O carte cu (nu despre) copii

Autor: Eugenia Anca ROTESCU | Categoria: Arte | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Împăratul muştelor de William Golding

În lectura lui Mihai Bendeac

Audiobook. Colecţia Autofiction

Humanitas Multimedia, 2008

Există un mod pervers de a crea satisfacţii culturale de neuitat. Comuniştii erau mari specialişti. Îmi amintesc şi acum bucuria uriaşă şi bruma de recunoştinţă absurdă care m-au încercat într-un magazin sătesc (dintr-o comună ridicată la rang de oraş!!!) în care, printre calupuri cu marmeladă incertă şi pungi de cuie boante la kilogram, am găsit Împăratul muştelor, cartea lui William Golding. Asta, după ce bătusem în zadar toate treptele librăriilor bucureştene şi, desigur... ale disperării.

Recent, am constatat, o dată în plus, că aceeaşi bucurie ţi-o poate oferi şi posesia fără efort, prin simplă comandă, a unui audiobook cu acelaşi conţinut, în lectura lui Mihai Bendeac. Cum nu sînt un mare fan TV, şi cu atît mai puţin unul al emisiunilor de divertisment, numele lui Mihai Bendeac îmi spune ceva, dar glasul său, cel care îmi va citi textul, nu-l reţin. Prin urmare, am pornit întru audiţie fără un orizont clar de aşteptare, însă cu destulă curiozitate. Pe care lectura lui mi-a întreţinut-o permanent.

La început, mi-am spus că rostirea în care se simţeau elanuri juvenile vrea să-mi inducă ideea că, de fapt, aud gîndurile celor doi copii care se observă reciproc. Şi că-şi propune astfel să facă o trecere lină spre dialogul dintre ei. Mai apoi, mi s-au părut uşor expediate părţile în care povestitorul, adultul, observă cum evoluează/involuează această minicivilizaţie. Drept pentru care m-am întrebat cum va puncta etapele degradării sale, ale dezumanizării. Cum va ajunge să comunice naşterea urii, frica, alterarea raporturilor, crima, moartea... Dacă eşti atent (eventual, cu căştile pe urechi), nu le ratezi, dar nici nu ajung la tine cu întreaga lor încărcătură tragică şi filozofică.

Probabil că, dacă autorul nu a dezvoltat lungi eseuri, cititorul a considerat că poate trece cu iuţeală peste respectivele pasaje şi cu acelaşi ton folosit în relatarea întîmplărilor. Pînă la urmă, formula indicată ascultătorului pare să fie aceea de a lua act de toate acestea în timpul lecturii, pentru ca, de reflectat, să reflectezi după... S-ar putea însă să ajungi şi la concluzia că Mihai Bendeac uită că Împăratul muştelor, deşi este o carte cu copii, în nici un caz nu este despre copii şi cu atît mai puţin pentru copii.

Recomanda articolul prin: