OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Publicam in acest numar ultima parte a interviului pe care ministrul Culturii si Cultelor, Mona Musca, l-a acordat revistei Observator cultural la data de 8 iulie 2005. In numarul trecut, am discutat despre strategiile culturale si despre situatia creata de posibilitatea unei demisii a guvernului condus de Calin Popescu Tariceanu. In aceasta a doua parte a interviului, abordam citeva lucruri punctuale din mandatul Monei Musca. La finalul interviului, am adaugat un post-scriptum, o scurta relatare de la conferinta de presa sustinuta de Mona Musca saptamina trecuta. Speram ca, prin acest interviu, cititorii nostri sa-si fi format o opinie despre realitatea si intentiile unui minister care are un rol decisiv in sustinerea vizibilitatii culturii romane, in Romania si in strainatate.


Ce proiecte sint sau vor fi sustinute de Ministerul Culturii?
Finantarea va merge pe politicile culturale ale Ministerului Culturii. In primul rind, avem doua proiecte extraordinar de importante. Este vorba de proiectul Festivalul „George Enescu“, care va avea loc anul acesta, in septembrie, si de proiectul „Sibiu – capitala europeana in 2007“. Pentru Festivalul „George Enescu“ exista un fond transferat de la Secretariatul General al Guvernului, care se ocupa pina acum de Festival. Iar pentru Sibiu exista institutia Comisarului European pentru „Sibiu – capitala europeana“. In afara de aceste proiecte, care au bugete separate, politicile Ministerului Culturii se indreapta spre patrimoniul cultural national. Importanta patrimoniului cultural national este covirsitoare. Reprezinta, pina la urma, memoria noastra materiala si imateriala, reprezinta identitatea noastra, este o chestiune de siguranta nationala, cum spunea Traian Basescu, care ne-a chemat la CSAT pentru acest subiect. In opinia presedintelui Basescu, patrimoniul cultural national egal siguranta nationala.


- Trei sute de monumente sint in colaps

In ce stare se gaseste acest patrimoniu?
Este intr-o foarte grava situatie. Romania are o zestre culturala colosala, in privinta monumentelor. Avem 27.000 de monumente. Asta-i partea buna. Partea nefericita este ca au fost neglijate aceste monumente. Consecinta este ca trei sute sint in colaps si patru sute de monumente – in precolaps.

Ce inseamna colaps?
Este ceva care mai poate fi salvat cu o infuzie puternica de finantare si de specialisti.

Stiu ca sint biserici unde pictura este distrusa.
Nu e vorba numai de biserici. Sint cladiri de patrimoniu distruse. Drept urmare, politica Ministerului Culturii a fost ca finantarile pentru aceste monumente sa fie prioritare.

Dati-mi exemplul unui loc din tara unde e jale si unde incercati sa interveniti.
O situatie de colaps a fost la Scoala Latina de la Cincu, din judetul Sibiu. Acolo este o cladire din secolul al XVI-lea si se darima in fata ochilor. Apoi, in Dimbovita, manastirea Nucet este intr-o situatie grava. La fel – Biserica Pelin din judetul Covasna. Si o sa va mai spun ceva: centrul istoric al Bucurestiului are asemenea cladiri care pur si simplu se prabusesc sau, si mai grav, sint darimate, sint distruse.

Cite din aceste cladiri aflate in colaps pot fi salvate?
Noi speram sa le salvam pe toate. Din pacate, bugetul PSD-ului, al domnului Razvan Theodorescu, pentru monumente, a fost de 160 de miliarde.

E mult, e putin?
In 1999, bugetul pentru monumente era de o mie de miliarde. Iar acum este de 160 de miliarde. Sigur ca avind un asemenea buget nu poti sa salvezi... La viitorul buget, am de gind sa dublez bugetul Ministerului Culturii si cea mai mare parte a banilor sa fie orientata pentru cladirile de patrimoniu aflate in colaps si precolaps.

Cu toata aceasta situatie catastrofala a monumentelor, stiu ca aveti un proiect de incurajare a turismului cultural.
Intre turism si cultura este o relatie aproape organica. Turismul poate ajuta cultura, si ma refer aici la monumentele de patrimoniu. Fondurile din turism se pot indrepta si spre reabilitarea acestor monumente. Monumentele, in toata lumea, aduc mari beneficii turismului. Unele tari au facut ministere ale culturii si ale turismului. N-ar fi rau ca si Romania sa se gindeasca la o asemenea solutie. Voi avea o dezbatere publica pe aceasta tema. Avem un proiect pilot, un sat din care au plecat sasii, Viscri, un sat uitat de lume. In Viscri s-a reabilitat, cu ajutorul Ministerului Culturii si al Bancii Mondiale, o biserica, s-a facut un muzeu, s-au reinventat meseriile traditionale ale locului, s-a reinventat turismul agrar. Si Viscri are acum trei mii de turisti pe an.
Iata ce beneficii mari aduce turismul cultural! Iar cind am fost in vizita la Printul Charles, care este implicat in reabilitarea satelor transilvane, am vorbit despre Viscri ca despre un mare succes. Cred ca reabilitarea unui monument trebuie sa duca la regenerarea intregii zone, cu profit maxim pentru oamenii de acolo, din toate punctele de vedere.


- Cu Dinu C. Giurescu am ajuns la o situatie amiabila

Mi s-a parut extrem de ingenios formulata scrisoarea deschisa pe care i-ati adresat-o lui Dinu C. Giurescu, fostul director al Muzeului Taranului Roman, in urma careia el si-a dat demisia. Intr-un fel i-ati spus: frate, demisioneaza, eu n-am lege sa te demit, dar tu sa faci bine sa demisionezi.
Eu nu i-am spus sa demisioneze. Eu i-am spus sa gaseasca o solutie.

La Muzeul Taranului Roman nu se putea lucra.
Povestea este veche. Cind eram parlamentar, in opozitie, am primit foarte multe sesizari in legatura cu situatia de la Muzeul Taranului Roman. Eu, personal, am apreciat ce a facut Horia Bernea pentru acest muzeu. Cind am devenit ministru, am verificat sesizarile respective, care s-au dovedit intemeiate. Am stat de vorba cu toate partile implicate si am ajuns la concluzia ca exista foarte multe deficiente de administrare, de organizare. Din punct de vedere profesional, erau doua tabere, cu doua filozofii, cu doua strategii, ceea ce a dus la antagonizarea celor doua tabere, in detrimentul muzeului. Ba mai mult, o tabara a dat in judecata conducerea muzeului. Eu am stat de vorba separat cu cele doua tabere, pe urma i-am adus impreuna, am reusit sa incheg un dialog intre domniile lor.

Inca din ianuarie vi s-a cerut insistent sa-l faceti plecat pe Dinu C. Giurescu.
La toate presiunile care s-au facut asupra mea, eu am tinut cont ca Dinu C. Giurescu este o personalitate in domeniul istoriei. Am mai realizat ca domnia sa nu era potrivit pentru postul pe care il ocupa, nu era domeniul de preocupari al domniei sale. Pe linga asta mai era si conditia, trecuta in contractul semnat cu fostul ministru, de a locui, sase luni pe an, in America, ceea ce nu folosea institutiei al carei conducator era.

Asa ca i-ati adresat acea scrisoare, care l-a pus in dificultate.
Pe linga discutiile personale pe care le-am avut, am ajuns la concluzia ca trebuie sa existe si o expunere publica a situatiei de acolo, care sa nu-l incrimineze. Dupa acea scrisoare, i-am cerut o audienta. In biroul sau am mai avut o discutie si i-am spus sa ia scrisoarea asa cum este; ea exprima regretul meu ca trebuie sa fie schimbat. Pe de alta parte, scrisoarea exprima hotarirea mea, mai mult decit ferma, sa fie schimbat.

Cum a reactionat Dinu C. Giurescu?
Am ajuns la o situatie amiabila. Domnul Dinu C. Giurescu a realizat ca nu foloseste daca ramine in continuare in functie. I-am spus ca demisia sa ar folosi muzeului.

L-ati convins sa demisioneze?
A demisionat si apreciez acest gest. Iar noul director de la Muzeul Taranului Roman, Vintila Mihailescu, din toate referintele pe care le am, oficiale si neoficiale, poate face o treaba foarte buna.


- Ludovic Spiess a adus mari deservicii Operei

Un alt punct cistigat in mandatul dvs.: Opera Nationala din Bucuresti. Acolo n-ati mai mers cu scrisori deschise, cu rugaminti si audiente. Ludovic Spiess a fost demis. E chiar atit de grava situatia de la Opera?
Foarte grava. Era foarte grava si din punct de vedere profesional, dar mai ales din punct de vedere financiar si administrativ. Este atit de grava incit m-am gindit, zile in sir, daca sa sesizez Parchetul sau nu. Am sesizat finantele si Curtea de Conturi si, in urma rapoartelor pe care am sa le primesc, voi vedea daca sesizez Parchetul.

De ce n-ati sesizat Parchetul?
Am avut o retinere pentru faptul ca Ludovic Spiess este o personalitate culturala care a adus, ca artist, mari servicii culturii romane. Pe de alta parte, a adus mari deservicii Operei prin prezenta domniei sale acolo. Acum vreau sa vad daca rapoartele Curtii de Conturi si ale Ministerului Finantelor ne obliga sa sesizam Parchetul.

Ce spun primele evaluari?
Primele evaluari sint foarte grave. Din punct de vedere administrativ, Ludovic Spiess a dat salarii de merit si premii pentru functii care nu exista. Domnia sa a functionat cu derogare de studii. Nici directorul adjunct, Dorel Popescu Badea, n-avea studiile necesare. Mai mult, s-a plecat in reparatia Operei de la un contract de 500 de milioane si s-a ajuns, prin 16 acte aditionale, la un miliard si jumatate.

Ce era cu aceste suplimentari de fonduri?
Nu exista nici un proiect de reparatii. Au spus doar ca vor sa refaca Opera. Au cerut initial 500 de milioane si au ajuns la un miliard si jumatate.

Poate ca atit costa reparatia!
Nu a existat nici o evaluare a costurilor pentru reparatii. S-au apucat de lucru si, pe parcurs, au insarcinat cu proiectarea chiar pe constructor. O asemenea situatie nu este tolerabila. Desi s-au bagat asa de multi bani, scena n-a fost reparata, nici sonorizarea si nici multe altele care sint esenta intr-o asemenea cladire. Am fost mirata ca in centrul Bucurestiului, unde este Opera, pentru cheltuielile de santier s-au luat 2,5% din toti banii cheltuiti acolo. Suma este foarte mare pentru organizarea de santier: nu trebuia sa-si aduca nici apa, nici lumina. In schimb, aduceau zilnic muncitori de la 200 de kilometri. Va dati seama ce risipa! Eu ma indoiesc ca poti face un santier si sa aduci, zilnic, oameni de la 200 de kilometri distanta. Daca faci asta esti fie nepriceput, fie inconstient. Iar cel care accepta aceasta situatie, cum a fost Ludovic Spiess, este iresponsabil cu banul public.


- La Bienala de la Venetia, Romania a trimis un concept

La Opera, va urma un concurs pentru alegerea unui nou director. Intre timp, Ion Caramitru a fost ales director al Teatrului National Bucuresti. Inteleg ca, pentru toate aceste functii, ati facut si faceti comisii independente. Cum functioneaza aceste comisii?
Alegerile de la Muzeul Taranului Roman si de la Teatrul National Bucuresti s-au facut de catre comisii independente. Aceste comisii au fost selectate de Ministerul Culturii. E foarte important ca atunci cind faci o comisie sa nu-ti alegi cumva prieteni acolo sau oameni care iti plac tie. Trebuie alesi oamenii cei mai buni din domeniu si, pe cit posibil, cel mai putin interesati personal de postul respectiv.

Doamna ministru, tot o comisie independenta a ales si proiectul Romaniei pentru Bienala de la Venetia. Comisia a ales lucrarea lui Daniel Knorr, un spatiu gol, fara nimic in el, cu doar o eticheta pe care scria tara participanta. Alegerea a strirnit zimbete malitioase.
In primul rind, nu am vrut ca tot Ministerul Culturii sa hotarasca cine sa se duca, cine sa reprezinte Romania. Pina acum, Ministerul Culturii hotara, fara sa-si justifice criteriile si fara sa fie transparent, cine merge la Bienala de la Venetia. Mie mi s-a parut absurd ca functionarii din Ministerul Culturii sa hotarasca cine participa. Si atunci am spus: eu vreau neaparat o comisie. Am chemat oameni cu viziuni diferite, de la Mihai Oroveanu la Dan Perjovschi, care am vrut sa fie exceptionali pe domeniul de arta contemporana. Ei l-au ales pe Daniel Knorr. Eu am asteptat deschiderea Bienalei cu sufletul strins pentru ca proiectul era bizar din punctul de vedere al unui neavenit. Cind am ajuns la Venetia, la pavilionul romanesc era o mare de oameni. Niciodata n-a fost o asa imbulzeala. Rezultatul a fost ca, pentru prima data, Romania a fost luata in seama si a luat premiul al II-lea.

Care sa fie explicatia unui asemenea succes? Acasa multi au strimbat din nas.
Cei care au fost in comisie au stiut, mult mai bine decit oricine altcineva, ca acolo nu este vorba nici de arta figurativa, nici de arta nonfigurativa. Acolo batalia se da pe idei, pe concepte. La Venetia, Romania a trimis un concept, o idee. S-au orientat foarte bine. Ma intreb, daca decidea tot un functionar din Ministerul Culturii, ce succes aveam? Probabil ca ne scaldam tot in anonimat.

Cum a functionat comisia de alegere a TNB?
Pentru comisia de alegere a Teatrului National am vrut sa faca parte si o personalitate din societatea civila, care poate judeca un proiect: a fost Nicolae Manolescu. In comisie, am avut grija sa fie cineva care a mai fost diretor la TNB si a facut treaba buna acolo – e vorba de Ion Cojar. Am avut grija sa fie acolo cineva care sa reprezinte si invatamintul universitar din domeniu. Si mi-am dorit ca presedintele juriului sa fie accidental angrenat in lumea teatrala din Romania, sa fie o somitate din punct de vedere profesional si sa fie vertical din punct de vedere caracterial. Si acela a fost Liviu Ciulei.


- Ambitia mea a fost sa-l aduc pe Andrei Serban

Cit de usor a acceptat?
Nu foarte usor. M-am dus la repetitiile domniei sale de la Teatrul Bulandra, am avut o lunga discutie. Mi-a spus ca, daca nu veneam la teatru, nu accepta sa fie in comisie. L-am rugat cu cerul si pamintul sa accepte. Si i-am spus si de ce: doream sa fie un concurs foarte corect. Cu atit mai mult cu cit unul dintre concurenti, Alexa Visarion, era liberal.

Nu aveti un regret ca nu l-ati putut numi pe Andrei Serban?
Ambitia mea a fost sa-l aduc pe Andrei Serban inapoi.

El n-a vrut sa treaca prin concurs, a spus ca nu vrea sa se plieze pe legile PSD-u-lui de organizare a concursului.
Am vorbit la telefon cu Andrei Serban de multe ori. Domnia sa insa nu este liber decit trei luni pe an, in perioada verii.

In plus, asa cum ne-a spus intr-un interviu pentru Observator cultural, ar dori sa bombardati cladirea Teatrului National si sa lucreze pe ruinele ei.
E o metafora.

Bombardati Teatrul National?
Nu, eu trebuie sa respect legile de concurs.

L-ati pierdut pe Andrei Serban!
Nu, deloc. Am creat, in cadrul Teatrului National, un Centru de Cercetari si Creatie Teatrala, cu numele Andrei Serban. Centrul acesta va avea un buget separat de Teatrul National, va insemna cercetare, scoala de teatru si productie.

Andrei Serban a acceptat sa conduca acest centru?
Da. Am dus multe tratative. Am fost impreuna si la ministrul Educatiei cu care vom face Ordinul de functionare si organizare al acestui centru. In urma acestui demers, avem gata Hotarirea de guvern, care asteapta aprobarea.

De ce v-ati dus la ministrul Educatiei?
Acest Centru de Cercetare si Creatie, condus de Andrei Serban, va putea sa dea diplome, ba mai mult, va putea organiza si doctorate.

Cu ce bani?
Vor fi bani de la ministerul Culturii, de la ministerul Educatiei si cofinantari.


- Indiferent de cine face selectia, vor fi intotdeauna reprosuri

Sint circotas! Avem comisii independente de alegere, nu mai sint functionari care sa decida, dar de ce sint atitea discutii legate de prezenta Romaniei la tirgurile internationale de carte?
Pina acum, Ministerul Culturii organiza tirgurile de carte.

Ati fost vreodata la Frankfurt, sa vedeti ce jale era la standul romanesc?
Era jale. Am primit informatii pe care as prefera sa nu le facem publice.

Le stim! La standul romanesc era ca la crisma, se bea vinul din pahare de plastic, iar unor reprezentanti li se impleticea limba in gura cind trebuia sa prezinte standul.
Era groaznic.

Ce face ministerul in aceste conditii?
Am spus ca sint altii mult mai priceputi care sa organizeze aceste standuri. Am facut licitatie, la care putea sa participe oricine.

Doar pentru conceperea standului?
Nu, pentru organizarea intregii prezente acolo. Prima incercare a fost Tirgul din Israel. A fost asa si asa, dar, oricum, mai bine ca altadata. Am facut licitatie pentru Tirgul de carte de la Paris, unde a fost mult mai bine. Iar acum va fi Frankfurt, cu caiet de licitatie. Urmeaza ca licitatia sa aiba loc. Sint convinsa ca lucrurile vor sta mult mai bine. Ministerul ramine ca finantator...

Sint doua probleme legate de tirgurile de carte. Prima, cum te prezinti, cum arata standul? A doua problema, cine face selectia? Aici au fost niste scandaluri... inclusiv anul acesta, cind selectia pentru Paris a facut-o Dan C. Mihailescu si i s-a reprosat selectia. Stiti, nu?
Stiu. Eu cred ca indiferent de cine face selectia, vor fi intotdeauna reprosuri. Daniel Knorr a avut impotrivirea unei mari parti a specialistilor.

Cei care cistiga proiectul vor face si selectia?
Da, cei care cistiga proiectul vor face si selectia titlurilor. Asa mi se pare firesc. Pe de alta parte, am stabilit ca la aceste tirguri de carte Romania sa mearga cu evenimente pe care sa le prezinte acolo. Sa mearga cu un catalog cu scriitorii mari ai momentului, cu un scurt CV al lor si cu fragmente traduse in limba tarii respective, unde se tine evenimentul.

Va fi o selectie pe teme?
Vom anunta aceste teme cu mult timp inainte de eveniment, in asa fel incit editurile sa-si pregateasca strategia. Nu vom avea o lupta intre orgolii scriitoricesti, ci vom avea teme de impact la publicul din Uniunea Europeana. Nu va fi o selectie de scriitori, ci o selectie de teme, sustinuta de diverse volume publicate de edituri.

Si cum vom face cu traducerile? Temele acestea vor fi sustinute de traduceri, facute special pentru acel tirg?
Am mai stabilit, impreuna cu Horia-Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Roman, sa traducem carti in limba tarii respective, dar intr-o cantitate care sa devina semnificativa, cel putin patru-cinci carti. Cartile sa fie publicate inainte de acel tirg si, la acel tirg de carte, sa te duci cu autorii respectivi, sa-i prezinti publicului dupa ce cartea exista in limba tarii respective.

Va fi posibil anul acesta, la Frankfurt?
Nu. Aceste traduceri nu se vor face „pe picior“, ci se vor face in relatie cu traducatorii nativi de acolo si cu o editura foarte mare de acolo, care sa ne asigure si publicitatea si difuzarea cartii.

Aflu ca ati creat Fondul de Mobilitate Culturala. Cum este alcatuit?
Poate ca suna extraterestru. Fondul de Mobilitate Culturala da posibilitatea Ministerului Culturii sa finanteze participarea oamenilor de cultura din orice domeniu la proiecte si intilniri culturale de peste hotare. Conditia este ca participarea sa fie activa.

Sa luam un exemplu: daca un scriitor merge la un congres de poezie si sustine un recital din opera lui, poate primi bani?
Da. Orice participare peste hotare a unui creator, care este invitat cu o interventie, este sustinuta de Ministerul Culturii. Noi platim drumul; chiar si taxa de participare. Acest Fond va da mobilitate oamenilor de cultura. Pina la urma, ambasadorii cei mai buni ai Romaniei in afara granitelor tarii sint oamenii de cultura. Trebuie sa le creezi cadrul adecvat pentru a participa. Sint foarte multi care, chiar daca primesc niste invitatii exceptionale de participare, nu pot sa le onoreze, pentru ca nu dispun de bani de deplasare. Si as vrea sa va mai spun de inca o masura a Ministerului Culturii: EURO 26. Avem un parteneriat public-privat cu un ONG, pentru un proiect european, asa incit cardurile EURO 26 sa functioneze si in Romania.

Ce inseamna asta?
Pe baza cardului EURO 26, care se va imparti gratuit, toti tinerii sub 26 de ani vor beneficia de reducere cu 50% in toate institutiile de cultura. Acest card, EURO 26, va fi valabil in Europa si in Romania. E lucru mare!

Cum se va obtine acest card?
Vom face o campanie pe tema asta, se poate obtine de oriunde, de la scoli, de la facultati. Dar nu e nevoie sa fii student, poti sa fii copil de la casa de copii, poti sa fii inginer care lucreaza, poti sa fii casnica, acest card iti va permite sa intri oriunde, la muzee, la spectacole, platind doar 50% din valoarea biletului. Este pina la urma primul gest care pune in practica acea prevedere din Constitutia Romaniei ca accesul la cultura este garantat.


- Lancram este un repros intemeiat

Un repros: situatia nerezolvata de la Lancram, unde este mormintul lui Blaga, obturat de o sala de sport, construita de PSD.
Lancram este un repros intemeiat. Din pacate, nu eu am produs sala de sport de acolo. Cind am venit in minister era deja construita acea sala de sport. N-a avut avizul Ministerului Culturii. Vinovati sint Ministerul Culturii si Razvan Theodorescu pentru ca n-au intervenit atunci. Ma mir ca Razvan Theodorescu n-a protestat.

Ce ati putut face dvs.?
L-am dat in judecata pe primarul de acolo si in felul acesta am stopat lucrarile. Prin darea in judecata, ei nu mai pot sa continue. Acest proces e pe rol si inseamna stoparea lucrarilor, pina la o sentinta definitiva. Ulterior am ajuns la o concluzie, cu Laszlo Borbély, secretar de stat la ministerul Lucrarilor Publice, sa se faca acolo o sala de sport la un nivel mult mai jos, in asa fel incit sa nu impieteze asupra zonei respective si a mormintului. Atit am putut eu sa fac.

Vad ca v-ati mai revenit, doamna ministru! Sinteti mai optimista. Imi amintesc ca la acea intilnire de la Clubul Prometheus, cind a fost prezentata strategia ICR, dvs. ati parut foarte plingacioasa. Presedintele Basescu chiar v-a intrebat: Mona, tu faci parte din acest guvern? A fost o mica intepatura.
Fac parte din acest guvern. Si ma pling de bani. E intemeiata plingerea. Vreau sa inteleaga toti colegii mei din guvern, inclusiv presedintele Romaniei, ca e nevoie de un buget mai mare la cultura. Are nevoie cultura de finantare daca vrei sa faci treaba buna si daca vrei sa reprezinti Romania cu cinste si onoare.

Presedintele Basescu a promis ca va sustine schimbarea Legii la ICR. Proiectul vad ca intirzie, cu toate ca presedintele a spus ca-l va sustine. Si lucram tot pe o lege ceausista.
Presedintele Basescu a facut urmatoarea declaratie publica: da, voi sustine finantarea culturii si orice proiect care va face mai vizibila Romania peste hotare. De altfel, sa stiti ca presedintele Basescu va fi patronul unor proiecte culturale de importanta nationala.

Cum ar fi?
Biblioteca Nationala – definitivarea constructiei. De asemenea, se vor informatiza bibliotecile din tara.

Doamna ministru, exista un repros la adresa dvs.: ca vreti sa fiti europarlamentar, neglijindu-va treburile de ministru. E adevarat ca vreti sa faceti naveta intre Ministerul Culturii si Parlamentul European?
E adevarat. Eu am invatat, de-a lungul timpului, un lucru: daca nu esti un om informat nu poti sa ai pretentia sa alegi in cunostinta de cauza. Acesta este motivul pentru care eu am dorit sa particip ca euroobservator, pentru a putea alege in cunostinta de cauza daca sa ramin in Parlamentul Romaniei sau sa ma duc in Parlamentul European.

Reprosul era ca neglijati activitatea de la minister.
In nici un caz. N-o sa pot sa ma gindesc la o asemenea alegere – Parlamentul Romaniei sau Parlamentul European – daca nu am toata informatia de rigoare. Vreau acest lucru, cu o conditie: daca pot sa ma duc doua zile pe luna la plen in Parlamentul European, ca observator, doua zile la comisie, doua zile la grupul parlamentar din care voi face parte.

Asta ar insemna sa lipsiti din Romania o saptamina pe luna.
Nu va fi o saptamina intreaga, ci, pe parcursul unei luni, as vrea sa fie cite doua zile. Asta in conditiile in care n-o sa-mi mai iau concediu si in conditiile in care eu lucrez de luni pina luni, fara week-end.


- Eu ma hranesc din critici si fitile

V-ati dorit sa fiti ministru?
Nu. Eu mi-am iubit activitatea de parlamentar. M-am zbatut pentru proiectele mele. Mie imi place sa fiu parlamentar, cu multa munca, cu mult singe in bataliile pe care le-am dus, cu suturi in fund; am dat si eu, am si incasat. Imi place munca de parlamentar. Eu nu m-am gindit niciodata sa am functie executiva. Prima oara cind am venit la Ministerul Culturii mi-am dorit sa fac un pic de ordine. Era un fel de datorie a mea sa incerc sa indrept lucrurile. Si acesta a fost motivul esential pentru care am acceptat sa fiu ministru.

Va place?
La inceput am fost bulversata. Dar mi-am adus o echipa extraordinar de buna: Ioan Onisei, Virgil Nitulescu, Delia Mucica, Tudorel Urian, Adrian Lemeni. A inceput sa-mi placa, am putut sa misc lucrurile. Cine spune ca nu poate sa faca treaba, minte.

Ce va doriti cel mai mult de la lumea culturala, de la oameni care nu sint neaparat in functii publice?
Vreau sa primesc in continuare critici si sugestii. Mi-au folosit extraordinar. Chiar daca au fost prin intermediul presei, m-au ajutat.

Vreti sa fiti criticata?
Da, da, da. Eu ma hranesc din critici si fitile. Eu stiu ce au insemnat criticile la adresa lui Razvan Theodorescu. Daca el ar fi tinut cont de aceste critici, ar fi fost un ministru mult mai bun. In al doilea rind, doresc un parteneriat cu oamenii de cultura, sa vina cu sugestii, cu proiecte. Vreau ca publicul si creatorii sa aiba de cistigat de pe urma activitatii mele la Ministerul Culturii. Mie mi-a folosit foarte mult ca nu sint om de cultura, ca nu sint dintr-o anumita tabara. Pot sa discut cu toti, n-am facut nimic fara sa ma consult cu cei din domeniu.