OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Un lucru însă nu se poate reproşa autorilor. În ciuda excesului de referinţe culturale, Rubik-ul nu apare ca fiind „fabricat“, nu e artificial. Rubik-ul este mult mai viu decît multe cărţi „de literatură“ apărute în ultimii ani. Pentru a înţelege importanţa acestui lucru trebuie să amintim că Rubik-ul a început într-o sală de seminar. Din acest motiv, el reprezintă o izbîndă, o victorie asupra influenţei negative a facultăţii, asupra efectului de îndobitocire de care foarte puţini scapă, chiar şi cei care ajung scriitori. Despre această îndobitocire vorbeşte şi Gombrowicz (reper obligatoriu pentru rubici) în Ferdydurke (scena în care elevii sînt întrebaţi de ce trebuie să-l iubească pe poetul Slowacki, aceştia fiind nevoiţi să răspundă: „Pentru că a fost mare poet.“ Atunci cînd Galkiewicz răspunde că nu-l încîntă, profesorul Pimko îi spune „Cum nu te încîntă, Galkiewicz, dacă ţi-am explicat de o mie de ori că te încîntă“) sau în Jurnal atunci cînd spune „Ce-mi pasă mie de Mickiewicz? Pentru mine voi sînteţi mai importanţi decît Mickiewicz şi nici eu, nici nimeni altcineva nu va judeca poporul polonez în funcţie de Mickiewicz sau de Chopin, ci în raport cu ceea ce se petrece şi se spune aici, în această sală.“ Situaţiile asemănătoare celor descrise de Gombrowicz vor fi întotdeauna actuale. Rubik este o formă de apărare, un antidot pentru gîndirea de acest tip. A încerca să-l analizezi numai ca pe un text literar ar însemna să-l privezi de propriul său conţinut, o capcană în care un „critic“ ar putea cădea extrem de uşor. Ceea ce nu înseamnă că textele din Rubik ar fi scrise de amatori, ci doar că acestea nu au neapărat o „miză literară“. Nu încearcă impunerea unei „generaţii“ sau dobîndirea unei legitimităţi. Rubicii „se ţin“ cît mai departe de lumea literară, de jocurile ei de culise şi se apropie neaşteptat de mult de literatură şi mai ales de viaţă.