OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Traseul Simonei Kessler este, in acelasi timp, asemanator cu cel al colegilor sai de generatie si inedit. La inceputul anilor ’80, se afla la Cimpulung Muscel, unde preda germana si engleza. Din 1985, a lucrat timp de opt ani la Editura Meridiane. Au urmat: o specializare printr-un „professional publishing course“, la Universitatea Stanford din California, in 1992, doi ani de experienta ca manager al Agentiei Literare GPA din Bucuresti si infiintarea propriei agentii in 1994. Este vorba de Simona Kessler, International Copyright Agency, agentie care reprezinta in Romania peste doua sute de agentii literare si edituri din Statele Unite, Marea Britanie si Europa de Vest. Am putea aminti, din aceasta impresionanta lista, macar citeva edituri, precum Albin Michel, Robert Laffont, Plon, diverse divizii Random House, Penguin-ul american si englez. Merita mentionat de asemeni ca agentia Simonei Kessler reprezinta via PLUS LICENS drepturile de publicare si merchandising in Romania pentru ABC Enterprises, Lucasfilm, Nintendo, Universal Studios si Warner Bros.


„Singura agenta independenta“

Nu mai e un secret pentru nimeni ca agentia pe care o conduceti a fost si ramine singulara in lumea literara romaneasca. Au existat inainte de aparitia ei rudimente de impresariat literar?

In primul rind, doresc sa fac citeva precizari: agentia noastra literara poate fi numita intr-adevar singulara, dar nu este singura care actioneaza pe piata de traduceri din Romania. Singulara prin numarul mare de agentii literare si edituri straine pe care le reprezentam – peste 200 – si mai ales prin serviciile de calitate pe care le oferim de mai bine de zece ani. Cronologic vorbind, am fost prima agenta literara din Romania, iar in prezent sint singura agenta indepedenta, in sensul ca nu sintem o sucursala sau reprezentanta a vreunei agentii „umbrela“ din strainatate. Inainte de 1990 si ceva timp dupa, editurile romanesti apelau la Fondul Literar, care lua legatura cu titularii de drepturi, dar nu-i reprezenta propriu-zis asemeni unor agentii de stat similare din Ungaria (Artisius) sau Iugoslavia (Dilia). Inainte de ’90, Fondul Literar avea si rolul de a depozita si tine la dispozitia autorilor straini drepturile ce li se cuveneau, sume care nu puteau fi platite in valuta si evident nici transferate in lei.

Care ar fi termenii esentiali ai unei ecuatii de impresariere si care ar fi factorii colaterali in cadrul acestei ecuatii?

Sint filolog de meserie si nu ma pricep la ecuatii, stiu doar ca exista ecuatii cu una sau mai multe necunoscute! In cazul nostru, nu prea putem vorbi de necunoscute: pe de-o parte, este portofoliul nostru de clienti pe care-i reprezentam exclusiv in Romania, ceea ce inseamna mii de autori si zeci de mii de titluri, de la carti de copii pina la filozofie, de la clasici ai modernitatii la best-seller, iar pe de alta parte, sint editorii romani, pe care-i cunosc fie de dinainte de 1990 – „din sistem“ cum se spune, avind in vedere ca am fost aproape zece ani redactor la Editura Meridiane –, fie de la prima carte publicata de edituri particulare infiintate dupa ’90 precum Nemira, Teora, Rao etc. Noi punem la dispozitia editorilor oferta noastra de titluri, prezentam noutatile si purtam negocierile in vederea incheierii contractelor de licenta. Decizia editoriala finala apartine editurii, iar acceptul final vine intotdeauna de la proprietarul de drepturi care este si semnatarul contractului.


O singura exceptie: Gellu Naum

Exista scriitori romani – in viata – pe care ii reprezentati?

Nu reprezentam autori romani in viata din doua motive: unu, pentru ca a fi „agent domestic“, adica a vinde opera unui autor in limba originala catre edituri locale si/sau straine este o alta meserie care implica lecturarea unui numar foarte mare de manuscrise, alegerea acelor manuscrise care ar avea realmente sanse de editare, munca redactionala, iar pe linga vinzarea drepturilor de autor catre o editura inseamna si implicare intensa in promovarea respectivului autor. Si doi, pentru ca nu avem realmente timp sa fim si agenti domestici si sub-agenti, si mai ales sa le facem pe amindoua bine. Daca nu ma insel, Fondul Literar, care acum se numeste COPYRO, are deja un departament de reprezentare a autorilor romani in relatia cu editurile romanesti, sau cel putin a traducatorilor.

Aveti de gind sa extindeti la un moment dat activitatea agentiei si spre zona aceasta a reprezentarii autorilor romani?

Asa cum am spus mai sus, nu reprezentam autori romani si nici nu intentionam intr-un viitor foarte apropiat sa dezvoltam „un departament“ de „domestic rights sales“ in cadrul agentiei, dar nu din cauza unei reticente fata de literatura romana, sau a vreunui autor anume sau a unui gen literar, ci din lipsa de timp. Am primit de-a lungul anilor multe solicitari fie de la scriitori prieteni, fie de la autori necunoscuti. Am fost nevoita sa refuz pentru ca nu ne putem ocupa sistematic si aplicat de impunerea autorilor romani. Trebuie sa spun insa ca am facut o singura exceptie si anume cu opera lui Gellu Naum, pe care am preluat-o in reprezentare atit de dragul operei, dar si de dragul doamnei Lygia Naum.


„Sintem o societate cu raspundere limitata!“

Care este in general atitudinea scriitorilor de la noi fata de ideea de a-si incredinta soarta in miinile unui agent literar?

Nu stiu care este in general atitudinea autorilor la noi si nici nu vreau sa fac presupuneri. Pot spune insa cu certitudine ca aceia care ne-au contactat simteau clar nevoia unei interfete comerciale in negocierea cu editurile, si asa e si firesc: scriitorul este artist ! In majoritatea cazurilor, el e aproape inapt sa poarte o negociere la singe cu editorul, o negociere in care el este evident partea slaba: fie ca nu cunoaste bine legea drepturilor de autor, fie ca din dorinta de a fi publicat el cedeaza usor la anumiti termeni contractuali. Bineinteles, exista si genul de autor care cade in extrema cealalta si cere conditii exagerate si negociaza pina in pinzele albe spre disperarea editorilor. Rolul unui agent literar este acela de a obtine un echilibru intre solicitarile autorului si conditiile oferite de editor. Nu este vorba numai de bani si de numarul exemplarelor justificative aici, ci si de calitatea editiei, de pozitionarea cartii respective pe piata, de promovarea autorului si nu in ultimul rind de acuratetea contractului de editare – termeni pe care unele edituri nu prea ii iau in seama, iar autorul, de dragul de a-si vedea opera publicata, ii trece cu vederea.

Cum ar trebui sa arate piata literara romaneasca pentru ca institutia impresariatului sa functioneze cu adevarat?

Chiar daca sint de parere ca sfirsitul de secol XX inseamna o criza de valori literare in genere, nu cred ca piata noastra literara este mai prejos. Sint absolut convinsa ca si la noi exista autori talentati care merita publicati si promovati in mod sistematic. Ceea ce se si intimpla de altfel in unele cazuri notorii: Cartarescu, Liiceanu, Dinescu, Patapievici, Plesu etc. Nu piata literara ar trebui sa arate intr-un anume fel, nici nu stiu cum, de altfel, ci noi, ca agentie literara specializata in reprezentarea autorilor straini, nu ne putem permite in momentul de fata sa ne ocupam de autorii romani. Sintem o societate cu raspundere limitata! Desi nu sint o adepta a subventiilor si sint convinsa ca un autor trebuie impus de editura, cred totusi ca institutiile culturale abilitate ar putea fi mai riguroase si mai obiective in programele de subventionare si mai ales sa instituie un fond de promovare a traducerii autorilor romani in strainatate, asa cum o fac polonezii, elvetienii, ungurii, nemtii, cehii etc.


„Daca imi place un autor foarte tare, intr-o buna zi voi gasi o editura care sa-l publice!“

In ce fel isi regleaza un agent literar conturile cu gusturile literare personale?

Trebuie sa recunosc ca dupa aproape zece ani de editura in care am redactat carti de istoria artei, critica de arta etc., in 1991 cind am inceput sa lucrez ca agent literar nu m-am simtit in apele mele, raspunzind solicitarilor unor editori din acei primi ani, in care s-a tradus masiv literatura comerciala. Faptul ca literatura comerciala ajunsese sa domine – cel putin cantitativ (unele romane de Sandra Brown au aparut in tiraje de peste 300.000 de exemplare) – a fost un efect firesc al cenzurii de ani si ani. In timp, literatura comerciala, de divertisment, s-a asezat in locul care ii revine. Si evident ca sint nespus de bucuroasa ca in ultimii doi ani avem un reviriment al literaturii bune: Polirom, Humanitas, All, RAO etc. au reusit sa readuca in atentia cititorilor autori importanti si sa-i si vinda printr-un efort promotional pe masura, in tiraje substantial mai mari decit media. Ma bucur sa vad ca putem contribui la editarea unor autori precum: Thomas Mann, Vladimir Nabokov, J. D. Salinger, William Golding, F. Scott Fitzgerald, Graham Greene, Erich Maria Remarque, Daphne Du Maurier, John Fowles, David Lodge, Margaret Atwood, Amelie Nothomb, V. S. Naipaul, Nadine Gordimer, Ernst Hemingway, Octavio Paz, Carlos Fuentes, Jospeh Roth, Jean D’Ormeson si multi altii.

As fi ipocrita daca nu as recunoaste ca ma bucura si succesul comercial al unor autori precum: Paulo Coelho (peste 100.000 de exemplare vindute in 2002!), Jeffrey Archer, Tom Clancy, Michael Ondaatje, Helen Fielding, Arthur Hailey, Stephen King, Ken Follett, Agatha Christie, Rosamunde Pilcher etc. Gusturile mele literare nu s-au schimbat, am ramas la autorii mei preferati, dar ca agent literar am avut ocazia sa descopar autori noi minunati: Russell Banks, Colm Toibin, John Lanchaster! In toti acesti ani mi s-a intarit „superstitia“ ca, daca imi place un autor foarte tare, intr-o buna zi voi gasi o editura care sa-l publice!

Cum a schimbat meseria de agent literar relatia dumneavoastra cu cartile si cu scriitorii?

In nici un fel: ma bucur de carti si de compania scriitorilor asa cum am facut-o intotdeauna. Nu cred ca as fi ramas in industria cartii peste douazeci de ani, daca nu ar fi existat aceasta bucurie extraordinara pe care o simt de fiecare data cind citesc o carte buna!