OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Scriitorul Eugen Serbanescu – romancier, dramaturg si scenarist de film – a devenit, de aproape doua luni, director general al Centrului National al Cinematografiei. Eugen Serbanescu il inlocuieste in functie pe Decebal Mitulescu, un personaj „de paie“, un apropiat al lui Sergiu Nicolaescu si un „executant“ al dispozitiilor acestuia. Eugen Serbanescu a avut si o cariera in diplomatie, fiind Consul General al Romaniei la New York si Los Angeles in perioada 1998-2002. Interviul isi propune sa constate daca exista o alta maniera a noului director al CNC in relatia cu realizatorii de film si in administrarea
n-am nici sustinerea nici opunerea vreunui partid. Nu cunosc povestea de anul trecut. Nu este functie politica, nu este o numire politica. Am obtinut postul printr-un concurs organizat de Agentia nationala a functionarilor publici. De fapt, administratia publica trebuie sa se depolitizeze si postul meu este un exemplu in acest sens.

Ce probe ati sustinut pentru a obtine postul?
Concursul a constat in doua probe: una scrisa si una orala. Subiectele au fost din bibliografia afisata anterior, de legislatie; au fost intrebari din Legea functionarului public, din noua Lege a cinematografiei. in urma probei scrise, ceilalti doi candidati nu au obtinut baremul de 50 de puncte. Eu am fost singurul candidat care a participat la proba orala.

Acum, dupa ce ati obtinut postul, in ce masura credeti ca ar fi viabile sintagme precum „combaterea coruptiei in cinematografie“ sau „reforma institutionala“?
Cele doua sintagme despre care vorbiti, „combaterea coruptiei“ si „reforma institutionala“, pot fi de actualitate peste tot unde este vorba de un post de functionar public de conducere, care gestioneaza bani publici.


- Readucerea publicului in salile de cinematograf

Dvs., la concurs, ati raspuns numai la intrebari din legislatie sau a trebuit sa prezentati si un proiect de reformare a cinematografiei?
N-a trebuit sa prezint un proiect anume. A fost un concurs organizat pe cunoasterea legislatiei in domeniu. insa, in bibliografie, exista si Legea cinematografiei, care are incluse toate premisele pentru o strategie. in Legea cinematografiei sint prevazute toate functiile si atributiile CNC, care permit constructia si punerea in opera a unei strategii. Eu am o asemenea strategie.
Spuneti-ne primul punct din aceasta strategie.

Readucerea publicului in salile de cinematograf. Romania cinefila sufera din cauza micsorarii numarului de sali de cinematograf si a precaritatii conditiilor de vizionare. Salile de cinematograf nu sint in competenta CNC, ele sint diriguite de RADEF. Pe mine ma intereseaza produsele care ajung in salile de cinematograf. CNC este interesat sa promoveze acele proiecte cinematografice care sa aiba o mai mare accesibilitate la publicul larg. Vrem sa promovam acele filme care se bazeaza pe povesti, filme cu o dramaturgie mai... clasica, filme cu inceput, cu sfirsit, cu personaje, care ar avea potentialitatea de a tine publicul in sala. Pina la urma, filmul este, in esenta lui, un basm frumos, o fascinanta iluzionare pozitiva... in masa. Trebuie sa-i redam aceste valente initiale, care-i fac tot farmecul.

Care este un alt punct din strategia dvs.?
O renastere a conceptului de film in general, prin editarea unei reviste de cinema pentru publicul larg, care sa tina treaza problematica cinematografiei.

Vreti sa faceti ca la Uniunea Scriitorilor? La USR s-a scos la concurs un proiect – editarea unei reviste dedicata noii literaturi – si a fost ales un cistigator, Luminita Marcu. Asa vreti sa procedati si la CNC?
Nu m-am gindit, deocamdata, la modalitatea de atribuire. Eu vreau sa ajut, prin CNC, la editarea unei reviste de cinema. Cine va edita si conduce revista? Aceste lucruri le vom stabili in cadru strict legal.

Aveti un mandat la CNC, sinteti in functie pe o perioada determinata?
Nu, sint intr-un post care n-are un mandat pe o perioada determinata, influentabila politic. Am cistigat un post de functionar public de conducere si ramin in functie cit timp imi fac treaba respectind legea.

Domnule Serbanescu, in subordinea directa a CNC este Cinemateca Romana. La Cinemateca se organizeaza, in luna decembrie, lansarea cartii Filmul romanesc in context european de Grid Modorcea. Cei doi vorbitori care prezinta cartea, anuntati pe afis, sint Eugen Serbanescu si Sergiu Nicolaescu. Participati la lansare?
Da, ma duc la lansare. N-am venit in aceasta functie cu prejudecati. Daca respectiva lucrare contribuie cit de putin la promovarea culturii cinematografice romanesti, atunci eu o sprijin.

Cartea e editata cu bani de la CNC?
CNC-ul a oferit un sprijin financiar, dar nu in timpul mandatului meu.

N-aveti impresia ca prin prezenta dvs. la o lansare alaturi de Grid Modorcea si de Sergiu Nicolaescu va pozitionati deja in lumea filmului?
Da, ma pozitionez pe o nota de echilibru.

Dvs. stiti ce scrie Grid Modorcea? in prefata la scenariul filmului Orient Expres, in regia lui Sergiu Nicolaescu, scenariu publicat in 2004, Grid Modorcea considera filmul Orient Expres „primul eveniment cu adevarat major din perioada postdecembrista, prima opera de referinta a acestui mileniu“. Prefata se numeste Muntele si musuroaiele, muntele fiind Sergiu Nicolaescu, musuroaiele – toti ceilalti regizori romani. Iar in precedenta carte editata tot cu bani de la CNC, Dictionarul filmului romanesc de fictiune, Grid Modorcea rezerva mai multe rinduri filmului Orient Expres decit tuturor celorlalte sase filme ale lui Lucian Pintilie de dupa 1989. in aceste conditii, cum ar trebui sa vedem alaturarea dvs. de Grid Modorcea?
Ca de la institutie la unul dintre actorii din cimpul de influenta al respectivei institutii. Participarea mea la lansare nu inseamna ca sint de acord cu tot ce se scrie in aceasta carte. Si o voi spune public. Dar o institutie democratica, europeana, nu poate face cenzura si nici nu poate exclude pe nimeni din cimpul creatiei de gradul I (cinematografia propriu-zisa) sau de gradul II (meta-cinematografia – ansamblul scrierilor sau manifestarilor despre cinematografie).

Ati citit cartea?
Am rasfoit, am spicuit. Are tente polemice puternice, unele nefondate, dar si judecati corecte cum ar fi cele referitoare la tinerii regizori ai noului val Catalin Mitulescu sau Corneliu Porumboiu.

Domnule Serbanescu, acest autor, Grid Modorcea, publica in ziarul Tricolorul al lui Vadim Tudor.
Stati sa ne lamurim: eu nu am de gind nici sa politizez functia, nici sa rezolv polemicile existente intre publicistii care scriu despre film. Eu as vrea sa ma ocup, in special, de opere si nu de conflictele dintre cronicarii cinematografici sau publicatiile lor.

De opere vorbim si noi. Grid Modorcea are o pozitie jignitoare fata de operele regizorilor tineri, lansati dupa anul 2000.
Eu vad ca pe unii ii lauda. Pe de alta parte, are si incrincenari inexplicabile la adresa altora. Lucrul ma intristeaza, dar daca cineva se simte jignit, n-are decit sa replice. in nici un caz, eu nu sint autoritate judecatoreasca. Libertatea de a nega este alfa si omega democratiei. „Lupii tineri“ sint primii care ar trebui sa apere acest principiu.


- Ma voi interesa cine face selectia la Cinemateca

La Cinemateca, institutie de care raspundeti, in luna noiembrie a fost consacrat un medalion regizorului Nicolae Corjos, iar in decembrie figura sarbatorita de Cinemateca este Elefterie Voiculescu. Ce fel de strategie sustineti, de readucere a publicului in salile de cinematograf, cind, in mandatul dvs., la Cinemateca se prezinta numai catastrofe?
Cinemateca imi este in subordine... desi este o institutie separata, cu un director separat... „Catastrofa“ este un cuvint care va apartine.

Vreti sa spuneti ca acele persoane isi aleg singure regizorul pe care sa-l omagieze?
Da. Poate ca ar trebui sa ma implic si eu, ma intreb. Sau poate trebuie sa facem o comisie de omagiere...

Programarile din noiembrie si decembrie nu par sa fie niste intimplari. Va intrebam: Cinemateca se mai ocupa cu ordinea valorilor? Credeti ca tot ce a facut Cinemateca in noiembrie si decembrie tine de valoare in filmul romanesc?
Nu stiu, am sa ma interesez, am sa vorbesc cu directoarea Cinematecii. Trebuie sa studiez acest dosar al Arhivei Nationale de Filme; pina acum, n-am ajuns sa aprofundez tipul de filme pe care il promoveaza Cinemateca. Voi studia toate aspectele pe care mi le-ati semnalat si vom vedea ce masuri se impun.
Nu asteptam neaparat o reactie legala, cit mai ales o discutie de principiu, morala, in care sa-i intrebati pe sefii Cinematecii ce filme, ce valori, ce regizori din Romania promoveaza in programul curent al institutiei.
Voi avea aceasta discutie, voi discuta si ma voi interesa cine face aceasta selectie si pe ce criterii. Speram ca readucem lucrurile intr-o matca fireasca, normala, fara parti-pris-uri si fara prejudecati de nici o culoare. Asta e una din componentele strategiei mele: sa nu functionez dupa prejudecati intr-o zona unde s-au acumulat multe aprehensiuni si prejudecati.


- Jurizarea nu poate sa fie mai buna decit marfa

Si in mandatul dvs., ca si in anii trecuti, CNC va finanta partial un numar de filme romanesti. Anul viitor cite filme se vor putea face cu bani de la CNC?
Nu ne-am propus sa facem un numar fix de filme. Dupa noua lege, suma care ne este alocata pentru 2006 este de 200 de miliarde de lei vechi, asta inseamna 20 de milioane de lei noi. Cum se impart acesti bani? Primul clasat primeste cit a cerut, bineinteles nu mai mult de 50% din valoarea totala a filmului. Urmatorii clasati primesc proportional, cu cite 3% mai putin, in ordinea stabilita de juriu. Adica, al doilea clasat primeste 47%, al treilea 44% si tot asa. Parerea mea este ca acesti bani de care v-am vorbit ne permit sa facem 14 sau 15 filme. Iar in 2007 sper sa pot organiza alte doua concursuri de finantare a filmelor romanesti.
Marea problema a acestor finantari este ca producem 14 sau 15 filme, din acestea trei sint foarte bune, iar restul sint catastrofale. Asa a fost in anii trecuti, mereu submediocritatea a inghitit valoarea, au precumpanit filmele proaste.

Poate fi schimbat raportul intre filme bune si filme proaste?
Totul pleaca de la scenaristi. Parte din strategia de care m-ati intrebat este si organizarea periodica a unor cursuri de scenaristica, sa se invete cum se scrie un scenariu de film. Vrem ca aceste cursuri de scriere a scenariilor sa fie facute de oameni de la BBC sau din alta parte, din strainatate, profesionisti in domeniu. Vrem sa ne implicam foarte atent in acest proces care sta, de fapt, la baza succesului: un scenariu bun poate insemna un film de succes. Or, in Romania, nu avem o scoala de scenarii de film. Multi nu cunosc niste reguli de baza de scriere a scenariilor. Genul acesta, care poate parea o canava literara, are de fapt alte reguli, foarte precise, exista o constructie anume a scenariului. E un gen putin separat de cel in care scrii proza.

Cursurile pentru scenaristi se pot organiza la concursurile urmatoare. Acum aveti niste scenarii care vor trebui sa fie alese, iar rezultatul sa fie anuntat pina la sfirsitul anului 2006. Ne trezim cu 3 scenarii bune si 12 proaste, dar votate la concurs?
Sa va spun: un proces de jurizare si de promovare a scenariilor nu poate fi mai bun decit marfa care iti vine la jurizat, pe care o primesti la concurs. Sa ne intelegem: oricit ar fi juriul de bun, el nu poate sa selecteze mai mult decit i se aduce. Daca nu i se aduce, asta este. incercam data viitoare.


- Nu finantam doar succese de Cannes

Daca nu sint 15 filme care sa merite banii, sint doar patru, sa presupunem, daca nu ai de unde alege 15 filme, cum reactioneaza CNC-ul?
CNC-ul a asigurat conditiile pentru desfasurarea legala a concursului. Comisia de jurizare este secreta pina la data anuntarii rezultatelor, membrii juriului au fost numiti de Ministerul Culturii, concursul este organizat de CNC, care semneaza si contractele de finantare. Asta poate sa faca CNC-ul: sa organizeze corect un concurs.

Nu punem la indoiala onestitatea juriului, intrebam ce putem face daca din 150 de scenarii doar patru merita sa devina filme?
Eu cred, dupa ce am stat de vorba cu membrii juriului, ca exista premisele unei selectii roditoare. Cred ca actualele nume ale juriului sint factori de jurizare corecta. Nu pot sa spun ca vom finanta doar succese de Cannes. Daca avem un film foarte bun apoi citeva de valoare medie, putem sa avem si unele rebuturi. Ne asumam si posibilitatea sa avem si rebuturi. Totdeauna cind ai de-a face cu un lant de creatori atit de mare – scenarist, regizor, actor, scenograf, director de imagine – exista riscul ca un scenariu extraordinar sa ajunga pe ecran un fiasco, dupa cum exista sansa ca unui scenariu mai putin bun sa-i fie crescuta valoarea prin aportul celorlalti.

Ati fi dispus sa acceptati o analiza ulterioara a textelor, dupa jurizare? Adica sa existe un numar de cinci, sapte, zece critici care sa citeasca aceste scenarii si care sa faca sugestii de imbunatatire a scenariilor, sa fie un proces de procesare a scenariilor.
Nu stiu la ce ar folosi acest acces...

Esecurile previzibile ar fi semnalate in luna ianuarie 2007 si s-ar propune solutii de procesare a proiectelor, de rescriere a scenariilor, acolo unde este cazul.
Dumneavoastra credeti ca poate exista, in lume, o entitate imuabila care sa spuna, in proportie de suta la suta, ca proiectul scris pe hirtie va fi pe ecran un succes sau un esec? Eu cred ca nu.


- Ce hotaraste juriul nu se mai poate intoarce

Filmele aprobate in 2004, care trebuie sa iasa acum pe ecrane, sint, in majoritatea lor, catastrofe. Daca ar fi fost inca un filtru, atunci se putea preveni catastrofa si se putea evita aruncarea banilor pe fereastra. De ce nu vreti desecretizarea scenariilor dupa ce ele sint jurizate?
Nu refuz aceasta propunere, dar nu vad finalitatea. Dupa ce juriul alege si Consiliul de Administratie al CNC aproba, nu vad ce s-ar mai putea intimpla. O discutie in contradictoriu pe anumite scenarii nu ar duce la nimic. Nu se mai poate intoarce rezultatul juriului, nu se mai poate revoca. N-avem nici cadrul legal. Prin lege ar trebui sa fie prevazuta o alta instanta, exterioara, care sa aiba un drept de veto sau de confirmare si parafare. Legea nu prevede o asemenea posibilitate. Ce hotaraste juriul nu se mai poate intoarce. Eu nu pot sa fac lucruri decit in cadrul legal. Discutia critica nu are rost daca nu se concretizeaza intr-o masura cuantificabila. O discutie cu o entitate, alta decit juriul, se poate face, nu vad nici o problema. Dar sa nu va asteptati la schimbarea rezultatelor. Este ca si cum ai discuta despre finala dintre Arsenal si Barcelona dupa ce se stie rezultatul. Si acolo poti sa discuti ca ar fi fost mai bine ca Ronaldinho sa centreze sau sa dea cu capul, dar nu mai poti schimba rezultatul.

Pina la anuntarea rezultatelor pe 2006, componenta juriului de la CNC, care decide finantarea urmatoarelor filme, este secreta. De ce nu-i cunoastem pe membrii juriului?
S-a considerat ca, pentru a indeparta orice interventii, pentru a avea un proces unitar si neperturbat, fara influente din afara, componenta juriului tebuie sa ramina secreta pina la anuntarea rezultatelor. Cind vor fi facute publice rezultatele se va publica si numele membrilor comisiei de jurizare.

Aveti de gind sa faceti modificari in modul in care se jurizeaza filmele propuse de CNC pentru finantare?
Eu cred ca e o lege buna, judecind si dupa felicitarile pe care le primim din strainatate. Cel putin un an de zile, pina nu vad cum functioneaza si regulamentul in vigoare, ca sa-i vad slabiciunile, nu voi propune modificari.

Dumneavoastra ce propuneri aveti?
Revista Observator cultural a publicat, in ianuarie 2005, un proiect alternativ al primelor 15 articole din Legea cinematografiei. Aceste propuneri au ajuns la doamna Mona Musca, care i le-a dat domnului Ioan Onisei, secretar de stat in Ministerul Culturii. Propunerile nu s-au regasit in Legea cinematografiei, legea avea agramatisme; au fost corectate in ultimul moment, inainte de tiparirea sa in Monitorul Oficial.

in acest domeniu, al cinematografiei, daca avem impresia ca cineva detine adevarul absolut in materie de evaluare ne inselam. Nu discutam doar despre evaluarea juriului de la CNC. Chiar si evaluarile criticilor de film sint atit de diferite in fata produsului finit, cind filmul este proiectat pe ecrane. Cind vorbim despre scenariile care n-au ajuns film si care trec printr-un concurs, introducem o doza si mai mare de subiectivism. Eu cred ca o jurizare este un proces subiectiv si a aduce o alta instanta inseamna a inlocui un subiectivism cu un alt subiectivism.
Anul acesta au fost 12 premiere cu filme romanesti. Ideea generala, care se contureaza la nivelul criticii, este ca au fost citeva filme stralucite, facute de Corneliu Porumboiu, Catalin Mitulescu, Radu Muntean, dar restul au fost catastrofe.

Daca am avut trei sau patru filme foarte bune, e foarte important. La 15 filme, daca avem patru filme foarte bune, asta este un procentaj foarte bun. Ar fi foarte bine ca, in anii urmatori, sa avem citeva filme de elita, urmate de un pluton de filme medii, cu acces la publicul larg. Sa avem un pluton de filme care, fara mari schimbari de limbaj cinematografic, sa spuna onest o poveste care sa te tina in scaun.

Puteti da un exemplu de film mediu care s-a facut deja?
Din pozitia mea, orice nominalizare naste discutii si vreau sa le evit.


- Eu nu cred ca exista un razboi intre generatii, ci o emulatie

Domnule Serbanescu, ati spus recent ca nu sinteti de acord cu razboiul intre generatii in cinematografie. Ati adaugat ca preferati ca razboiul intre generatii sa treaca din presa pe ecrane. Nu credeti ca, pe ecrane, acest „razboi“ intre generatii s-a incheiat in mod foarte clar si unii nu tin seama de rezultatul lui?
Eu nu vreau sa-l numesc razboi intre generatii. Razboiul inseamna aneantizarea rivalului. Eu nu cred ca exista un razboi intre generatii, ci este vorba de o emulatie. in cinematografie nu este ca in afaceri: odata adversarul invins, el nu mai poate reveni. in arta avem de a face cu personalitati artistice care pot sa dea esecuri un an, doi, trei, si pot sa dea capodopere in al patrulea an. Potentialul artistic al unei personalitati creatoare poate sa renasca din cenusa.

Chiar aveti convingerea asta in filmul romanesc? Sint regizori care au esuat lamentabil, in serie neintrerupta...
Nu, eu cred ca este o emulatie si, teoretic, trebuie sa avem in vedere ca oricind un creator poate sa scoata o opera foarte buna.

Spuneti ca razboiul presupune aneantizarea adversarului si ca in cinematografie nu este razboi. Dar, va intrebam, cind Sergiu Nicolaescu spune public, Dar cine mai este si Cristi Puiu asta?, asta nu e o declaratie de razboi si nu inseamna aneantizarea adversarului?
Regret daca s-a intimplat acest lucru si imi pare rau pentru comunitatea de cineasti din Romania. ii invit inca o data pe toti creatorii sa se refere – oricit de critic – la opere si nu la creatori ca persoane. in Romania personalizam prea mult in dauna obiectului muncii. Avem o vocatie critica supraexpandata in dauna vocatiei muncii oneste si nobile.

Ce ati vrea sa se spuna bun despre activitatea dvs. la CNC peste doi ani?
Mai intii vreau sa va dau o veste de ultima ora. Am participat, la Paris, la Reuniunea Comitetului Director Eurimages. Distribuitorii romani au primit sprijin financiar de 36.000 de euro pentru difuzarea a sase filme europene. De asemenea, Eurimages a acceptat sa sprijine distributia de filme in Romania, pentru o perioada de sase luni, dupa data intrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Ca planuri de viitor, as vrea sa se produca o revigorare de calitate si de public a filmului romanesc, pastrindu-se si consolidindu-se noul val de tineri cineasti. Noul val de tineri regizori este un bun cistigat si trebuie sustinut in continuare, trebuie stimulati.

Cum sa fie stimulati? Si Cristi Puiu, si Radu Muntean au facut al doilea film la patru ani dupa debut, iar la Cristian Mungiu probabil ca vor trece cinci ani pina la un nou film. Virfurile generatiei tinere ar trebui promovate intensiv si ar trebui incurajate sa faca filme mult mai des. Dvs. vorbiti de emulatie.

Emulatie din partea cui? Din partea lui Andrei Blaier, a lui Sergiu Nicolaescu, a lui Serban Marinescu, a lui Geo Saizescu, care s-au autopromovat pina la satietate doar pe ei?
Nu cred intr-o lege a lustratiei creatorilor de film. Legea lustratiei poate fi utila doar in politica. Asadar, aici ne manifestam in domeniul cinematografiei: nu pot sa dau la o parte anumite opere care au fost facute inainte de 1989, asa cum nu pot sa dau la o parte, de exemplu, Duminica la ora 6.
Primul afis care te intimpina la intrarea in sediul dvs. este la filmul Mihai Viteazul, in regia lui Sergiu Nicolaescu. La etajul unu, avem un afis cu Baltagul.

Stati un pic, inca n-am ajuns la reexpunerea acestor afise, la redecorarea sediului. Nu puteti trage concluzii gresite si pripite, ca la sediul nostru anumite afise ar demonstra anumite simpatii sau orientari. Eu vorbesc de fondul problemei, dvs. discutati de forma in care sint expuse afisele. Pentru mine, fondul problemei este ca anumite opere cinematografice de dinainte de 1989 nu pot fi date la o parte din filmografia romaneasca. Este tragedia istorica a acestui popor care a trait 50 de ani sub o ocupatie grea, straina de fibra lui, pe fata, la inceput, si mascata, mai apoi. Trebuie sa plecam de la acest dat istoric si trebuie sa-l asimilam cu intelepciune, repudiind bineinteles excesele propagandistice, ideologice, care ne-au haituit si inca ne mai marcheaza constiintele. Sa alegem esteticul acolo unde el precumpaneste in fata sclaviei ideologice. Dar asta e o discutie pe care n-o putem epuiza acum.

Cei din fosta conducere a CNC au fost implicati in numeroase scandaluri care au compromis institutia. in functiile de conducere s-au aflat oameni care n-au avut o viziune de ansamblu asupra cinematografiei romanesti, si-au sustinut favoritii, gen Sergiu Nicolaescu, si cam atit. Nu va temeti ca v-ati putea compromite, ca sinteti intr-o functie compromitatoare?
Dumneavoastra imi dati impresia pe alocuri ca vreti sa va luati propriul interviu. Compromitatoare, de ce? Considerata de catre cine? Mie imi plac cauzele mari. Daca reusim sa scoatem citeva filme foarte bune si sa avem un pluton de filme medii, dar cu succes la public, daca reusim sa aducem o boare de echilibru in aceasta comunitate, in selectia productiilor finantate, as putea spune ca mi-am facut datoria.


„Un fel de Casablanca est-european“

Domnule Serbanescu, ce filme romanesti v-au placut dintre cele pe care le-ati vazut anul acesta?
Mi-au placut A fost sau n-a fost? si Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii.

Veti avea un film, anul viitor, pe ecrane? Se face un film dupa un scenariu scris de dvs.?
Sper ca filmul realizat dupa scenariul meu Dincolo de America, publicat in cartea De ce a ucis-o Shakespeare pe Ofelia?, sa aiba premiera in martie sau aprilie 2007. E in faza de postprocesare. Scenariul meu a cistigat concursul de la CNC acum doi ani. Am lucrat cu regizorul Marius Teodor Barna.

De ce ati ales acest regizor?
Eu m-am intors din Statele Unite in 2002. Am cautat regizori tineri. Am avut o discutie cu Marius Barna, care e si el scriitor. Am vazut un film al lui care se numea Razboi in bucatarie, foarte bun, foarte interesant, in special prin curajul abordarii temei.

Cum e filmul dvs.?
E vorba de o poveste petrecuta in anii stalinismului, in 1957, o poveste de dragoste din Romania. Un fel de Casablanca est-european, in care nazismul ca forta oprimatoare si distrugatoare este inlocuit de comunism, la fel de rau, la fel de malefic.

Sinteti unicul semnatar al scenariului. Ati avut ideea sa mai asociati pe cineva la procesarea scenariului, la adaptarea cinematografica, la dialoguri?
Nu. Sint unicul semnatar al scenariului. Eu cred ca se poate acest lucru. Poti sa fii autorul scenariului si al dialogurilor daca te tin puterile.
Revenind: ce se intimpla cu povestea de dragoste din filmul dvs.?
E o poveste de dragoste combinata cu mitul inversat al lui Pygmalion si al Galateei. in filmul meu, femeia este Pygmalion, femeia il initiaza pe un tinar in arta scrisului si se indragosteste de el. Ajungem intr-un final in care sistemul fringe povestea de dragoste, eroina fuge in America. Barbatul ramine aici, suporta si o detentie politica, si la batrinete scrie aceasta poveste de dragoste, pe care fosta lui iubita, acum la senectute si ea, o reciteste obsesiv peste Ocean. Atit le-a mai ramas...

Daca mai vreti sa scrieti scenarii, ce o sa faceti?
N-o sa mai vreau sa scriu scenarii cit timp sint in aceasta functie. Dar pot sa scriu romane, piese de teatru. La Nationalul bucurestean mi se joaca Sonata pentru saxofon si Eva, care a ajuns la a 70-a reprezentatie. Cred ca in aceste cimpuri literare voi putea evolua multumitor. Nu zic suficient, pentru ca in arta suficient nu e niciodata.