OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dezbaterea asupra modificarii Constitutiei intra intr-o faza avansata. Nu se mai discuta daca este oportuna o schimbare, caci exista un consens foarte larg al clasei politice in favoarea ei. Consensul se intemeiaza pe concluzia ca exista neajunsuri majore in actuala Constitutie, cum ar fi absenta unei stipulatii limpezi privind garantarea proprietatii, si pe nevoia de a corela prevederile constitutionale cu cerintele integrarii euro-atlantice. Daca e sa judecam dupa sondaje si alte indicii, publicul nu pare sa impartaseasca opinia politicienilor in privinta urgentei unor modificari constitutionale, tinzind a le privi mai degraba ca o tentativa de a reordona prioritatile, in fruntea carora oamenii de rind plaseaza necazurile zilnice, saracia, insecuritatea, coruptia. Fara a minimaliza importanta unei revizuiri a Constitutiei, se cuvine remarcat totusi ca in tarile democratice exista o reticenta in a zgindari legea fundamentala a statului, chiar si atunci cind sint motive de a o amenda. Tocmai de aceea procedurile de schimbare sau amendare a Constitutiilor sint de obicei foarte complexe si indelungate.

Daca s-a ajuns totusi la un consens sa se modifice ceva, de ce sa nu se modifice mai multe? Lista propunerilor este destul de mare. Subiectul care suscita cele mai aprinse dispute se refera la modul de alegere a presedintelui tarii, in speta daca sa fie desemnat, ca si pina acum, prin votul electoratului sau de Parlament. Felul in care este ales determina intr-o masura si puterea sau influenta presedintelui in stat. In istoria ei moderna, Romania a fost o monarhie constitutionala, apoi o dictatura, fie de tip fascist, fie de tip comunist. Prin Constitutia postcomunista, ea a devenit o republica semiprezidentiala, presedintele fiind ales direct de corpul electoral, dar cu atributii limitate. Chiar daca cele trei sisteme s-au deosebit fundamental, ele au plasat in fruntea statului un barbat caruia i s-au atribuit adesea insusirile unui „parinte al natiunii“. Aceasta este, in mare, traditia moderna romaneasca. Presedintele, asa cum il contureaza actuala Constitutie, este un compromis convenabil. Primind investirea direct de la alegatori, el dispune de o autoritate morala considerabila si este independent fata de celelalte segmente ale puterii. In afara atributiilor importante in domeniul politicii externe si de securitate nationala, presedintele poate juca un rol stabilizator si stimulator asupra Parlamentului si guvernului. Un sistem prezidential, de genul celui din America, poate fi mai eficace la guvernare, dar prezinta pericole de esuare in dictatura, ceea ce i-a determinat pe parintii fondatori ai natiunii americane sa conceapa un sistem complex de echilibrare a puterilor in stat care sa previna transformarea presedintelui intr-un dictator. Sistemul a functionat bine in cei aproape 230 de ani de democratie americana. Romania nu dispune, insa, de o constructie institutionala corespunzatoare, iar tentatiile dictatoriale ar putea fi inca puternice.

La polul opus, se vorbeste despre eventualitatea unei republici parlamentare, in care presedintele sa nu fie ales direct de corpul electoral, ci de Parlament sau de un colegiu in care membrii Parlamentului sa aiba un rol decisiv. Intr-un asemenea sistem, presedintele ar fi un sef de stat nominal, cu atributii mai curind formale, conducerea efectiva a tarii fiind incredintata total Parlamentului si guvernului pe care acesta il desemneaza. Republica parlamentara functioneaza bine in mai multe tari democratice. Ea este preferata, explicit sau implicit, de unii politicieni influenti, aparent mai putin din motive de eficienta a sistemului si mai mult din considerente de conjunctura. Aceasta imprejurare si predispozitiile traditionale ale publicului romanesc ar tinde sa pledeze contra acestei optiuni. In plus, credem ca cetateanului roman ar trebui sa i se stimuleze mai curind decit sa i se inhibe apetitul pentru exercitiul democratic, sa i se largeasca in loc de a i se restringe aria de decizie electorala.

Modificarea Constitutiei poate reprezenta un prilej important de fortificare a democratiei romanesti, nu atit prin alterarea sistemului, cit prin imbunatatirea functionarii lui. Micsorarea numarului parlamentarilor, diferentierea si precizarea atributiilor celor doua Camere ale Parlamentului, o data cu introducerea unor practici electorale care sa promoveze valoarea si calitatea in locul fidelitatii fata de partid si liderii lui, ar fi schimbari cu vaste implicatii pozitive. Eliminarea unor disonante existente in actuala Constitutie ar crea un mediu democratic mai adecvat.
Vacarmul dezbaterilor pe aceasta tema este uneori derutant si creeaza suspiciuni asupra motivatiilor din spatele uneia sau alteia dintre propunerile formulate. Acesta este, insa, un domeniu care pretinde extrema responsabilitate. Demagogia politicianista este nociva si ar trebui penalizata sever, oricind si oriunde apare.

Praga

(Text transmis la Radio Europa Libera)