OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Silvia Marcu
Rumanía, Territorio olvidado, Processos de transición e integración 1989-2005, Universidad de Valladolid, 2005.

in finalul proiectului meu romano-spaniol, un subiect care ramasese neatins si care mi se parea unul dintre cele mai interesante era comparatia dintre tranzitia spaniola (de dupa moartea lui Franco in 1975) si tranzitia romaneasca (de dupa terminarea regimului comunist, in 1989). Chiar daca foarte multe lucruri difera, in primul rind orientarea ideologica a regimurilor dictatoriale din cele doua tari, asemanarile par sa fie mai interesante decit deosebirile, fie si doar pentru ca dezideratul ambelor a fost (si este inca pentru noi) integrarea europeana.

- Lipsa materialelor si a documentelor
Cel mai serios obstacol in calea unei asemenea comparatii este absenta materialelor informative pentru Romania. Daca pentru Spania exista tomuri intregi, care mai de care mai interesante si mai documentate – si asta chiar in biblioteca Institutului Cervantes, care nu este o biblioteca universitara – pentru Romania materialele lipsesc aproape cu desavirsire. Nu ma refer la cartile unor autori ca Alina Mungiu-Pippidi, Vladimir Tismaneanu, T. Gallagher, Mihnea Berindei, Marius Oprea, Stelian Tanase, Katherine Verdery – toate carti focalizate, interpretative, „de autor“ – ci la carti pur informative, care sa puna cap la cap statistici, evenimente seci, arhive, fotografii, marturii etc. Adica acele carti care se fac de obicei in institute specializate sau in centre de cercetare universitare, de catre colective de redactie numeroase, formate din oameni cu diverse orientari. Mai are rost sa mai spun ca institutiile noastre nu se ocupa de asta, ca Academia Romana are alte preocupari, institutele de cercetare, alte prioritati? Pot doar sa adaug ca de curind am stat de vorba cu doi tineri, un dramaturg si un regizor, care se chinuie sa puna pe picioare un spectacol de teatru la Sibiu, in cadrul apropiatului an cultural european de acolo.

Ei ar fi avut nevoie de o arhiva audio de istorie romaneasca, declaratii radiofonice ale marilor personalitati din Romania secolului al XX-lea etc. Pentru Germania, de pilda, au solicitat pur si simplu pe Internet o asemenea arhiva si au primit-o imediat. Asa ceva in Romania nici macar nu exista. Asa ca nu ne ramine decit sa visam la cartile impresionante, cu o multime de fotografii graitoare, cu o sumedenie de informatii, publicate in formate de lux, pe coperta carora scrie „Transición“...
Nu mica mi-a fost mirarea, tot scotocind eu printre aceste frumoase carti in biblioteca Institutului Cervantes, sa gasesc, in limba spaniola, o carte care se numeste Rumanía territorio olvidado. Procesos de transición e integración 1998-2005. Pe coperta se poate vedea harta Romaniei, iar autoarea are un nume care suna romaneste, Silvia Marcu. Cartea este la origine o teza de doctorat sustinuta in 2000 la Universitatea Complutense din Madrid, in departamentul de „Geografía Humana“, in conducerea stiintifica a profesorului Ricardo Méndez, care semneaza si o foarte calduroasa prefata.

In afara de bibliografia impresionanta din care citeaza pe parcursul intregii carti, autoarea a folosit ca surse de documentare anuarele publicate de Institutul de Statistica din Romania, statisticile Bancii Mondiale, ale Comisiei Europene si ale altor organizatii internationale si colectiile ziarelor romanesti de dupa 1989, in special Romania libera si Adevarul. Metafora amara din titlu (Romania, teritoriu uitat) se refera tocmai la absenta studiilor serioase despre aceasta tara (soarta pe care o impartaseste cu Bulgaria si in aceasta privinta), desi, asa cum mentioneaza autoarea de la inceput, regimurile comuniste au fost in aceasta zona periferica, balcanica, mai crude decit cele din alte parti, mai vestice, ale blocului sovietic. Dar, in ultimul deceniu, majoritatea studiilor (ca si atentia opiniei publice, de altfel) s-au concentrat in jurul conflictelor dramatice din fosta Iugoslavie sau, dimpotriva, in jurul tarilor care sint deja membre UE, Polonia, Ungaria si Cehia, unde reformele tranzitiei, mult mai rapide si mai coerente, au oferit zone de cercetare mult mai fertile. A venit si rindul Romaniei? Ne place sa credem, dar ma intreb totusi in ce masura interesul cercetatoarei Silvia Marcu nu este doar un noroc pentru teritoriul uitat care ramine in continuare Romania. Mai ales ca nu cred ca facem prea mult, la nivel institutional romanesc, pentru a incuraja astfel de cercetatori aventurosi... Iar ei sint poate mai numerosi decit ne imaginam, daca eu am gasit aceasta carte absolut intimplator, intr-un raft de biblioteca...

Cartea contine, in cele opt capitole ale sale, o dare de seama in general neutra despre situatia Romaniei dupa 1989. Primele doua fac o extrem de utila introducere, vorbind despre contextul geopolitic al Europei in ultimele decenii ale secolului al XX-lea si despre identitatea geografica si lingvistica a poporului roman. in 35 de pagini, autoarea reuseste o sinteza careia eu nu i-am gasit nici o fisura, o sinteza coerenta, concentrata, esentializata, care pune in tema cititorul hispanofon cu problematica romaneasca si cu marile etape ale istoriei Romaniei. „Miracolul“ latinitatii e adus fireste in discutie, iar concluzia e una cit se poate de optimista si categorica: „la lengua rumana representa una de las primeras y más inequívocadas señales de que la comunidad rumana se ha encontrado siempre integrando, pese a su vida un tanto aislada, el destino europeo“. Neutralitatea stiintifica face citeodata loc unor asemenea accente sensibile, dar ele nu ne fac in nici un caz rau...

- Silvia Marcu se pastreaza in zona nehazardata si prudenta
Sigur ca problemele incep atunci cind ne apropiem de 1989. Daca in ceea ce priveste istoria Romaniei de la daci si romani, pina la impunerea regimului de inspiratie sovietica sintem cu totii de acord (in linii mari si exceptind extremisme de tot felul), iar autoarea rezuma cu acuratete si comenteaza adecvat principalele momente, incepind cu Revolutia din decembrie 1989, parerile ramin impartite, iar Silvia Marcu se pastreaza, pe cit posibil, in zona nehazardata si prudenta. O idee mi-a atras atentia, la pagina 37, de pilda, si anume ca la inceputul anilor ’90 populatia din Romania era rupta intre cei care voiau reforme rapide si ruperea de trecut si cei care voiau reforme lente si considerau ca daca dictatura a cazut, e suficient.

Aparent asa stau lucrurile, dar era vorba intr-adevar de o „dezbatere“, de doua puncte de vedere diferite in ceea ce privea rapiditatea reformelor sau pur si simplu de o parte, cea mare, a populatiei dezinformate sistematic si manipulate mediatic si de cealalta parte, minoritara, care vedea dincolo de ipocrizia „oamenilor de bine“? Si in ceea ce pri-veste problema teroristilor, „al caror mister nimeni nu l-a putut explica pina acum“ si care va pune serios pe ginduri cititorul spaniol, poate ca s-ar putea adauga niste lucruri. Carti recente, ma gindesc la cele ale unor Marius Oprea sau Mihnea Berindei, ar putea arunca putina lumina in aceasta zona... Dar sa nu uitam totusi ca e vorba despre o cercetare la care autoarea a lucrat in cea mai mare parte inainte de anul 2000 si ca e vorba despre o lucrare de prezentare care nu-si propune sa explice „misterele“ Revolutiei romane.
in schimb explica si arata in tabele si harti riguroase situatia economica si politica a Romaniei din timpul regimului comunist, explica in termeni de specialitate ce a dus la falimentul sistemului.

- Un analist politic onest, care stie lucruri exacte
Tabloul partidelor politice de dupa 1989 este unul foarte precis, iar comentariile par ale unui analist politic onest si care stie lucruri exacte despre, de pilda, „fostul poet de curte Corneliu Vadim Tudor“ sau despre FSN-ul constituit din ex-comunisti „al caror limbaj politic era unul elastic si cu pretentii tehnocrate“.

In finalul capitolului despre problemele politice ale tranzitiei (cea mai interesanta sectiune a cartii, pentru mine, restul se ocupa mai specializat de problemele economice si de integrare euro-atlantica), exista citeva concluzii foarte utile, mai ales pentru cititorul comun, concluzii care se refera la caracteristicile tranzitiei romanesti in comparatie cu alte modele de tranzitie din fostele tari comuniste. in primul rind ar fi vorba despre absenta unei dizidente puternice si de traditie, absenta care a lasat locul liber fostilor nomenclaturisti. Acest fapt, aparent unul de politica interna, a afectat in fapt economia romaneasca, din cauza lipsei de incredere politica a investitorilor straini, a afectat libertatea de exprimare, justitia si sanatatea morala a societatii romanesti in general. Apoi, o alta concluzie importanta: pentru clasa politica postcomunista la putere imediat dupa 1989, nu trecerea inspre economia capitalista era prioritara, ci controlul asupra procesului de privatizare.

In fine: clasa politica nou-creata a fost una lipsita de responsabilitate (migratia intre partide, neseriozitatea institutiei parlamentare etc.) si de consecventa (bilbiielile reformelor economice), iar sistemul de justitie, unul cit se poate de labil. Si o intrebare, din pacate retorica: „Poate integrarea in UE sa fie una de succes intr-o tara in care autoritatile refuza de fapt lupta impotriva comunismului ceausist, deopotriva in mediul economic, dar si in cel politic?“
Mottourile capitolelor sint decorative, din scriitori romani cunoscuti, Cioran, Blaga, Nichita Stanescu, unele locuri comune pentru urechi romanesti, dar in general bine alese si traduse intr-o spaniola savuroasa. Ele dau un bine-venit aer artistic unei carti mai degraba stiintifice. Cele din scriitori straini pot fi chiar neasteptate si emotionante. Nu stiam, de pilda, ca Antonio Lobo Antunes a scris despre „o manastire din secolul XIV unde preotii au cintat cea mai frumoasa slujba pe care am auzit-o vreodata“ si care se afla undeva, in Romania...
*
Am gasit adresa de mail a Silviei Marcu intr-o revista madrilena, Papeles del Este. I-am scris un mail ca sa-i multumesc, ca cititor roman, pentru aceasta carte. Mi-a raspuns foarte amabil si tonic. Silvia Marcu este in prezent profesoara de istorie la Universitatea „Antonio de Lebrija“ din Madrid. Am aflat de curind ca are o carte publicata de Institutul Cultural Roman despre relatiile romano-spaniole, Un puente latino sobre Europa.