Ordinul pe care cadrele militare îl
dădeau soldaţilor după ce ei încremeneau în poziţie
de drepţi la apariţia lor era – poate mai şi este, nu ştim
noile reglementări din armata de azi – „Continuaţi!“. Aşa ni
se ordonă şi acum – „Continuaţi!“ –, totul este în
ordine, voi cu voi, noi cu noi. E simplu, direct şi firesc. Vechea
gardă FSN-istă şi-a strîns puişorii risipiţi peste tot şi
a sunat din goarnă adunarea sub acelaşi drapel. Oportunismul şi
fripturismul au bătut şi comunismul, şi capitalismul.
„Anticapitalista“ era scris pe bannerele junilor greci puşi pe
dat foc şi pe violenţe chevaristo-anarhiste, după ce li s-a cam
urît cu binele de prea mult capitalism. „Anticapitalista“ –
se juca cu vorbele, roşu în obraji, actuala prim-căpetenie
PSD-istă, mai săptămînile trecute, cînd clama
necazurile economiei americane şi promova grija faţă de omul
recent mioritic, prin guşaţii baroni locali ai partidului său,
dedaţi necazurilor celor ce muncesc. „Anticapitalista“ pare
opţiunea autohtonă a unei pseudostîngi ce bate în
alegeri o pseudodreaptă, la fel de coruptă şi de pusă pe
furtişaguri ca şi cei ce visează doar sacrificial în folosul
naţiunii române. „Continuaţi!“, ni se ordonă şi azi,
staţi cuminţi şi nu gîndiţi, de restul ne ocupăm noi, o să
vă fie bine şi o să trăiţi şi mai bine. Abia aşteptăm să-i
vedem pe Horia-Roman Patapievici, pe Mircea Cărtărescu şi pe
Traian Ungureanu schimbînd bezele etico-ideologice cu Miron
Mitrea, Viorel Hrebengiuc, Radu Mazăre şi cu toţi oprişanii
locali ce dau tonul şi fac muzica actualei configuraţii politice de
guvernare.
De continuat, continuăm, că nu-i cale de dat înapoi. Nici de stat pe loc. Ne aşteaptă, printre răsucelile crizelor de tot felul, progresul!
Cum-necum, mai cu opinteli, mai cu
hăis, mai cu cea, cu „votaţi“ sau „nu votaţi“, mai cu
răsturnări de situaţii şi cu dezertări de la „una am zis, alta
am făcut“, mai cu „Trăiască!“, mai cu „Huo!“, mai cu
dezamăgiri şi iritări, mai cu frustrări şi tocmeli la ceas de
masă de seară – ce frumoşi erau alde Radu Mazăre şi Liviu
Dragnea, mari mahări ai principalului partid al grijii faţă de
oameni, nu la cantina uzinelor „23 August“, ci în marele
hol de la Hotel Marriott, trăiască social-democraţia şi grija
umanistă 4 ori 4 faţă de cei nevoiaşi! – cuvînt magic în
aceste zile de Post al Crăciunului – şi de valorificare de
posturi ale Guvernului încă în gestaţie, mai cu lupte
fratricide, mai cu încuscriri organice şi ecologice contra
naturii poluate mai ales de americani, mai cu interes, mai mult cu
interese atunci cînd zgîrie uşa dezamăgirilor
dezinteresul, mai printre nopţi nedormite, mai printre ninsori şi
ploi în averse… să nu lungim prea mult variatele
consideraţii asupra contextului politic, lucrurile se aşază în
matca lor firească.
Avem un nou Parlament.
Vom avea Guvern.
Vom avea premier.
Vom avea un An Nou 2009.
Să ne trăiască! Toată lumea este pentru. Fără voturi contra, fără abţineri. Am reuşit împreună!
Iată cîteva îmbărbătătoare
certitudini.
Mai contează cine cu cine a bătut
palma şi cui vor reveni posturile din viitorul Executiv, dacă la
Cotroceni consilierul prezidenţial dr. Cristian Preda stă veşnic
cu carneţelul în mînă şi-l suceşte tot timpul, gata
să inscripţioneze pe răbojul eternităţii noi fapte de viaţă şi
de muncă? Sîntem convinşi că, oricum ar fi evoluat
lucrurile, tot bine era pentru naţiunea română. Pregătită
trup şi suflet de sărbători şi pentru mult dorita odihnă dintre
15 decembrie şi 15 ianuarie a fiecărui an, cînd toată ţara
este într-o ferice sărbătoare după osteneala de peste an. Că
PSD-ul a bătut palma cu PD-L-ul nu ni se pare nimic anormal: era în
cea mai coerentă logică. Ilogice rămîn fandoseala cu
transformarea peste noapte a PD-L-ului în partid „de dreapta“
şi aderarea la familia „popularilor“ europeni. Ne tot întrebăm
al cui a fost acest proiect care a stricat armonia unicei stîngi
româneşti. Ca şi Procesul Comunismului, acceptat cu opinteli
de fostul comandant de navă şi apoi depus ca mare piatră de hotar
moral pe pieptul actualului preşedinte Traian Băsescu. Precum erau
aşternute decoraţiile pe tunicile mareşalilor sovietici. De la
Jukov la Voroşilov şi de la Vatunin la Rokossovski, ce-ar mai fi de
spus, „dragă Volo“? Well, well, well, s-a bătut palma ca între
buni români, PSD-ul condiţionînd intrarea la guvernare
de extirparea UDMR-ului din arcul guvernamental. Discursul neaşteptat
de virulent la adresa „ungurilor“ – atunci cînd nu era
„miştocar“, şi iar am cita din spusele celor două beizadele
din Teleorman şi Constanţa –, transmis cu obidă şi
resentiment…, denotă gradul ridicat de spirit democratic european
şi de golănie judeţeană a liderilor PSD. Scoaterea UDMR-ului din
cărţile puterii ar putea avea un efect pervers, tocmai prin
preluarea de către PSD şi PD-L a discursului şovin, xenofob şi
naţionalist din panoplia celor două grupări extremiste ce nu au
avut acces în actualul Parlament.
PRM-ul lui Vadim Tudor şi PNG-ul lui
Gigi Becali au măsluit şi mistificat tot ce era valoros şi demn
din patriotismul lui Şaguna şi al lui Octavian Goga. Timpurile
politice erau altele, năzuinţele locuitorilor României de
astăzi pentru o viaţă mai decentă au rămas aceleaşi: simplu,
vor să trăiască mai bine. Pentru acest „mai bine“, multă lume
nu s-a dus la vot şi nu a votat în 2008. A ieşit ce-a ieşit,
lucrurile nu se vor linişti decît după alegerile
prezidenţiale din 2009. Cînd viitorul preşedinte şi actualul
Parlament/ Guvern vor putea gestiona, cum-necum, bugetul României
şi nevoile românilor.
„Continuaţi!“

