OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Prevad o obiectie a lui Andrei Cornea la argumentul meu din articolul O prostie inteligenta (Observator cultural, nr. 5). Va spune ca el a folosit cuvintul antisemitism intr-o acceptiune speciala. Care e aceasta? Iat-o: opozitia teologica fata de iudaism si iudei.

Fals. Fals. De doua ori fals. O data, pentru ca antisemitismul nu are nici o legatura, dar absolut nici una cu teologia (indiferent care ar fi ea). Si a doua oara, pentru ca opozitie teologica fata de iudaism si iudei nu exista. Islamismul e altceva, nu e antisemitism, nu e antiiudaism. Crestinismul e altceva, nu e antisemitism, nu e antiiudaism. Iudaismul, islamismul si crestinismul sint revelatii diferite ale aceluiasi adevar religios.
Prismatic, adevarul religios – Unul – se face vizibil in culori diferite. Prisma e data de structurile noastre mentale diferite. Sintem oameni, nu dumnezei. De aceea vedem adevarul ca fiind religios si de aceea il vedem in culori diferite. Dumnezeu nu e o persoana religioasa. Nu are religie. La Dumnezeu nu exista adevar. El este Adevarul.

Nu sintem dumnezei? Ba da, zice Iisus, dar nu stim sa realizam aceasta evidenta. A o realiza este ceea ce se cheama Apocalipsa. Singularitati, de tipul extrem de rar al sfintilor, pot realiza Apocalipsa. Acolo, in Apocalipsa, timpul se sfirseste. Dispare. De fapt, nu dispare. Nu are ce sa dispara. Timpul nu exista. Este maya. Acolo, in Apocalipsa, realizam ca am fost prizonierii unei prejudecati care ne facea sa credem ca exista ceva pe care l-am numit timp. Adam n-a avut cui da acest nume. In mentalul lui nu aparea ceva care sa ceara numele timp. Nici altceva care sa ceara numele istorie.
Ce este, asadar, Apocalipsa? Este momentul non-temporal cind vom realiza, cu totii, ca timpul era o iluzie. Dupa Apocalipsa, nu vor mai exista iudei, islamisti si crestini, ci oameni-dumnezei, fiii lui Dumnezeu, pasarile cerului, florile cimpului.

Si inca ceva. Opozitie teologica este o sintagma care are sens numai in interiorul aceluiasi sistem de referinta. Exista opozitie teologica in iudaism. Este esenianismul. Exista opozitie teologica in crestinism. Sint sectele asa-zis crestine, nerecunoscute nici de teologia oficiala a Vaticanului, nici de teologia oficiala a Ortodoxiei. Este Catolicismul in opozitie cu Ortodoxia.
Dar nu exista opozitie teologica intre crestinism si iudaism, dupa cum merele nu sint in opozitie cu perele. Sint fructe, si unele, si altele, nu partide politice. Cercul nu se opune patratului. Si unul, si celalalt sint geometrie, iar geometria nu se opune geometriei. Ea este, de fapt, o fizica, daca Andrei Cornea vrea sa afle ce e aia geometrie. Grecii, pe care ii traduce, stiau asta. Si mai stiau ceva: geometria (ca fizica) este si un simbolism cosmologic.
In fine, asa se intimpla cind filozofii si analistii politici trec in teritoriul teologiilor. Nu pricep nimic. Ba mai si incurca lucrurile. Produc multa confuzie si fac din unele cuvinte bombe criminale. Nu cu orice cuvinte ne putem juca. Antisemitismul n-are nimic teologic. S-a ars si unul, Nae Ionescu, cu o asemenea speculatie prosteasca (si criminala).

Ce este antisemitismul, asadar? Opozitie. Dar in ce sistem de referinta? In sistemul de referinta al unei teorii a raselor. Falsa, fireste. Ce mai este antisemitismul, asadar? Este o teorie politica posibila. Falsa, fireste. Ea se bazeaza, cind exista, pe presupozitia ca evreii conduc lumea si o conduc rau.
Nu evreii conduc lumea, spune Iisus, ci printul acesteia. Diavolul. N-am auzit inca nici o teorie politica sustinind ca evreii ar fi Diavolul. Nici n-ar fi o teorie politica. Ar fi una teologica. Falsa, fireste. Caci Diavolul este ceva (stim ce?) pe care Dumnezeu il lasa sa guverneze lumea in scopuri apocaliptice. El, Diavolul, este maya timpului si a istoriei. Iluzia pe care o luam drept adevar.