Romanul Spune da, Ninon de Maud
Lethielleux, publicat la Editura Spandugino, în traducerea
Mădălinei Dima, a fost lansat la ediţia de anul acesta a Salonului
Internaţional de Carte Bookfest. Cu această ocazie, scriitoarea
franceză a avut amabilitatea să ne acorde un interviu telefonic,
adresat în mod special cititorilor români.
Dis oui, Ninon, primul dumneavoastră
roman, a cunoscut un succes imediat şi a fost tradus în mai
multe limbi. Cum aţi primit vestea traducerii sale în limba
română?
Trebuie să spun, înainte de
toate, că ţara dumneavoastră îmi este cunoscută. Am fost de
mai multe ori în România, în regiunea Clujului,
unde am petrecut momente de neuitat. Faptul că Ninon se poate adresa
acum cititorilor de limbă română este, desigur, o mare
bucurie pentru mine. În cele trei rînduri în care
am vizitat România, am întîlnit, mai ales în
zonele de sate în care am fost, mulţi copii care-i seamănă
lui Ninon: aceiaşi ochi vioi, aceeaşi vivacitate, acelaşi spirit
ştrengăresc, într-o lume plină de precaritate, ca şi cea
din romanul meu, astfel încît cred că cititorii romåni
o vor adopta foarte repede pe această fetiţă bretonă, de care se
vor simţi foarte apropiaţi.
Vorbind de Ninon, personajul principal,
unii critici insistă asupra caracterului său autobiografic.
Da, este o pistă de analiză tentantă
pentru critici, dar care reflectă doar parţial geneza romanului
meu. Deşi am pornit de la o experienţă personală, nu am dorit să
construiesc o naraţiune autobiografică în sensul de a face
dintr-o experienţă personală o paradigmă literară. Atmosfera
romanului era prezentă în mintea mea pînă în
momentul în care personajul Ninon a căpătat singur
consistenţă şi a început să trăiască din propriile
resurse. Din acel moment însă, rolul meu ca autoare a fost
acela de a-i lăsa lui Ninon libertatea de a se construi pe măsura
evoluţiei naraţiunii. Eu nu-mi asum decît rolul de regizoare,
nu fac decît să punctez tensiunea narativă, lăsînd, în
schimb, cît mai mult spaţiu personajelor mele şi modului în
care cititorii preiau acest mesaj pentru a şi-l apropria.
Atingeţi aici un punct important legat
de arta dumneavoastră, şi anume acela al modului în care
scrieţi. Aţi declarat, de exemplu, că aţi scris romanul Spune da,
Ninon dintr-o suflare. Este aceasta maniera dumneavoastră obişnuită
de a scrie?
Nu, nicidecum. Vorbind de modul în
care am scris Spune da, Ninon, am dorit să subliniez faptul că
subiectul său, foarte prezent pentru mine, a căpătat formă într-o
manieră absolut impetuoasă, reclamînd cu urgenţă o formă
şi un loc, prin intermediul cuvintelor. În ce priveşte însă
actul în sine al scrisului, odată găsit tonul general al
cărţii, acesta se dezvoltă relativ uşor, fără să excludă însă
revenirile, corectările şi reajustările, necesare în mod
natural oricărei producţii de text, care reclamă o anumită
distanţare necesară din partea autorului.
Permiteţi-mi încă o întrebare
legată tot de arta scrisului şi, mai precis, de relaţia
dumneavoastră cu limba franceză. Într-un stil cu totul
fermecător, plin de prospeţime, Ninon întreţine o legătură
foarte originală cu cuvintele, în special cu cele pe care nu
le înţelege sau le înţelege în maniera ei (disc
şi lexic, în loc de dislexic, esenţa cuvintelor, în loc
de sensul cuvintelor – redat în franceză prin consonanţa essence des mots/le sens des mots etc.). De fapt, voiam să ştiu
care este relaţia dumneavoastră cu limba franceză?
Pasiunea mea pentru limba franceză i-o
datorez mamei, care, în copilărie, îmi recita foarte
mult din poeziile lui Jacques Prévert. Am rămas de atunci
fascinată de sonoritatea, de muzicalitatea cuvintelor, mai ales
fiindcă, mai tîrziu, am devenit şi muziciană de formaţie.
Pot spune că, în cazul lui Ninon, i-am lăsat totala bucurie
de a profita de frumuseţea sonoră a limbajului ei de copil. Nu fac
însă din asta un scop în sine, nu sînt o adeptă a
manierismului, nici în literatură, nici în arta
muzicală, unde am aceleaşi exigenţe. Evit să cad în
estetism, atît într-un caz, cît şi în
celălalt, lăsînd loc tensiunii interioare a operei literare
sau muzicale în sensul teatral, dramaturgic al lucrurilor.
Evoluînd într-o lume a
adulţilor aflaţi în plină ruptură şi căutare de sine,
Ninon, deşi atît de tînără şi de fragilă, la cei
nouă ani ai săi, pare o fiinţă hotărîtă, cu decizii clare
şi cu o tenacitate care le-ar putea servi de exemplu. Vi se pare
aceasta o descriere potrivită a personajului dumneavoastră?
Nu lipsesc din viaţa lui Ninon
momentele de tristeţe, provocate de despărţirea părinţilor, de
lipsa de sens, în aşa fel încît pot spune că
Ninon este un copil care suferă. Mesajul pe care ea îl
transmite adulţilor este însă unul foarte puternic, căci el
ţine de dorinţa de a putea reconstrui o viaţă în jurul
iubirii, a legăturii afective sincere, al respectului faţă de
celălalt, al fidelităţii necondiţionate, aşa cum se comportă ea
faţă de Fred, tatăl ei. În fond, Ninon simbolizează raza de
umanitate prin care lumea adulţilor se poate vindeca de suferinţa
despărţirii.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters