Iulie 2009, 13:08

Va felicit!
Intr-adevar, impostura Iuliei Popovici se vede mai bine acum, dupa raspunsul dumneavoastra...

(Dar sa nu fim... coplesiti: in revista "Observator cultural" mai scriu si critici care nu au citit cartile pe care le "comenteaza"... Nu doar domnisoare care nu au fost la spectacolele despre care isi dau cu parerea.)

"Setea" Iuliei si "piscina" GabrieleiUn spectator care merge la teatru - Joi, 2 Iulie 2009, 15:13

Multumim, Gabriela Lupu! Ai invatat-o pe Iulia Popovici un adevar elementar: trebuie sa si vezi spectacolele despre care scrii. Aceasta minima conditie este neglijata de Iulia Popovici. Jurnalista de la "Observator cultural" se lupta pentru a iesi din "provinciile gandirii", are "setea de a capta fluxul ideilor" - am citat din penibilul sau raspuns la textul tau, Gabriela, riguros argumentat. Oameni buni, dati-i un pahar cu apa Iuliei Popovici.
Draga Gabriela Lupu, m-ai convins ca Purcarete a plagiat (sau cel putin s-a inspirat masiv, ceea ce arata o impotenta artistica, recognoscibila in "Metamorfoze").

IreprosabilAdrian Soare - Joi, 2 Iulie 2009, 17:10

Ireprosabila demonstratia Gabrielei Lupu. Faptele sunt clare, lui Purcarete ar trebui sa-i fie rusine.

cine e asta care scrie??Om Bun - Vineri, 3 Iulie 2009, 11:25

Acum, cu această insistenţă de a da replică Iuliei Popovici, tovarăşa Lupu demonstrează, încă o dată, cât de neajutorată e în plan profesional; îi „slujeşte” pe cititori din 2000 la ziarul pe care îl aminteşte, dar, până la textul în care îl blamează pe Purcărete, nu am citit şi nu am auzit nimic despre ea.
Am vorbit cu prieteni din sfera teatrală - regizori, scenografi, actori, maşinişti - despre caz şi am fost intrebat „cine e asta care scrie?". Atunci am realizat cât de grave sunt lucrurile dacă tovarăşa „nimeni-în-drum" îşi permite să scrie despre nişte lucruri pe care nici ea nu le-nţelege.
Pornind de la piscină (1. spaţiu amenajat pentru creşterea şi înmulţirea peştilor ; 2. bazin de înot - DEX) la Luxembourg terenul a permis construirea unui spaţiu de joc în care adâncimea apei creştea treptat de la 0 cm (plaja) până la 60 cm, locul cel mai adânc, totul fiind îngrădit de o bordură de lemn îmbrăcată în cauciuc. La Sibiu, datorită aleii pe care s-a construit spaţiul de joc, apa avea 30 cm în mijloc şi 50 cm pe margine (aşa a fost să fie!), dar scenograful s-a adaptat la spaţiul oferit de organizatori. În spectacol, după câte ţin minte, nu se folosesc peşti şi nici nu înoată nimeni. Deci, cade chestia cu piscina.
Imaginile video originale din spectacolul de la Luxembourg erau proiectate pe nişte stânci (permitea relieful – lucru imposibil de realizat în locaţia de la Sibiu, unde s-a făcut adaptarea cu un ecran gigantic).
La Luxembourg spectacolul s-a jucat în limbile franceză, latină şi rusă, iar la Sibiu în română, latină şi japoneză (!).
Muzica este originală - şi asta se va demonstra cât de curând, după ce tovarăşa Lupu va fi dată în judecată. Efectele de lumini şi filtrele colorate sunt universale. Costumele: chilot, maieu, le cam folosim cu toţii din copilărie. Apa din spaţiul de joc nu se curăţă niciodată, în timpul spectacolului. Un podium format din practicabile de 40 cm placate cu lemn este şters cu un dispozitiv de lemn, aşa-zisul teu (are forma literei T).
Iar „amărâtul” care curăţa piscina în spectacolul de pe Broadway este ACTOR. Amărâtă nu eşti decât tu şi cei care îţi permit să scrii tâmpenii doar pentru a-şi vinde maculatura. Cum ai putut să-ţi imaginezi că trei genii în arta spectacolului, Purcărete, Stürmer, Şirli, ar viziona un spectacol doar pentru a-l reface identic?? Amărâto!

asta care scriemacbeth - Vineri, 3 Iulie 2009, 12:22

la teatrologie (unatc) am avut in bibliografie mai multe cronici ale asteia care scrie (i.e. gabriela lupu)

pt. om bunomul negru'n cerul gurii - Vineri, 3 Iulie 2009, 16:15

om bun, vorbesti ca un purtator de cavant al lui Purcarete...incerci sa ne aburesti cu adancimea apei.ce spui tu explica doar spectacolele de la luxembourg si sibiu.nu esti in chestie.mary zimmerman avea tot o "piscina" a carei adancime crestea progresiv.iar muzica?are purcarete curajul sa deschida un proces?
intr-un singur punct precizarile tale sunt binevenite: actorul "care spala puntea" nu poate fi facut "amarat", e o ironie deplasata, gabi lupu a cam scris din fuga condeiului.

Sugestie pentru combatanteOmul din piscina - Vineri, 3 Iulie 2009, 16:30

Draga Gabriela Lupu,
Draga Iulia Popovici,
Daca aveti secvente inregistrate din cele doua spectacole despre care vorbiti, paruindu-va atat de "amical", puneti-le pe un site, sa vada si "amaratii" prin ce se aseamana si prin ce se deosebesc. Proba video ar fi zdrobitoare si ne-ar edifica asupra situatiei, am vedea ce este originalitate si ce ar putea fi inspiratie semanand a plagiat. Dati-i drumul, domnisoarelor, produceti probe, traim in lumea imaginii, iar voi povestiti, precum cronicarii moldoveni, cine da cu teul si cine face giumbuslucuri.

ghilimeleioana - Vineri, 3 Iulie 2009, 18:07

si totul pt ca un mare regizor a uitat /omis "sa puna ghilimele"...

orgolii6438A - Luni, 6 Iulie 2009, 11:24

nu despre Purcarete e vorba ci despre orgoliul si frustrările dnei Popovici

 
 
 
 
Cele mai citite articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Educaţia – o piatră de încercare
FILM. Cannes 2012: Cristian Mungiu, în cărţi, la mijlocul competiţiei
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Cele mai comentate articole
Speranța lucidă a Bucureștilor
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
SOFTUL ROMÂN. RA-RA-RAPIŢA, MOFT!
Fără epic (II)
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Cele mai recente comentarii
Crimele comunismului
Nu disperati
Respect
un pic de luciditate, totusi...
TOPORUL SECERA CIOCANU’ ŞI GUSTUL OPEREI DE ARTĂ
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire